Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 7113/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7113/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 11775/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7113/2013
Ședința publică de la 31 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C. V. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SIF PJ 3, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, reprezentată de av. G. C., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Av. G. C. pentru reclamantă depune la dosar delegație de reprezentare și dovada achitării cauțiunii, în cuantum de 2.000 de lei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. G. C. pentru reclamată solicită admiterea cererii de suspendare a executării decizie nr. 10/18.04.2013, până la pronunțarea instanței de fond, cu privire la legalitatea și temeinicia actului contestat.
Consideră că sunt îndeplinite în cauză condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. În ceea ce privește paguba iminentă, arată că actul administrativ a cărui suspendare se solicită produce efecte cu consecințe păgubitoare, aducându-i prejudicii de ordin material, întreaga activitate a societății fiind perturbată.
Referitor la cazul bine justificat, învederează că din aspectele menționate în contestație rezultă că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului contestat. De asemenea, invocă dispozițiile art. 1051 din OG nr. 92/2003, cu privire la condițiile în care se dispune o nouă reverificare, considerând că nu există element de noutate în decizia contestată, care să implice o nouă reverificare din partea organului fiscal.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 09.05.2013, sub nr._, reclamanta S.C.V. H. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SIF PJ 3, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună suspendarea executării Deciziei de Reverificare nr.10/18.04.2013, până la pronunțarea instanței de fond.
În fapt, reclamanta prin Decizia de Reverificare s-a dispus reverificarea impozitului pe profit al subscrisei pentru perioada 01.01._10 și TVA pentru perioada 01.01._10.
Mai arată că reclamanta că în cuprinsul deciziei de reverificare se arată în mod lapidar că motivul reverificării l-ar reprezenta informații suplimentare, necunoscute organelor fiscale la data verificării anterioare, comunicate de către AFP Sector 3, prin adresa nr._/27.02.2013 și procesul-verbal nr.12/17.01.2013, prin care s-ar fi comunicat că ar fi înregistrat în evidența contabilă achiziții de la mai mulți furnizori, pe baza unor facturi care nu ar îndeplini condițiile de document justificativ, tranzacțiile având caracter fictiv, astfel încât nu ar fi îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, respectiv TVA ar fi dedus ilegal în sumă de 6.679.561 lei.
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ în condițiile art.14 din Lg.554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, așa cum sunt definite conform art.2 alin.l lit.ș și t din Lg.554/2004.
In ceea ce privește existența unei pagube iminente, este cert faptul că actul administrativ produce efecte cu consecințe deosebit de păgubitoare, aducându-mi mari prejudicii de ordin material.
Cererea de suspendare este perfect justificată de iminența producerii unui grav prejudiciu subscrisei prin bulversarea totală a activității, determinată de punerea la dispoziția organelor fiscale a tuturor documentelor contabile în vederea efectuării reverificării.
Punerea în executare a deciziei mai sus menționate ar implica o nouă acțiune de verificare a organelor fiscale, pe o perioadă îndelungată, care ar conduce la imposibilitatea desfășurării în condiții normale a activității societății, fiind astfel afectați cei 124 de salariați și conducând implicit la dificultăți în derularea contractelor existente sau în ceea ce privește încheierea unor noi contracte.
Prejudiciul pe care l-ar încerca subscrisa, este verosimil, este grav si practic imposibil de remediat în soluționarea prezentei cereri consider că este necesar să aveți în vedere și principiul proporționalității consacrat de art.5 din tratatul Consiliului Europei, în sensul de a analiza dacă interesul subscrisei de a amâna executarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a executa actul, înainte ca instanța sa se pronunțe asupra legalității sale (Curtea de Apel C., dosar nr._ ).
În ceea ce privește cazul bine justificat, vă rog să observați că din aspectele menționate în cuprinsul contestației formulate rezultă că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului contestat.
Conform art.2 (1) lit. t din Legea nr.554/2004, prin cazuri bine justificate se înțeleg „ împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului".
Astfel, Decizia de reverificare nu cuprinde motivul concret al reverificării, ci doar mențiuni evazive, de ordin general, nefăcând trimiteri clare la obiectul reverificării, la elementul de noutate care ar determina reverificarea.
Subscrisa nu cunosc conținutul adresei nr._/27.02.2013 și procesului-verbal nr. 12/17.01.2013 emise de AFP Sector 3, aceste acte nefiindu-mi comunicate până în prezent(desi ar fi trebui sa însoțească decizia de reverificare).
