Pretentii. Sentința nr. 8063/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8063/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 5181/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8063/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul J. V. N., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat "note de ședință", precum și adresa nr._/14.10.2013 – întocmită de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Instanța declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 07.03.2013 reclamantul J. V. N. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 11.983 lei – actualizată în raport de indicele de inflație de la data achitării și până la momentul restituirii efective -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism second-hand marca Iveco, având nr. identificare ZCFC357100D172130, an fabricație 1999 – înmatriculat anterior în Italia – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a trebuit să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/ 17.07.2008.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat sa-i fie restituita taxa de poluare însă, prin adresa nr._/10.10.2011, i s-a comunicat că respectiva cerere nu poate fi soluționată în mod favorabil.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 – text de lege care a instituit obligativitatea achitării unei astfel de taxe -, taxa de poluare se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) și N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere – aprobate prin Ordinul Ministrului lucrărilor publice nr. 211/2003.
Prin modul în care a fost reglementată, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
Potrivit art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român– cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
De asemenea, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului – consacrat de art. 1.084 C.civ. -, reclamantul se consideră îndreptățit ca suma ce urmează a i se restitui să fie actualizată în raport de indicele de inflație, de la data achitării și până la momentul restituirii efective.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7 din Legea 554/2004, art. 148 din Constituția României; art. 90 din Tratatul CE; art. 1082 și 1.084 C.civ., precum și art. 274 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/18.02.2013; copia chitanței ., nr._/ 17.07.2008; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului marca Iveco, având nr. identificare ZCFC357100D172130 și nr. de înmatriculare_ ; adresa nr._/14.10.2013 – întocmită de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în adresa nr._/14.10.2013 - trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor -, reclamantul a prezentat – anterior înmatriculării -, documente care atestă faptul că a dobândit în proprietate un autovehicul marca Iveco, având nr. identificare ZCFC357100D172130, înmatriculat pentru prima oară în Italia, în data de 01.06.2001.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale automobilului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 17.07.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/ 17.07.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 11.983 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/18.02.2013, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, fără a primi vreun răspuns la respectiva cerere.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Italia -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă în parte acțiunea și vor fi pârâții A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.) și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 11.983 lei.
Referitor la solicitarea reclamantului ca suma ce urmează a-i fi restituită să fie actualizată în raport de indicele de inflație, aceasta nu poate fi primită. Astfel, pentru acoperirea prejudiciului produs unei persoane între data când a achitat taxa de poluare și momentul restituirii respectivei taxe, Codul de procedură fiscală prevede o procedură specifică – reglementată de art. 117 și 124 din OG 92/2003 -, care dă dreptul contribuabililor de a beneficia de dobândă dacă, bineînțeles, își manifestă voința în acest sens. Așadar, există dispoziții speciale care cuantifică prejudiciul produs unor persoane prin plata unei taxe nedatorate – respectivele persoane fiind îndreptățite să solicite restituirea sumelor achitate și acordarea de dobânzi la respectivele sume, în condițiile art. 117 și 124 din OG 92/2003 - or, în aceste condiții, partea nu poate solicita o dublă reparație a respectivului prejudiciu, în sensul de a pretinde și acordarea unei sume de bani care să reprezinte echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când a achitat contravaloarea unei taxe neconforme cu legislația U.E și momentul când i se va restitui respectiva sumă, conform prevederilor prezentei Sentințe.
Prin urmare, va fi respinsă cererea vizând actualizarea sumei de 11.983 lei – ce urmează a fi restituită reclamantului -, în raport de indicele de inflație
Referitor la cheltuielile de judecată, reclamantul a adus dovada că a achitat taxă de timbru în cuantum de 39 lei, timbru judiciar în valoare de 3 lei și onorariu apărător ales, în cuantum de 800 lei. În legătură cu acest onorariu, art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ prevede că „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”. Ca atare, făcând aplicarea acestor prevederi legale, instanța – ținând seama de natura și complexitatea cauzei și de munca îndeplinită de avocat -, consideră că plata unei sume de 800 lei este disproporționată și că suma de 500 lei reprezintă o justă contraprestație a activității desfășurate de apărătorul ales. Prin urmare, fără a interveni asupra clauzelor contractului de asistență juridică încheiat între reclamant și avocatul său – care își va produce toate efectele între părțile contractante -, instanța nu îi va obliga pe pârâți să achite reclamantului cu titlu de onorariu al apărătorului ales decât suma anterior menționată – 500 lei -, și nu întregul onorariu – 800 lei -, achitat de reclamant avocatului, conform celor convenite prin contractul de asistență juridică.
În consecință, dând eficiență disp. art. 453 alin 1 C.pr.civ., coroborate cu disp. art. art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ, instanța îi va obliga pe pârâți, în solidar, să achite reclamantului suma de 542 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales – micșorat în mod corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul J. V.-N., domiciliat în C., .. 98, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană A Finanțelor Publice D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.), având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 11.983 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule.
Respinge cererea de actualizare a sumei anterior menționată în raport de indicele de inflație.
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 451 alin. 2 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 542 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 15 octombrie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./04.11.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 654/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1698/2013. Tribunalul... → |
|---|
