Pretentii. Sentința nr. 7742/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7742/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 5364/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7742/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. D. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin reprezentant convențional, avocat V. M., lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în raport de dispozițiile OUG nr. 74/2013, urmează să rectifice concepta în sensul că pârâtă este Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., în loc de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
În temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Avocat V. M. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal este competent cu soluționarea cauzei de față.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitate cu titlul de taxă de poluare, cu dobânda fiscală. Solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 15.04.2013 sub nr._, reclamantul I. M. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3238 lei; la plata dobânzii aferente, calculate de la data perceperii taxei până la data plății efective și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare stabilită prin decizia AFP C. potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C. în vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituirea ei.
Consideră ca plata acestei taxe prevăzută de OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Învederează că în cauza C - 402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru. Astfel, instanța europeană a apreciat că această ordonanță este contrară dreptului Uniunii și are ca efect descurajarea importului și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
De asemenea, art. 148 alin. 2 din Constituția României stabilește că: „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
In drept a invocat Legea nr. 554/2004, art. 117 și art. 124 din Codul de procedură fiscală.
A depus în copie la dosar: cererea de restituire a taxei de poluare înregistrată la AJFP D., răspunsul AJFP, carte de identitate, decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța . nr._ din 02.02.2010, documentul de înmatriculare în limba germană și în traducere legalizată, contract de vânzare-cumpărare în limba germană și în traducere legalizată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza instanța reține următoarele:
Conform celor înscrise în contractul de vânzare-cumpărare, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca OPEL, având nr. de identificare WOLOOOO51V2Z48628, care fusese înmatriculat în Germania în data de 09.07.1997, așa cum rezultă din documentul de înmatriculare în limba germană și în traducere legalizată, în timp ce chitanța . nr._ din 02.02.2010 emisă de AJFP certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante prevăzută de OUG nr. 50/2008, în cuantum de 3238 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată la AFP C., reclamantul a solicitat să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a respins respectiva cerere.
Reclamantul solicită restituirea taxei de poluare, achitată în temeiul OUG nr. 50/2008, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 110 TFUE.
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Reclamantul, care a achiziționat un autoturism second hand, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, fost obligat, cu ocazia înmatriculării în România, să achite taxa de poluare în cuantum de 3238 lei; taxa a fost achitată fiind calculată în baza OUG nr. 50/2008.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene (actual art. 110 TFUE) " (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art. 90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art. 90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008. Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare.
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
"În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele două categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art. 110 TFUE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, instanța apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art. 110 TFUE, și față de art. 148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei de poluare, achitată în temeiul OUG nr. 50/2008, motiv pentru care va admite acțiunea obligând pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 3238 lei, reprezentând taxă de poluare.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală statuează că"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz "Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin hotărârea I. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-565/11 - CJUE a statuat că "Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
În motivare, Curtea a reținut că într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Prin urmare, în conformitate cu art. 148 din Constituție, Tribunalul va înlătura de la aplicare prevederile art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală care statuează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, prevederi care contravin reglementărilor comunitare.
Ca atare, în baza celor anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, de la data plății taxei pentru emisii poluante până la data restituirii efective, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 Cod de procedură fiscală.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, va obliga pârâtele la plata către reclamant a sumei de 442 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. M., cu domiciliul în mun. C., . D, ., . în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în mun. C., .. 2, jud. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . corp A, sector 6.
Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 3238 lei, reprezentând taxă de poluare, la care se va aplica dobânda fiscală, de la data plății până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 442 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi 27.09.2013.
Președinte, A. M. M. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 5 ex/10.10.2013
AMM/AF
| ← Pretentii. Sentința nr. 3299/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5700/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