In decizia de reverificare nu se menționează care ar fi acele date suplimentare necunoscute inspectorilor la data primului control si care ar putea sa influențeze rezultatul, făcându-se trimitere la doua documente care subscrisei nu au fost comunicate. Ori in condițiile in care aceste documente stau la baza deciziei de reverificare, aceste acte trebuiau comunicate subscrisei pentru a se putea verifica legalitatea deciziei de reverificare sub aspectul elementului noutății.
Așa cum am arătat si anterior, practic in decizia de reverificare nu se arata care ar fi elementele de noutate care ar genera reverificarea in condițiile art.105 indice 1 din OG 92/2003. Atâta timp cat nu se precizează in concret elementul de noutate decizia este nula, pentru ca numai prin precizarea elementului de noutate se poate efectua controlul legalității deciziei de reverificare.
Ori in cuprinsul deciziei de reverificare nu se regăsesc decât elemente generale, fără trimitere clara la datele cu caracter de noutate.
Decizia de reverificare emisă nu îndeplinește regula noutății, în condițiile în care toate operațiunile comerciale si obligațiile fiscale ale subscrisei pentru perioada supusă reverificării au fost deja verificate, avându-se în vedere toate facturile fiscale, documentele contabile care au stat la baza stabilirii obligațiilor fiscale, nefiind constatate nereguli, fiind emis în acest sens și Raportul de Inspecție Fiscală nr.F-DJ 609 din 29.09.2011.
Emiterea deciziei de reverificare fără respectarea regulii noutății, prevăzută ca și condiție de legalitate pentru emiterea acesteia, conduce la nulitatea controlului care s-ar efectua.
în plus, inspecția fiscală anterioară a fost suspendată timp de 1 an tocmai pentru efectuarea de verificări de către organele de urmărire penală, fiind reluată și finalizată după comunicarea rezultatului acestor verificări.
Prin urmare, nu există date cu caracter de noutate, provenind dintr-o sursă externă nouă, necunoscută de organele fiscale la momentul verificării, care ar putea să influențeze rezultatele verificărilor sau ar fi de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anteriore și care să justifice efectuarea unei reverificări.
De altfel, toate achizițiile efectuate de către subscrisa au fost reale, iar nu fictive, fiind înregistrate în contabilitate în mod corespunzător.
Marfa(în principal zahăr) achiziționată de subscrisa de la diverse societăți comerciale din țară a fost achitată integral, inclusiv TVA, conform facturilor emise și documentelor de plată justificative. Ulterior această marfa a fost vândută de către subscrisa mai departe la alte societăți comerciale din țară, în special magazine mari, Cash & Carry, precum METRO, SELGROS,REAL etc, in baza contractelor încheiate cu aceste societăți.
Prin urmare, nu exista fictivitate in operațiunile comerciale derulate de subscrisa, aspect constatat si cu ocazia primei verificări efectuate, operațiunile comerciale derulate de subscrisa vizând magazine cash & carry. Faptul ca tranzacțiile nu au fost fictive rezulta din faptul ca marfa achiziționată de subscrisa a fost vânduta mai departe către magazinele cash & carry in baza contractelor încheiate cu aceste societăți. Aceste tranzacții au generat un profit pentru care subscrisa am achitat obligațiile fiscale.
Toate plățile efectuate de subscrisa pentru achiziționarea produselor respective s-au efectuat prin virament bancar, iar societățile către care s-a vândut produsul respectiv, la rândul lor, au achitat către subscrisa contravaloarea
De altfel in cadrul primei verificări fiscale inspectorii au cercetat amănunțit toate aceste aspecte constatând ca operațiunile comerciale îndeplinesc condițiile legale.
F. de aspectele anterior arătate este evident ca in prezenta cauza sunt aplicabile dispozițiile art.105 din OG 92/2003 alin 3- inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă 1 impozitării.
Dispozițiile art.105 indice 1 nu au aplicabilitate in cauza atâta timp cat nu se precizează in mod concret care este elementul de noutate așa cum prevăd dispozițiile alin. 2 si 3 din articolul menționat.
