Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 8632/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8632/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 12597/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8632/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. C. și pe pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jur. U. N. pentru pârât, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în baza art. 242 c.pr.civ. reclamantul a solicitat judecata și în lipsă, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Cons.jur. U. N. pentru pârât a solicitat respingerea acțiunii conform motivelor din întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 9 august 2013 reclamantul P. C., a chemat în judecată pârâtul Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului D., solicitând anularea Deciziei nr. 205/25.06.2013 emisa de Directorul Executiv al D.G.F.P. D., in sensul exonerării de la plata sumei de 182 lei la care a fost obligat și suspendarea executării Deciziei de imputare, pana la soluționarea pe fond a cauzei, pentru următoarele motive:
In fapt, reclamantul îndeplinește funcția de inspector in cadrul Serviciului de Colectare Executare Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Calafat, conform Fisei postului.
Prin Decizia nr. 205/25. 06.2013, comunicata la data de 10.07.2013, emisa de Directorul Executiv al D.G.F.P. D., i s-a imputat, suma de 182 lei, reprezentând debite prescrise in cursul anului 2011, conform Tabelului anexa.
In motivarea acestei masuri, intimata arata ca, in conformitate cu fisa postului, îi reveneau obligațiile de a organiza, verifica si desfășura activitatea de executare silita si de a verifica periodic contribuabilii înscriși in evidenta separata, in cadrul termenului de prescripție (atribuție prevăzuta la art. 24 din fisa postului).
Consideră aceasta motivare ca netemeinica, având in vedere următoarele:
Cei trei contribuabili, ale căror debite s-au prescris la data de 31.12.2011, nu mai locuiesc pe raza municipiului Calafat de mai multa vreme.
Susține că are un volum de munca foarte mare (in jur de 2500 de cazuri anual) si nu exista un program informatic asupra debitelor care urmează sa se prescrie anual. Evidenta cazurilor in care persoanele nu mai locuiesc pe raza localității, precum si transmiterea dosarelor de urmărire nu constituie obligația sa.
In considerarea celor expuse mai sus, consideră ca, in ceea ce îl privește, nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile materiale, in sensul ca prejudiciul cauzat nu s-a produs datorita neîndeplinirii sarcinilor sale de serviciu, fapt pentru care solicită sa se dispună anularea Deciziei nr. 205/ 25.06.2013 in partea care privește obligarea sa la plata.
In drept, invocă dispozițiile art. 8, art. 14 si art. 15 din Legea nr. 544/2004.
Depune la dosar: Decizia nr. 205/25.06.2013, împreuna cu tabelul privind debitele prescrise; Fisa postului; Dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/ 2004.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat: anularea Deciziei nr. 205/25.06.2013 emisă de DGFP D. și suspendarea Deciziei nr. 206/25.06.2013, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004, până la soluționarea pe fond a contestației.
Învederează că, acțiunea reclamantei nu cuprinde motivele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 194 lit. d din NCPC, or contrar celor menționate în cuprinsul articolului de mai sus, contestatoarea nu a indicat în acțiunea formulată motivele de fapt si de drept, pe care-și întemeiază acțiunea, respectiv eventualele considerente în baza cărora să solicite anularea actului de executare cât și suspendarea acestuia.
Pe fondul cauzei arată că: prin adresa nr._/22.05.2013, doamna Gheralia L. - Șef AFP Calafat a transmis referatul din care rezultă că s-a produs o pagubă în valoare de 182 lei, reprezentând impozite și taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidate, de către doi contribuabili: P. I. C. - 50 lei, Ocoliseanu Gigei G. -132 lei.
Paguba s-a produs la data de 31.12.2011, dată la care s-a împlinit termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale.
Împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale ale celor trei contribuabili menționați, a fost constatată prin trei procese verbale a împlinirii termenului de prescripție, încheiate în temeiul art. 134 din OG nr. 92/2003, însușit de șeful de serviciu, avizat de Serviciul juridic și aprobat de șeful de administrație.
Răspunzătoare pentru producerea pagubei de mai sus, se fac persoanele care au avut atribuții de executare silită și evidența pe plătitor, dintre care face parte și reclamantul din prezenta cauză.
Astfel, prin fișa postului nr. 5131/31.01.2011, i s-au stabilit atribuțiile d-nului Păunită C. printre care și aceea de "a ține evidența analitică pe plătitori persoane fizice".
Aceiași atribuție se regăsește și în OPANAF nr. 3811/2011, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, care la art. 212 lit. a prevede: "C. evidență plătitori persoane fizice ține evidența analitică pe plătitori...."
