Obligaţia de a face. Sentința nr. 6246/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6246/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1534/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6246/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P. N., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. D., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul I.P.J. D., prin consilier juridic, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că reclamantul prin apărător, a formulat o cerere de probatorii, după care,
La interpelarea instanței, consilier juridic, pentru pârât, a confirmat că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, angajat al IPJ D.; a arătat că nu s-a emis vreo dispoziție privind încetarea raporturilor de serviciu ci, la data pensionării, a fost întocmit dosarul de pensionare, data încetării raporturilor de serviciu fiind data la care dosarul de pensionare a fost înregistrat la Casa de Pensii.
Consilier juridic, pentru pârât, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MAI și IGPR, arătând că reclamantul nu a avut un raport juridic de drept substanțial cu acești pârâți.
S-a pus în discuție cererea de amânare pentru comunicarea acțiunii, formulată de pârâtul MAI.
Consilier juridic, pentru pârât, a solicitat respingerea cererii, ca lipsită de interes, în condițiile în care nu se justifică nici măcar calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
S-a pus în discuție cererea de probatorii formulată de reclamant, în sensul de a se emite adresă către pârât pentru a comunica suma brută a ajutorului care se cuvine în baza art.13 din legea 284/2010, raportat la vechimea în muncă a reclamantului, la data încetării raporturilor de serviciu, precum și dacă această sumă a fost acordată.
Consilier juridic, pentru pârât, a solicitat respingerea probei, ca nefiind utilă cauzei; a arătat că, prin întâmpinare, pârâtul s-a apărat în sensul că dispozițiile nu au aplicabilitate în cauză, arătând în mod expres că nu s-a acordat suma respectivă.
Deliberând asupra cererilor formulat, instanța le-a respins, ca neîntemeiate;
S-a constatat că atât pe concepta întocmită cât și pe dovada de comunicare a citației există mențiunea că pârâtul MAI a fost citat cu copie de pe acțiune; cum dovada de comunicare a citației face dovadă până la înscrierea în fals, în privința aspectelor constatate de funcționar, simpla afirmație a pârâtului în sensul că nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată nu prezintă relevanță.
În privința cererii de probatorii formulată de reclamant, o va respinge ca neutilă cauzei, pe de o parte, pentru că suma prevăzută de art.13 din legea 284/2010 este stabilită în raport de cuantumul soldei, pe de altă parte, pentru că prin întâmpinare pârâtul a recunoscut că această sumă nu a fost acordată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat terminată cercetarea judecătorească, acordând cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului I.P.J. D., având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii, precizând că acesta reclamantul nu este îndreptățit la acordarea drepturilor salariale, fiindu-i încetate raporturile de serviciu, urmare a pensionării în perioada în care dispozițiile invocate nu erau aplicabile.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul P. N. a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumelor de bani cuvenite și neachitate, ce reprezintă ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă conform legii nr. 263/2010 art. 51 lit. a și art. 52, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data achitării efective a întregii sume și dobânzi aferente.
Reclamantul precizează că în fapt până la 10.11.2011 a fost funcționar public cu statut special în cadrul IPJ D., iar de la acea dată a fost pensionat conform Deciziei nr._/10.11.2011 și are o vechime în muncă în cadrul MAI ca polițist și militar de peste 30 de ani și conform prevederilor art.20 alin.1 și 2 din legea 284/2010, are dreptul să primească un număr de 20 solde pentru vechimea în muncă.
Acest drept a fost suspendat pentru anul 2011 în baza art. 13 alin. ( 1) din Legea 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care prevede ; uÎn anul 2011. dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezervă nu se aplică "dar aceste prevederi au fost preluate prin acte normative succesive din Legea nr. 118/2010 art.9 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege asupra căreia s-a revenit prin Ordonanța de Guvern din 16 .05.20)2 având în vedere Decizia nr 872/2010 a Curții Constituționale, care la punctul 2 a decis că dispozițiile art 9 din Legea privind unde masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale si că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar în cazul de față până la 31.12.2011, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, prin aducerea salariilor bugetarilor, și a altor drepturi care au fost diminuate sau suspendate la nivelul lunii Iunie 2010, drept de care consideră că beneficiază întru-cât la data respectivă era salariat, iar la data aplicării Ordonanței de Guvern era pensionar, fapt care a dus la scăderea punctelor de pensie, deoarece pensia a fost calculată cu salariile diminuate.
Chiar dacă a fost suspendat în anul 2011, nu se poate considera că acest drept nu mai există, deoarece acest act normativ nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la ajutoare, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia în anul 2011.
Mat mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu a fost înlăturată existența pentru anul 2011 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2012 prin raptul că, Legea salarizării în anul 2012, este Legea 284/2010, actualizată la data de 01.01.2012 care la același capitol, același articol - prevede textual ca si Legea 284/2010 acordarea acestor ajutoare.
Potrivit prevederilor pct. 2 art. II.9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. H din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare in domeniul bugetar, în anul 2012 nu se acordă ajutoare, sau după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea in rezervă, dar acestea au fost preluate succesiv, tot din prevederile art.9 din Legea 118/2010 declarat neconstituțional și se referă strict la anul 2012, nu se fac nicăieri referiri de abrogarea art. 20 al.1 si 2 din Legea 284 fon 28 decembrie 2010 si nici despre suspendarea plătii ajutoarelor pentru cei iesiti la pensie în anul
întrucât prevederile privind plata ajutoarelor, nu au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională și nici nu au fost abrogate fiind prevederi de lege într-un stat de drept, trebuiesc respectate. A considera altfel, s-ar contraveni art.53 din Constituție, care prevede că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului, a reglementarilor date prin art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și s-ar produce o discriminare directă in situația în care o persoana este tratată mai puțin favorabil, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă, cât și indirectă prin faptul că în situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică» aparent neutră, ar dezavantaja în special unele persoane în raport cu alte persoane.