Subliniază încă o data necesitatea precizării in mod concret a elementului de noutate in decizia de reverificare pentru a se putea stabili legalitatea acesteia. In măsura in care nu s-ar impune precizarea in concret a elementului de noutate atunci organele de inspecție fiscala ar putea practic oricând sa dispună reverificarea, ori legiuitorul prin introducerea art.105 indice 1 a urmărit verificarea legalității deciziei de reverificare tocmai prin raportare la elementul de noutate.
Față de aspectele menționate, vă solicit să admiteți prezenta cerere, existând o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal, executarea propriu-zisă și efectivă a Deciziei neputându-se realiza înainte ca justiția să se fi pronunțat cu privire la legalitatea actului.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 14 din Lg. 554/2004.
La data de 13 iunie 2013, pârâtul D.G.F.P. D. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării arată că având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie suspendarea unui act administrativ - fiscal, reclamanta trebuie să îndeplinească o obligație legală prevăzută de art. 215, alin. (2) Cod procedură fiscală, republicat:
"(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare .
Instanța competenta poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în |>ani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Mai arată că reclamanta nu dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art.14 din Legea nr. 554/2004.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ – fiscal determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ - fiscal devenind titlu executoriu si, în consecința, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituie o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, dar cu îndeplinirea condițiilor reglementate.
Instanța trebuie să analizeze eventuale împrejurări legate de efectele actului, deci în cererea de suspendare nu se pot reține aspecte legate de legalitatea actului contestat. Suspendarea este o situație de excepție ce poate fi acordată de către instanță cu starea condițiilor legale.
În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condițiile legale privind plata cauțiunii și existența unei contestații prealabile împotriva actului a cărui suspendare se solicită, practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că trebuie îndeplinite cumulativ si condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, să fie un caz bine justificat și să se producă o pagubă iminentă.
Aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului.
Cazul bine justificat presupune că, pe baza pagubei iminente, reclamanta ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat, împrejurări care să fie dovedite.
Apărările formulate cu privire la situația de fapt care a determinat emiterea deciziei de reverificare nu privesc legalitatea actului a cărui suspendare se solicită.
Reclamanta nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale. Prin cererea de suspendare se susține fără temei că decizia de reverificare ar fi fost emisă cu încălcarea legii, deoarece nu cuprinde motivul concret al reverificării, ci doar mențiuni evazive, de ordin general, nefăcându-se trimiteri clare la obiectul reverificării, la elementul de noutate care a determinat reverificarea.
Prin decizia de reverificare s-a dispus reverificarea obligațiilor fiscale reprezentate de
impozitul pe profit și TVA pentru perioada 01.01._10.
Solicită să se constate că decizia de reverificare are la bază informațiile comunicate de A.F.P. Sector 3 București, cu adresa nr._/27.02.2013 și procesul verbal nr.12/17.01.2013, referitoare la faptul că reclamanta a înregistrat în evidența contabilă achiziții de la mai mulți furnizori, pe baza unor facturi care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ, tranzacțiile având caracter fictiv, nefiind îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA pentru suma de 6.679.561 lei.
Cu privire la comunicarea procesului verbal întocmit de către A.F.P. Sector 3 București, cu privire la care reclamanta susține nu i-a fost adus la cunoștință, învederează instanței că acest act urmează să fie comunicat cu respectarea dispozițiilor legale de către organul emitent.
Procesul verbal aduce elemente noi, care au determinat emiterea deciziei de reverificare, independent de faptul dacă acest act a fost comunicat anterior sau nu.
Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia inspecția fiscală anterioară ar fi fost suspendată pentru efectuarea de verificări de către organele de urmărire penală și reluată după comunicarea rezultatului acestor verificări, învederăm instanței că inspecția fiscală începută în luna noiembrie 2010, a constatat diferențe semnificative între declarațiile informative semestriale cod 394, depuse de către societate și cele depuse de către parteneri, în majoritate furnizori de zahăr.
Pentru a se determina starea de fapt fiscală, au fost întocmite solicitări de control încrucișat pentru toate societățile la care au fost constatate diferențe, societății fiindu-i comunicată suspendarea inspecției fiscale începând cu data de 24.11.2010.
În această perioadă de suspendare a inspecției fiscale, având în vedere răspunsurile parțiale primite, au fost transmise solicitări de control către inspectoratele județene de poliție în a căror rază de competență se aflau furnizorii societății.
Inspecția fiscală a fost reluată în luna septembrie 2011, fiind finalizată cu Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 609/29.09.2011.