Prin fișa postului nr. 5131/31.01.2011, s-au stabilit atribuțiile d-nului Păunită C. în conformitate cu atribuțiile de serviciu, stabilite prin fișa postului, reclamantul avea obligația de a iniția procedura de transmitere a dosarelor fiscale ale contribuabililor, care și-au schimbat domiciliul fiscal la organul competent, potrivit dispozițiilor art. 33 Cod procedură fiscală.
Aceste atribuții sunt prevăzute și în OPANAF nr. 3811/2011, care stabilește atribuțiile Serviciului colectare și executare silită persoane fizice și juridice: "b)organizează, verifică și desfășoară activitatea de executare silită asupra veniturilor și bunurilor urmăribile ale debitorilor persoane fizice și juridice, în vederea realizării creanțelor fiscale, urmărește realizarea creanțelor fiscale în termenul de prescripție f) pe baza datelor deținute, analizează și stabilește măsurile de executare silită, în așa fel încât realizarea creanței să se facă cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama de interesul imediat al statului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit...."
Atribuțiile precizate nu au fost îndeplinite de reclamant, ceea ce a condus la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor celor trei contribuabili.
Omisiunea de a iniția acțiunea de executare silită, în interiorul termenului de prescripție, pentru recuperarea sumei, este prejudiciabilă pentru instituția publică deoarece o lipsește de orice speranță legitimă de a-și reîntregi bugetul cu aceste sume.
În conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici: "(1) Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate." Potrivit art. 75 din același act normative: "încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz."
De asemenea, art. 40 din regulamentul Intern al DGFP D., aprobat prin Decizia nr. 1301/2011 a Directorului Executiv al DGFP D.: "încălcarea de către persoana încadrată în muncă, indiferent de funcția pe care o ocupă, cu vinovăție, a obligațiilor de serviciu, a normelor de conduită profesională și civică, prevăzute de lege, a regulamentului intern, a contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă aplicabil ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici, constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz...."
In conformitate cu dispozițiile art. 84 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 47 lit. a din Regulamentul Intern al DGFP D., răspunderea civilă a funcționarilor publici se angajează: "a)pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează..."
Pe aceste considerente, apreciază că s-a dispus în mod corect de către DGFP D. imputarea sumei de 182 lei d-nului P. C..
Referitor la îndeplinirea condițiilor de suspendare a executării deciziei, condiții impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ arată că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: prima constând în existenta unui caz bine justificat în sensul existentei unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iar cea de-a doua, constând în prevenirea unei pagube iminente, cu alte cuvinte un prejudiciu material viitor dar previzibil sau, după caz, a unei perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care poate fi acordată de către instanță când legea o prevede, în limitele si condițiile anume reglementate.
Referitor la motivele de fond invocate, care vizează nelegalitatea deciziei a cărei suspendare se solicită, învederează că pe calea cererii de suspendare nu se pot analiza temeinicia si legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
1. În legătură cu prima condiție, a cazului bine justificat, arată pârâta că nu este îndeplinită în cauză, împrejurările invocate de către reclamant că prin emiterea actului administrativ există riscul iminent și de neînlăturat al producerii unui prejudiciu direct, nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat.
Legalitatea actului administrativ trebuie analizată prin prisma temeiului de drept invocat la emiterea acestuia si încadrarea situației în dispozițiile legale respective.
A proceda la neaplicarea dispozițiilor legale imperative, echivalează cu săvârșirea unei abateri disciplinare sau chiar a unei infracțiuni, după caz.
În conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici: "(1) Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate." Potrivit art. 75 din același act normative: "încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz."
De asemenea, art. 40 din regulamentul Intern al DGFP D., aprobat prin Decizia nr. 1301/2011 a Directorului Executiv al DGFP D.: "încălcarea de către persoana încadrată în muncă, indiferent de funcția pe care o ocupă, cu vinovăție, a obligațiilor de serviciu, a normelor de conduită profesională și civică, prevăzute de lege, a regulamentului intern, a contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă aplicabil ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici, constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz...."
În conformitate cu dispozițiile art. 84 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 47 lit. a din Regulamentul Intern al DGFP D., răspunderea civilă a funcționarilor publici se angajează: "a)pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează..."
De asemenea, nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente la care ar fi supus reclamantul.
Nu poate fi reținută opinia potrivit căreia cu privire la paguba iminentă nu este necesară dovedirea ei.
