Pretentii. Sentința nr. 1701/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1701/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 15287/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1701/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C. L. F. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că a fost timbrată în mod corespunzător cerere de repunere pe rol, și ținând seama de faptul că au fost precizate cele solicitate și depuse actele cerute, instanța încuviințează repunerea pe rol a cauzei.
Instanța consideră cauza în stare de judecată și o reținute spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 10.09.2012 reclamanta S.C. L. F. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr._/31.08.2012, iar pârâții să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 1.672 lei -, să-i achite dobânda legală aferentă - calculată in conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod pr. Fiscală până la momentul plății efective -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8RFAA008308 iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost obligată să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._ din 26.07.2012 .
Societatea-reclamantă a menționat că faptul că a sa-i fie restituita taxa de poluare însă, prin adresa nr._/31.08.2012, respectiva cerere a fost respinsă.
Reclamanta a precizat că, prevederile O.U.G. 50/2008 – care instituie obligativitatea achitării taxei de poluare -, contravin reglementărilor art. 90 paragraful I din Tratatul Uniunii Europene, care statuează că: "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare" – scopul acestui articol fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
De asemenea, așa cum rezultă din prevederile art. 25 TCE "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export", în timp ce art. 28 TCE stabilește că "între statele membre sunt interzise restricții cantitative la import, precum și orice măsură cu caracter echivalent".
Aplicarea taxei de poluare introduce un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România în scopul reînmatriculării, din moment ce acestea sunt supuse taxei, în contextul în care pentru autoturismele deja înmatriculate în România, taxa nu mai este percepută la o nouă înmatriculare.
D. fiind că, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, instanța trebuie să înlăture de la aplicare reglementarea internă care contravine art. 90 TCE.
În drept, au fost invocate disp. Legii 554/2004, prevederile art. 90 TCE și art. 148 din Constituția României.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/28.08.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/26.07.2012; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8R4AA008308, și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „factura nr. 2012DS201” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 19.07.2012, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „factura nr. 2012DS201” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 19.07.2012, reclamanta a achiziționat un autovehicul marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8R4AA008308, de la societatea "Papke Automobile".
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 30.06.2009 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8R4AA008308 - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul vehicul a fost înmatriculat în România la data de 27.07.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/26.07.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, societatea-reclamantă a achitat taxa de poluare prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 1.672 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/28.08.2012, reclamanta a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect anulare act administrativ-fiscal, adresa nr._/31.08.2012 nu are natura unui astfel de act - întrucât nu vizează stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale ale reclamantei – ci, pur și simplu, reprezintă documentul prin care se materializează refuzul pârâtei A.F.P. C. de a da curs cererii formulate de reclamantă – vizând restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare -, astfel încât cererea de anulare a actului anterior menționat apare ca fiind inadmisibilă.
În speță, Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._, întocmită de A.F.P. C. în data de 26.07.2012, reprezintă un act administrativ-fiscal, în înțelesul conferit acestei sintagme de art. 41 din O.G. 92/2003 - Codul de procedură fiscală -, care statuează că "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale." Respectiva Decizie constituie titlu de creanță – fiind în măsură să stabilească o obligație fiscală (plata sumei de 1.672 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) în sarcina societății-reclamante.
Prin urmare, va fi respins capătul de cerere având ca obiect anulare act administrativ-fiscal - anularea adresei nr._/31.08.2012 -, ca fiind inadmisibil.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere – având ca obiect pretenții -, taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât aceasta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admis capătul de cerere având ca obiect pretenții și, vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie societății-reclamante suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 1.672 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamanta este îndrituită de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite societății-reclamante suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. Luxmonde F. S.R.L., având sediul în C., .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ și pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 1.672 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
Respinge capătul de cerere având ca obiect anulare act administrativ - anularea adresei nr._/31.08.2012, întocmită de pârâta A.F.P. C. -, ca fiind inadmisibil.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./12.03.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 1315/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7141/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