Precizează că reluarea inspecției fiscale nu a fost efectuată ca urmare a primirii răspunsurilor de la organele de cercetare penală sau ca urmare a finalizării tuturor verificărilor solicitate și a controalelor încrucișate, aceste cercetări fiind în derulare la data verificării, așa cum rezultă și din cap.V, „Alte constatări”, al R.I.F. nr.609/29.09.2011.
În urma finalizării cercetărilor în dosarul nr. 7/D/P/2012, organele de urmărire penală au
solicitat valorificarea rezultatului cercetărilor efectuate.
În ceea ce privește caracterul de noutate al informațiilor suplimentare apărute, potrivit " constatărilor din Procesul-verbal nr.12/17.01.2013, învederează că reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere pentru TVA din facturi primite de la o . furnizori, facturi care nu îndeplinesc condițiile de documente justificative.
Din actul A.F.P. Sector 3 București rezultă că nu este contestat faptul că reclamanta a efectuat livrări către societăți de genul cash & carry, rezultând că marfa a circulat în realitate.
Dar, verificarea a evidențiat faptul că achizițiile de zahăr înregistrate de către reclamantă nu îndeplinesc condițiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.
Având în vedere această situație de fapt, consideră că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 105 ind.1, alin.1 și 2 Cod procedură fiscală pentru efectuarea reverificării.
Solicită să se constate că prin cererea de suspendare nu sunt aduse argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, acesta nefiind analizat nici în procedura prealabilă.
Presupusele motive de nelegalitate ale actului administrativ invocate de către reclamantă în cererea de suspendare sunt în fapt interpretări eronate ale unor texte legale și prezentarea unei situații de fapt eronate.
De asemenea, reclamanta este în eroare în ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia s-a dispus reverificarea, aceasta fiind făcută în baza textelor de lege aplicabile în speță.
împrejurările invocate că nu ar exista elemente de noutate, inspecția fiscală anterioară ar fi fost suspendată pentru efectuarea de verificări de către organele de urmărire penală și reluată după comunicarea rezultatului acestor verificări, o presupusă necomunicare a procesului verbal întocmit de către A.F.P. Sector 3 București, sunt total nefondate.
Vă rugăm să observați că Decizia de reverificare cuprinde ca temei juridic dispozițiile legale din Codul de procedură fiscală aplicabile situației de fapt stabilită pentru reclamantă.
Afirmațiile reclamantei au un caracter evaziv și nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului contestat.
Consideră că nu poate constitui motiv de nelegalitate faptul că suma datorată unuia din partenerii de afaceri ar fi fost achitată integral sau parțial prin instrumente bancare.
Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente la, care ar fi fost supusă reclamanta.
Reclamanta încearcă să susțină faptul că prin emiterea acestei decizii de reverificare activitatea sa ar fi bulversată de obligativitatea punerii la dispoziția organelor fiscale a documentelor contabile
Consideră că această afirmație nu este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea condiției impusă de lege, nefiind încălcat dreptul reclamantei de a-și desfășura activitatea in continuare, prejudiciul nefiind previzibil în mod evident.
În legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, chiar Legea nr. 554/2004, la art.2, lit.ș o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu este dovedit.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil.
Reclamanta nu dovedește în nici un fel prejudiciul efectiv, cu atât mai mult perturbarea activității sale.
Apreciază că, reclamanta nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul ei prin simpla înșiruire a unor etape care ar fi parcurse de organele fiscale în încercarea de a stabili situația de fapt reală și de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat.
În consecință, este evident că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, limitându-se la a indica presupuse "scenarii" în care organul constatator îi prejudiciază prin demararea executării silite.
Pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală instanța are obligația să verifice situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal împotriva acestora pe baza probelor existente la dosarul cauzei, ori la dosar nu sunt prezentate documente care să permită analizarea situației de fapt referitoare la un eventual prejudiciu produs de această reverificare.
Simpla afirmație că, prin dispunerea reverificării reclamanta ar fi grav prejudiciata, nu poate conduce la îndeplinirea celor doua condiții.
În speță, având în vedere și împrejurarea că din acțiunea formulată rezultă că reclamanta nu a înțeles să administreze probe cu privire la îndeplinirea celor două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare, nu este dovedită acea pagubă iminentă de care se face vorbire și care, împreună cu cazul bine justificat, ar putea conduce la acordarea suspendării.
