Pretentii. Sentința nr. 5842/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5842/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 2151/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5842/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta C. N., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., Direcția G. a Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu D., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta Administrația Finanțelor Publice C. a depus la dosar un înscris intitulat "concluzii scrise".
Instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 29 ianuarie 2013 reclamanta C. N. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice C., Direcția G. a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 1.625 de lei; la plata dobânzii aferente, calculate de la data achitării taxei, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod de procedură fiscală și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca Opel tip Astra, dintr-un stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 1.625 de lei, conform chitanței de plata .,_/25.01.2013, pe baza Deciziei de calcul emisă de Administrația Finanțelor Publice C.. Precizează faptul ca a formulat cerere către Administrația Finanțelor Publice C. in vederea recuperării taxei de înmatriculare.
Arată reclamanta că în conformitate cu prevederile art 23 din Tratatul UE comunitatea se bazează pe o uniune vamală care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export precum și a tuturor taxelor cu efect echivalent, iar potrivit art 25 din același tratat s-a convenit ca statele membre să se abțină să introducă între ele noi taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent.
Susține reclamanta că prin introducerea unor taxe interne, speciale, discriminatorii, în urma aderării României la Uniunea Europeană, face ca OUG 50/2008 să contravină dispozițiilor dreptului comunitar, respectiv art 90 alin 1 TCE, care stabilește ca nici un stat membru să n aplice,direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare..
discriminarea este cu atât mai vădită cu cât această taxă nu este impusă la prima înmatriculare tuturor mașinilor noi, înmatriculate până la finele lui 2009, care circulă direct pe piața mașinilor de ocazie din țară.
Susține reclamanta că taxa prevăzută de OUG 50/2008 este destinată protejării industriei interne de autovehicule, prin OUG 218/2008 fiind exceptate de la plata taxei autovehiculele care respectă norma de poluare Euro 4.
Invocă reclamanta faptul că prin hotărârea din data de 07.04.2011 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară privind interpretarea art 90 CE, prin care a arătat că art 90 TCE se opune la instituirea unei astfel de taxe.
Consideră pentru aceste motive taxa ca fiind nelegală, fiind contrară art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 25, 90 din Tratatul CE, Directiva nr 92/12/CEE, Legea 554/2004, Hotărârea CJUE 401/07.04.2011.
În susținerea cererii sale a depus reclamanta, în copie, chitanța de plată a taxei pentru emisii poluante . nr_, contract vânzare-cumpărare, copie certificat înmatriculare, copie CI, factură, cerere către AFP, răspuns AFP:
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru 39 lei și timbru judiciar 0,3 lei.
Pârâta DGFP D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât suspendarea art 4 din Legea 9/2012 a încetat la data de 01.01.2013, astfel încât începând cu data de 01.01.2013 taxa este percepută tuturor autoturismelor second hand, indiferent dacă au mai fost înmatriculate în România sau nu.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, în temeiul art 242 Cod pr civilă.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta, a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autoturism second-hand, marca Opel Astra, număr de identificare W0L0TGF_ înmatriculat pentru prima dată în data de 17.07.2003 în Germania stat membru al Uniunii Europene. (fila 10)
Pentru a putea înmatricula autovehiculul în România, reclamanta a fost obligată să achite în baza Legii 9/2012 suma de 1.625 lei, stabilită prin Decizie de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr_ din 24.01.2013 emisă de AFP C.. (fila 8).
Taxa stabilită prin decizie de calcul a fost achitată cu chitanța . nr_/25.01.2013 emisă de Trezoreria mun C.. (fila 7).
În data de 28.01.2013, reclamanta a solicitat pârâtei AFP C. restituirea taxei achitate, cererea fiind înregistrată cu numărul_ (fila 4)
Prin adresa nr_/31.01.2013 pârâta AFP C. i-a comunicat reclamantei un răspuns ambiguu, care constituie în fapt un refuz de restituire a sumei achitate cu titlu că nu i se cuvine restituirea unei diferențe de taxă.
Legea 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 (110) din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) " (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art. 110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că deși forma inițială a legii 9/2012 a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin OUG 1/2012 art. 1 s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
OUG 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012 și a fost în vigoare până la data de 31.12.2012, prin urmare în această perioadă obligația de plata a taxei de poluare a fost, in ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Legea 9/2012 în forma inițială prevedea obligația de plată a taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, indiferent de statul în care era înmatriculat anterior (România sau alt stat european), însă de la data intrării în vigoare a OUG 1/2012 și până la ieșirea din vigoare, obligația a fost menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat (fiind exceptate cele înmatriculate în România).
Mai mult, potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și forma Legii 9/2012 din perioada 01.02.2012 și 31.12.2012 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât era destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
Prin urmare până la data de 31.12.2012, Legea 9/2012 crea o discriminare între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Așadar, acțiunile având ca obiect restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată pentru înmatricularea pentru prima dată a unui autovehicul în România erau admisibile în ipoteza în care partea interesată a achitat această taxă până în data de 31.12.2012 inclusiv – dat fiind că, aspectele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene ( în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE ), își păstrau valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012 (forma în vigoare a acestui act normativ până la momentul 31.12.2012) -, însă nu mai pot fi primite în cazul în care taxa pentru emisii poluante a fost plătită după data de 01.01.2013 întrucât, la acest moment, O.U.G. nr. 1/2012 a încetat să mai producă efecte .
După data de 01.01.2013, discriminarea existentă în privința modului de aplicare a taxei pentru emisii poluante între autovehiculele second–hand importate din alte state membre ale Uniunii Europene, altele decât România și cele înmatriculate deja în România, a dispărut, taxa pentru emisii poluante fiind datorată pentru toate transferurile de proprietate ale autovehiculelor second-hand, indiferent de proveniența acestora, piața internă sau piața Uniunii Europene.
În aceste condiții nu se mai poate constata faptul că Legea 9/2012 contravine dispozițiilor art 110 TFUE, sau altor dispoziții comunitare privind libera circulație a mărfurilor.
În prezenta cauză reclamanta a înmatriculat autoturismul în România ulterior datei de 31.12.2012, în perioada în care Legea 9/2012 nu mai conținea dispoziții discriminatorii, plătind taxa pentru emisiile poluante în data de 25.01.2013, deci după data la care Legea 9/2012 nu a mai conținut dispoziții discriminatorii.
Ca atare, la momentul la care reclamanta a achitat taxa pentru emisii poluante, fiind plătită o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român –indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate, acțiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta C. N., domiciliată în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., Direcția G. a Finanțelor Publice D., ambele cu sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretentii, ca neîntemeiată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publica, 19.04.2013.
Președinte, M. E. P. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. MP/08.05.2013/6 ex/
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2887/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4882/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
