Pretentii. Sentința nr. 8954/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8954/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 11641/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8954/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta . C. SRL, în contradictoriu cu pârâta PFA C. G.-C., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, reprezentată de cons. jur. C. M., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanta nu a indicat martorul propus, iar pârâta a fost citată cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu.
Cons. jur. C. M. pentru reclamantă depune la dosar referat întocmit de administratorul târgului 1 Mai și învederează că renunță la proba testimonială.
Instanța declară cercetarea procesului încheiată, nemaifiind chestiuni prealabile de discutat și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în fond.
Cons. jur. C. M. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea formulata la data de 09 iulie 2013, reclamanta . C. SRL a chemat în judecată pârâta PFA C. G.-C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.275 de lei reprezentând despăgubiri lipsă folosință teren datorată de pârâtă conform contractului nr. 7444/23.04.2012.
În motivare, s-a arătat ca între părți s-a încheiat contractul nr. 7444/23.04.2012, prin care s-a transmis în folosința pârâtei un teren în suprafață de 15 mp, poziția 47, R4, situat în Târg 1 Mai, aceasta obligându-se să achite contravaloarea folosinței în sumă de 165 lei/lună.
Arată că și-a onorat obligațiile contractuale, asigurând pârâtei liniștita folosință a terenului, însă aceasta nu și-a mai respectat obligațiile contractuale, refuzând să achite contravaloarea acestora pe perioada 01.10._13, înregistrând un debit în sumă de 1.275 de lei, reprezentând contravaloare lipsă folosință teren.
Deși pârâta a fost convocată la conciliere aceasta nu a răspuns convocării și nu și-a achitat obligațiile de plată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 554/2004.
In dovedire, reclamanta a depus în copie, contractul de închiriere, anexa la contractul de închiriere, act adițional, adresă, fișa de cont, notificare.
A depus taxa judiciară de timbru de 95 de lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată, deoarece pe perioada în care se face calcul de plată, respectiv 01.10._12 și 01.01._13, între reclamantă și pârâtă nu s-a încheiat niciun fel de contract, achitându-și obligațiile contractuale pentru perioada de 3 luni în care avusese contract cu reclamanta.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că în conformitate cu cele menționate în contractul de închiriere nr. 7444/23.04.2012, reclamanta . C. SRL și pârâta PFA C. G.-C. au stabilit că aceasta din urmă să achite o chirie lunară în cuantum de 165 lei, pentru faptul că i s-a transmis în folosință un teren în suprafață de 15 mp – situat în Târgul 1 Mai, pe perioada 23.04.2012 – 01.08.2012, în vederea desfășurării de activități comerciale. De asemenea, în cuprinsul actului se prevedea că locatorul are și obligația de a achita contravaloarea a 1 mc/deșeu/lună – la nivelul tarifului perceput de .. Totodată, era stipulată și clauza conform căreia, pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, părțile datorează despăgubiri.
Pârâta a continuat însă să folosească spațiul și după expirarea duratei contractului, constatându-se că abia în luna mai a anului 2013 pârâta a procedat la demolarea chioșcului amplasat pe terenul administrat de reclamantă, așa cum rezultă din referatele nr. 8609/25.03.2013 și nr._/29.05.2013, anexate la filele 43, respectiv 11 din dosar, pârâta neachitând chiria stabilită pentru perioada 01.10.2012 – 30.04.2013.
În raport de starea de fapt prezentată, instanța apreciază că prin folosirea terenului închiriat, și după data expirării contractului, locațiunea s-a considerat reînnoită în conformitate cu dispozițiile art. 1810 Cod civil, nefiind exclusă printr-o clauză contractuală expresă. Tacita relocațiune are loc în condițiile primului contract, însă se consideră încheiată pe durată nedeterminată, așa cum arată alin. 2 al art. 1810 Cod civil.
În cazul contractului fără termen, oricare dintre părțile contractante poate denunța unilateral contractul, cu condiția respectării termenului de preaviz. Manifestarea de voință de a desface contractul este un act unilateral de voință și produce efecte chiar dacă n-a fost acceptată de partea concediată, care va trebui să suporte desfacerea contractului.
Cum pârâta a continuat să folosească spațiului respectiv, contractul a continuat să producă efecte până la data la care a demolat chioșcul amplasat în Târgul 1 Mai, reclamanta fiind îndreptățită la chiria aferentă spațiului.
Concluzionând, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției, iar pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în temeiul art. 1169 C.civil, nu a făcut dovada îndeplinirii obligației asumate, respectiv aceea de achitare a chiriei stabilite.
Potrivit art. 1270 alin. 1 din noul cod civil – în vigoare la momentul încheierii contractului de închiriere anterior menționat "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Așadar, dat fiind că respectivul contract fusese legal întocmit, pârâtei PFA C. G.-C. îi revenea obligația de a achita suma de 165 lei lunar - reprezentând chiria datorată pentru faptul că i s-a transmis în folosință un teren în suprafață de 15 mp (situat în Târgul 1 Mai), pe perioada 01.10.2012 – 30.04.2013. De asemenea, clauzele contractuale confereau reclamantei S.C. Piețe și T. C. S.R.L. și dreptul de a calcula despăgubiri, în ipoteza neplății la scadență a sumelor convenite.
Deși prin întâmpinarea formulată pârâta a pretins că nu a ocupat terenul în cauză în perioada pretinsă de către reclamantă, instanța reține că aceasta nu a făcut dovada demolării construcției provizorii anterior lunii mai 2013, deși a fost citată cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu în instanță, nedând curs solicitării.
În raport de această situație, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă, dat fiind că pârâta nu s-a înfățișat în instanță, fără motive temeinice, ceea ce a fost socotit de către instanță ca fiind un început de dovadă care, coroborat cu probele administrate de către reclamantă (referatele nr. 8609/25.03.2013 și nr._/29.05.2013, anexate la filele 43, respectiv 11 din dosar), au dus la concluzia că pârâta a ocupat în continuare terenul administrat de către reclamantă, astfel încât datorează chiria aferentă perioadei 01.10.2012 – 30.04.2013.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamanta . C. SRL este întemeiată și va fi admisă, cu consecința obligării pârâtei PFA C. G.-C. să achite reclamantei suma de 1.275 lei, reprezentând contravaloarea chiriei aferente perioadei 01.10.2012 – 30.04.2013.
De asemenea, instanța va da eficiență prevederilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., și va obliga pârâta să achite societății-reclamante suma de 94,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . C. SRL, cu sediul în C., .. 51, jud. D., în contradictoriu cu pârâta PFA C. G.-C., cu sediul în C., ., jud. D..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.275 de lei, reprezentând despăgubiri, precum și suma de 94,25 de lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 4 ex./L.N. 16 Decembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2844/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3035/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