La data de 26.06.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că urmează să achite cauțiunea prevăzută de lege, imediat ce instanța îi va comunica cuantumul stabilit. Consideră că se impune stabilirea unei cauțiuni de până la 2000 lei, având în vedere că cererea formulată nu este evaluabilă în bani, vizând o decizie de reverificare, iar nu o decizie de impunere.
Din întâmpinarea formulată rezultă atitudinea tendențioasă a pârâtei, care nu prezintă apărări cu privire la cererea de chemare în judecată, nu justifică de ce s-ar impune reverificarea, ci invocă aspecte legate de executarea sa cu privire la anumite sume, în condițiile în care până în prezent nu s-a stabilit că ar datora sumele respective.
Se face trimitere de către pârâtă la faptul că verificarea ar fi evidențiat că achizițiile de zahăr înregistrate nu ar îndeplini condițiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.
Aceste susțineri sunt evazive și total neîntemeiate, în condițiile în care nu se menționează în mod expres care sunt condițiile legale la care se raportează, iar prin întâmpinarea formulată pârâta însăși recunoaște faptul că marfa a circulat în realitate (pg.2 din întâmpinare), reclamanta recepționând această marfă si livrând-o mai departe conform contractelor depuse la dosar si prezentate organelor fiscale cu ocazia întocmirii RIF nr. 609/29.09.2011.
Afirmațiile referitoare la recuperarea unui presupus prejudiciu produs bugetului de stat sunt lipsite de suport legal, nefiind constatat niciun prejudiciu produs de către subscrisa, decizia a cărei suspendare o solicit vizând reverificarea unor obligații fiscale, iar nu impunerea la plata.
De altfel, obligațiile fiscale reprezentate de impozitul pe profit și TVA pentru perioada 01.01._10 au mai fost verificate conform RIF din 29.09.2011.
De asemenea, . a fost verificata conform RIF întocmit de ANAF - DGFP D. la 29.10.2009, de la înființare pana la data controlului, acesta vizând impozitele si taxele datorate bugetului general consolidate pana la 30.06.2009;
La data de 22.09.2010, . a solicitat DGFP D. efectuarea unui control de fond la zi ( de la data ultimului control -30.06.2009 ) întrucât fusese modificata structura acționariatului.
Inspectorii DGFP D. au început controlul de fond, insa la data de 24.11.2010au comunicat suspendarea inspecției fiscale deoarece in timpul
verificării efectuate au fost constatate diferențe intre declarațiile informative
semestriale cod 394 depuse de către societate si cele depuse de parteneri, in
majoritate furnizori de zahăr, sens in care au întocmit solicitări de control
încrucișat pentru toate societățile la care au fost constatate aceste diferențe.
Inspectorii DGFP D. la data de 27.09.2011 au comunicat ca, odată cu încetarea condițiilor care au generat suspendarea, inspecția fiscala va fi reluata începând cu aceasta data, întocmind RIF nr. 609/29.09.2011.
In urma controlului de fond au fost stabilite următoarele obligații fiscale:
-impozit pe profit: 154.126 lei
-majorări impozit pe profit: 55.159 lei
-TVA: 27.422 lei
-majorări întârziere TVA: 4.220 lei
-alte datorii buget: 566 lei, . achitând in timpul controlului suma de 50.000 lei, diferența fiind achitata in 3 transe egale lunare ( octombrie, noiembrie, decembrie 2011 ) conform înțelegerii cu reprezentanții DGFP D..
In inspecția fiscală anterioară s-a menționat că urmează să se dispună verificarea după ce se efectuează control încrucișat la furnizori.
Inspecția fiscală a fost reluată, însă nu s-au constatat probleme.
Pe lângă celelalte solicitări de controale încrucișate, DGFP D. a solicitat către Inspectoratul de Politie al Județului D. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, verificări complexe cu privire la activitatea de achiziție si comercializare a zahărului desfășurata de . . Conform adresei DGFP nr._/03.02.2012 către IPJ D.:
"din verificarea efectuata la . nu au fost constatate neconcordante privind înregistrarea in evidenta contabila a achizițiilor si livrărilor si modul de declarare a obligațiilor de plata la bugetul de stat";
-"v-am transmis situația tuturor furnizorilor chiar daca nu in cazul tuturor furnizorilor au fost sesizate neconcordante, pentru a prezenta o imagine de ansamblu care sa va sprijine in cercetările dvs.";
-"menționam ca declarația cod 394 este informativa, obligațiile fiscale declarându-se prin decontul de TVA".