Atâta timp cât dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd obligativitatea îndeplinirii acestei condiții, în mod implicit este necesară și dovedirea îndeplinirii condiției, nefiind vorba de o prezumție legală.
Reclamantul nu a susținut în niciun fel în ce constă paguba iminentă la care ar fi supusă prin executarea actului administrativ fiscal.
În legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, chiar Legea nr. 554/2004, la art. 2, lit. ș o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu este dovedit.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și în doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil.
In consecință, este evident că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, limitându-se la a indica presupuse vicii de formă și fond ale actului a cărui suspendare s-a solicitat.
În consecință, simpla afirmație că, prin suspendarea din funcția publică pe care o deține, reclamantul ar fi grav prejudiciat, nu poate conduce la îndeplinirea celor două condiții.
De asemenea, susține pârâta că, așa cum rezultă și din acțiunea formulată, motivele invocate în contestația formulată împotriva Deciziei de imputare, nu sunt de natură a convinge că, într-adevăr, această suspendare ar aduce grave prejudicii reclamantei.
Atașat întâmpinării pârâta a depus la dosarul cauzei: plângere prealabilă înregistrată sub nr. CV_/09.08.2013, adresa nr._/09.07.2013, decizia nr. 205/25.06.2013, fisa postului nr. 5131, referat nr._/05.07.2013.
Prin incheierea din data de 04.11.2013 s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 205/25.06.2013.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul îndeplinește funcția de inspector clasa I la Serviciului Colectare Executare Silita Persoana Fizice din cadrul AFP Calafat.
Din referatul întocmit de Șeful AFP Calafat, rezultă că s-a produs o pagubă în valoare de 182 lei, reprezentând impozite și taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidate, de către doi contribuabili.
Paguba s-a produs la data de 31.12.2011, dată la care s-a împlinit termenul de prescripție al dreptului la actiune .
Prin Decizia 205/2013, i-a fost imputată reclamantului suma de 182 lei, reținându-se că acesta se face vinovat de producerea prejudiciului de 182 lei ca urmare a îndeplinirii termenului de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale pentru un nr de 2 contribuabili.
Conform art 75 din Lg. 188/1999 " Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz", art. 84 din același act normativ statuând că "Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a)pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează"
Conform fisei postului, reclamantul "2)organizează, verifică și desfășoară activitatea de executare silită asupra veniturilor și bunurilor urmăribile ale debitorilor persoane fizice și juridice, în vederea realizării creanțelor fiscale, urmărește realizarea creanțelor fiscale în termenul de prescripție,4) pe baza datelor deținute, analizează și stabilește măsurile de executare silită, în așa fel încât realizarea creanței să se facă cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama de interesul imediat al statului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit."
Se constată că atribuțiile specifice postului nu au fost îndeplinite de reclamant, ceea ce a condus la împlinirea termenului de prescripție pentru un nr de doi contribuabili.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că, având atribuții de executare silită și evidența pe plătitor, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, reclamantul a determinat producerea unui prejudiciu în cuantum de 182 lei, reprezentat de creante care nu mai pot fi executate din cauza împlinirii termenului de prescripție.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că datorită volumului de munca mare nu se pot urmării debitele care se pot prescrie, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că a semnalat aceste aspecte pârâtei și a informat-o privind imposibilitatea executării obligațiilor stabilite conform fișei postului.
Susținerea reclamantului privind faptul că nu îi revenea obligația de a ține evidența persoanelor care nu mai locuiesc pe raza localității instanța o apreciază de asemenea ca fiind neîntemeiată, obligația de a cunoaște domiciliul debitorilor și de a transmite dosarele fiscale ale contribuabililor, care și-au schimbat domiciliul fiscal la organul competent, fiind conținută în obligația menționată la pct 2 din fisa postului, respectiv "2)organizează, verifică și desfășoară activitatea de executare silită asupra veniturilor și bunurilor urmăribile ale debitorilor persoane fizice și juridice, în vederea realizării creanțelor fiscale, urmărește realizarea creanțelor fiscale în termenul de prescripție".
În consecință apreciind că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii materiale a reclamantului, respectiv existența faptei funcționarului public, culpa, prejudiciul și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, instanța constată că Decizia nr. 205/25.06.2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind motive de anulare a ei.
Față de considerentele de mai sus, instanța va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemaită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. C., domiciliat în Calafat, . 25, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex/18 decembrie 2013
MCV/C.P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2139/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3623/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