Prin urmare s-a considerat că măsurile criticate, au determinat, să se suporte o sarcină disproporționata și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și a fost în mod nejustificat discriminat în raport cu alți pensionari.
Din moment - ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la ajutor la ieșirea la pensie, iar ulterior a fost suspendat exercițiul acestuia prin acte normative succesive pentru o anumită perioadă, nu se poate considera că acel drept nu a existat în anul 2011 deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în anul 2011 pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, tace necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi opriți de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Întrucât aceste drepturi au fost revendicate prin cererea de ieșire la pensie, în probațiune, s-a solicitat ca IPJ - D. să comunice instanței dacă au fost achitate sau nu aceste drepturi și totodată să comunice cuantumul sumei de care trebuia să beneficieze potrivit cu disp. art 20 alin 1 și 2 din Lg. 248/2010.
Având în vedere aceste considerente și practica judiciară concretizează la nivel superior, prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a solicitat admiterea acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Constituția României; Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice in anul 2011; Legea nr.284/ 2010 actualizata la 01.01.2012 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în anul 2012; Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. i 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare in domeniul bugetar, Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, Decizia nr. 872/2010 a Curții Constituționale, Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție
În dovedirea cererii reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul IPJ D. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța reține că reclamantul a lucrat în cadrul IPJ D. până la data de 30.06.2011, iar prin decizia de pensionare nr._/10.11.2011, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu prin pensionare, având dreptul la pensie începând cu data de 30.06.2011, vechimea în serviciu fiind de 35 ani.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Sub acest aspect, se reține că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, angajat al IPJ D.. Raporturile de serviciu s-au născut între reclamant și pârâtul IPJ D., iar drepturile salariale sunt solicitate în baza acestor raporturi.
În litigiile în contencios administrativ cu acest obiect, așa cum s-a subliniat în doctrină și practica judiciară, este imperios necesar să figureze unitatea cu personalitate juridică în raport cu care reclamantul poate dobândi repararea prejudiciului invocat prin acțiune.
Această premisă nu conferă însă legitimare procesuală unor instituții cu care reclamantul nu are un raport juridic de drept substanțial ci numai persoanei juridice ce are un astfel de raport juridic cu reclamant.
Potrivit art.12 din legea 218/2002, în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți.
Potrivit art.21 din legea 500/2002, ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ca atare, cât timp calitatea procesuală pasivă nu poate fi atrasă ca efect al subordonării instituțiilor, respectiv a calității de ordonator principal de credite, ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu în ultimul rând, un alt argument este dat de dispozițiile O.G. nr.22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, care înlătură necesitatea pronunțării unei hotărâri în contradictoriu și cu MAI, pentru opozabilitate, și asta deoarece legiuitorul, printr-o lege specială de care este ținută orice persoană care cade sub incidența acesteia, deci inclusiv MAI, reglementează obligativitatea ordonatorilor principali de credite de a alimenta conturile instituțiilor din subordine, în ipoteza existenței unui titlu executoriu.
Prin urmare, dat fiind faptul că compensațiile solicitate de reclamant derivă din raportul de serviciu existent anterior pensionării, calitatea procesuală pasivă aparține unității cu personalitate juridică parte a raportului de serviciu anterior.
Constatând că legitimarea procesuală pasivă este justificată doar pentru pârâtul IPJ D., urmează ca în privința pârâților MAI și IGP excepția lipsei calității procesuale pasive să fie admisă, și respinsă acțiunea în consecință.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a lucrat în cadrul IPJ D. până la data de 30.06.2011, iar prin decizia de pensie nr._/10.11.2011, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu, având dreptul la pensie începând cu data de 30.06.2011, vechimea în serviciu fiind de 35 ani.
Dispozițiile invocate de reclamant prevăd:
ANEXA Nr. VII SECȚIUNEA a 3-a Drepturi specifice activității desfășurate in instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională- Art. 20. - "(1) La trecerea in rezervă sau direct in retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă: - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază"
Însă, art. 13 din 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede: (1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Așadar, dispozițiile invocate de reclamant nu au aplicabilitate la data pensionării reclamantului, în iunie 2011.
Prin urmare, raporturile de serviciu ale reclamantului încetând în anul 2011, acesta nu poate beneficia de ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă întrucât dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 interzic aplicarea, în anul 2011, a dispozițiilor privind ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu și nu amână sau suspendă acordarea acestor drepturi.
A mai arătat reclamantul că dispozițiile invocate au fost doar suspendate în 2011, urmând a fi aplicate în 2012.
Contrar acestor susțineri, art.9 din legea 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar prevede, la art.2, că: "În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
Iar pentru 2013, OUG 84/2012 prevede că: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
A mai invocat reclamantul existența unei discriminări.
Nu poate fi vorba nici de discriminare; discriminarea este definită de art.2 alin.1 din O.G. nr.37/2000 ca fiind „ orice deosebire, excludere restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc., care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței, sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale ordinii publice”, iar art.16 din Constituția României prevede egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Ori, așa cum s-a mai arătat, dispozițiile invocate sunt inaplicabile pentru toate persoanele în situația reclamantului.
Pentru argumentele expuse, constatând că raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat în iunie 2011, motiv pentru care acesta nu poate beneficia de ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă, întrucât dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 interzic aplicarea, în anul 2011, a dispozițiilor privind ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, instanța va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâtul IPJ D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de P. N., cu dom. ales la C.. Av. I. R., în Caracal, ., jud. O., în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr.1 A, sector 1, I. General al Poliției Române, cu sediul în București, ..1A, sector 5, și I. Județean de Poliție D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
red. 6 ex./09 Mai 2013/C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 7700/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8619/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