In adresa nr._/19.01.2012, întocmita de IPJ D. Serviciul de Investigare a Fraudelor către DGFP D., ca urmare a cercetărilor efectuate in urma solicitării, se menționează faptul ca:
-"s-a procedat la identificarea si audierea mai multor persoane in calitate de reprezentanți ai societăților comerciale menționate in actele de control invocate si înaintate de dvs., dar si altor persoane care au putut da relații referitoare la circuitele comerciale si financiare identificate, procedându-se totodată la ridicarea in copie de documente referitoare la aceste relații. Așa cum rezulta din declarațiile persoanelor audiate si documentele puse la dispoziție, situația prezentata in actele de control de organele fiscale diferă de cele constatate cu ocazia activităților desfășurate la solicitarea dvs. ( exista cazuri in care deși faceți mențiunea ca nu au fost depuse declarațiile 394, acestea au fost prezentate la solicitarea organelor de politie; sunt situații in care organul fiscal nu a depus suficiente diligente pentru verificarea societăților vizate de controalele demarate, reprezentanții acestora fiind identificați si audiați in legătura cu aspectele care interesează organele de control".
Conform procesului verbal de control nr. 12/17.01.2013 întocmit de ANAF AFP Sector 3 București, a fost efectuat control inopinat la ., in București, in perioada 04.12._12 in vederea soluționării dosarului de urmărire penala nr. 7/D/P/2012, dosar penal in care cu ocazia rechizitoriului întocmit, cu privire la ., a fost dispusa disjungerea cauzei in vederea continuării cercetărilor, alături de alte zeci de persoane fizice si juridice; in acest dosar au fost trimise in judecata zeci de persoane fizice si juridice.
Acest proces verbal de control a fost întocmit fără a fi înștiințat in orice fel ( adresa, telefonic, verbal etc. ) vreun reprezentant al societății, fără participarea vreunui reprezentant al societății. Procesul verbal menționat a fost întocmit la București si nu la sediul social al societății ( unde societatea funcționează permanent cu o activitate complexa ce implica un număr de peste 120 angajați ), constatările efectuate nefiind niciodată comunicate reprezentanților societății, astfel încât dreptul legal de a fi înștiințat de efectuarea controlului, de a participa la control, de a da lămuriri cu privire la aspectele verificate, de a efectua eventuale obiecțiuni, etc. a fost flagrant încălcat.
Controlul efectuat potrivit procesului-verbal menționat nu Art.97 Cod pr. fiscală nu reprezintă control inopinat, potrivit dispozițiilor art.97 Cod pr. fiscală.
Potrivit dispozițiilor art.94 alin.5 Cod pr.fiscală, inspecția fiscală nu are calitatea de a efectua verificări pentru dosarele penale.
De asemenea, nu se poate efectua controlul fără menționarea acestuia în RVC, mai ales în condițiile în care nu apar date suplimentare necunoscute.
Procesul-verbal este întocmit doar pe baza unor documente ridicate de organele de cercetare penală, ce au fost deja verificate conform RIF-ului anterior.
Mai mult, in procesul verbal întocmit au fost menționate aspecte nereale, dar oarecum justificate de "modul" in care a fost efectuat controlul, in legătura cu acestea daca la momentul respectiv nu am avut posibilitatea sa dea lămuriri si sa le clarifice.
Societatea nu a beneficiat de credite bancare la Raiffeisen Bank;
In legătură cu mențiunea că "in extrasele de cont apar operațiuni ca "rambursare automata credit revolving, încasare rata dobânda, depozit O/N excedent, depozit O/N sold minim, prin care se rețin / restituie fără a se cunoaște destinația, sume importante de bani, in lei", arătăm faptul că o activitate normala in cadrul unei societăți comerciale implică faptul ca aceasta, ca urmare a ofertei băncii cu care colaborează, daca la sfârșitul programului de lucru al unei zile are in cont o suma de bani pe care o utilizează a doua zi, constituie un depozit bancar O/N (over night - peste noapte), lucru pe care îl face fie pentru o colaborare cu banca respectiva (aceasta având printre indicatori si constituirea unor astfel de depozite) si/sau pentru o dobânda care ii asigura spre exemplu acoperirea comisioanelor bancare dintr-o zi . Acest lucru se realiza fără a se întocmi vreo "documentație stufoasa" iar sumele de bani aparțineau societății pentru activitatea curenta, erau virate . de depozit, se întorceau a doua zi in contul curent al societății pentru activitatea zilnica.
