Pretentii. Sentința nr. 6717/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6717/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 3975/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6717/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta Î. I. P. L. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. A. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar atât diferența de timbru judiciar cât și actele solicitate la termenul anterior. Menționează că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat P. A., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii aferente. Precizează că partea pe care o reprezintă nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 15.02.2013 reclamanta Î. I. P. L. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 17.081 lei -, și să-i achite dobânda aferentă - de la data achitării și până la momentul restituirii efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, în data de 07.08.2008 a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, . WDB_35 – înmatriculat în Germania – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, i s-a impus să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/04.09.2008.
Reclamanta a menționat că faptul că a solicitat sa-i fie restituita taxa de poluare, însă nu a primit nici un răspuns la respectiva cerere.
Reclamanta a pretins că încasarea unei astfel de taxe este nelegală, întrucât contravine art. 148 alin. 2 din Constituția României și art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
De asemenea, s-a făcut referire și la Decizia nr. 24/2011, pronunțată de Î.C.C.J.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe textele de lege anterior menționate și pe disp. art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – intitulată "Contestație" și înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/08.02.2013 -, și răspunsul primit la aceasta, exprimat în cuprinsul Deciziei nr. 45/07.03.2013; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/04.09.2008; copie după cartea de identitate - eliberată de autoritățile germane -, a autoturismului marca Mercedes-Benz, având nr. de identificare WDB_35 și traducerea acestuia în limba română; copie după cartea de identitate - eliberată de autoritățile române -, a vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „ vânzare-cumpărare autovehicule și piese de schimb second-hand” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 07.08.2008, precum și traducerea actului în limba română; copie după certificatul de înregistrare al reclamantei; copia rezoluției nr. 776/19.11.2008 dată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „ vânzare-cumpărare autovehicule și piese de schimb second-hand” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 07.08.2008, Asociația Familială P. L. a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, având nr. de identificare WDB_35, de la societatea "Auto-Sigiridis".
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 19.06.1991 – conform celor înscrise în cartea de identitate a respectivului vehicul, eliberată de autoritățile germane.
Cartea de identitate a autovehiculului marca Mercedes-Benz, având nr. de identificare WDB_35 - eliberată de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 04.09.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/04.09.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, Asociația Familială P. L. a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 17.081 lei.
Prin rezoluția nr. 776/19.11.2008, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. a încuviințat cererea de schimbare a denumirii Asociației Familiale P. L. în Î. I. P. L..
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/08.02.2013, reclamanta a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe însă, prin Decizia nr. 45/07.03.2013, pârâta a respins respectiva cerere.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât aceasta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 17.081 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamanta este îndrituită de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală de la data plății și până la momentul restituirii efective.
Totodată, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. L. – Î. I., cu sediul în C., .. 105, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 17.081 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./19.06.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 7848/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Decizia nr. 4110/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