La data de 05 iulie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C., în soluționare prezentei cauzei și, examinând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Curtea a reținut:
Prin acțiunea formulată reclamanta . . decizia de reverificare nr. 10/18.04.2013, până la pronunțarea instanței de fond. Prin respectiva decizie s-a dispus reverificarea obligațiilor fiscale pentru perioada 01.01.2010 – 30.06.2010 impozit pe profit și perioada 01.01.2010 – 30.09.2010 TVA.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”.
Din interpretarea acestui text de lege reiese că legiuitorul a stabilit competența materială în raport de două criterii, și anume rangul organului care a emis actul și cuantumul litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
În situația în care în cauză sunt contestate obligații ce derivă din taxe și impozite, contribuții și datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, interpretarea corectă a dispozițiilor art. 10 al. 1 din legea nr.554/_ este în sensul că în această situație primează criteriul cuantumului obligațiilor stabilite prin actele contestate și nu locul autorității care le-a emis în ierarhia autorităților publice (central sau local).
În speță însă, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă nu se contestă o creanță bugetară determinată sau determinabilă ci o măsură administrativă prin care se dispune reverificarea activității unui contribuabil, astfel că primează primul criteriu privind rangul organului care a emis actul contestat, în speță decizia fiind emisă de un organ local, respectiv DGFP D. Activitatea de Inspecție Fiscală.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art.158 și 159 Cod proc. civilă, Curtea, prin sentința nr. 276/2013, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D.- Secția contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 12 iulie 2013, sub nr._, primind dată recomandată la data de 15 iulie 2013.
Prin încheierea de ședință de la data de 15 iulie 2013, instanța a stabilit cauțiunea în cuantum de 2.000 de lei, în sarcina reclamantei, care a fost achitată și depusă la dosar la termenul de judecată de la 31 iulie 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin decizia de reverificare nr.10/18.04.2013 emisă de D.G.F.P. D.-A.I.F.-S.I.F. PJ 3 s-a dispus reverificarea obligațiilor fiscale ale reclamantei, respectiv a impozitului pe profit în cuantum de 154.126 lei calculat pentru perioada 01.01._10 și a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 27.422 lei calculată pentru perioada 01.07._10.
În conținutul deciziei s-a menționat că motivul reverificării îl constituie informații suplimentare, necunoscute organelor fiscale la data verificării anterioare, comunicate de către AFP Sector 3, prin adresa nr._/27.02.2013 și procesul-verbal nr.12/17.01.2013, prin care s-a comunicat că . "a înregistrat în evidența contabilă achiziții de la mai mulți furnizori, pe baza unor facturi care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ, tranzacțiile având caracter fictiv, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, respectiv TVA dedus ilegal în sumă de 6.679.561 lei". De asemenea, a fost indicată baza legală a reverificării ca fiind art.105 ind.1 alin.1-4 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva deciziei de reverificare reclamanta a formulat contestație administrativă, aceasta aflându-se în curs de soluționare la organul fiscal.
În drept, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Se constată că, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ, se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern, prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia astfel că, analizarea cererii de suspendare presupune verificarea fără a prejudeca fondul cauzei, a îndeplinirii condițiilor prevăzute de aceste dispoziții legale.
Sub aspectul cazului bine justificat, se constată că reclamanta prin acțiunea introductivă invocă motive de nelegalitate a actului a cărui anulare se solicită, întemeiate în principal pe nelegalitatea deciziei de reverificare în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză sub aspectul elementului de noutate care ar determina reverificarea.
Din analiza sumară a deciziei contestate, rezultă că la baza adoptării sale se află dispozițiile legale cuprinse în mod expres atât în actele normative care au stat la baza adoptării respectivei decizii, cât și motivele pentru care respectivele acte au aplicabilitate în cauză.
Astfel, cel puțin ca aparență în drept și în fapt, emiterea deciziei s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale, datele suplimentare față de cele existente la data efectuării controlului de către organele de inspecție fiscală care să justifice reverificarea perioadei suspuse unui control anterior putând rezulta și din comunicări ale altor organe fiscale, în speță fiind vorba de procesul-verbal nr.12/17.01.2013 (fila nr.392).
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă, din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Natura măsurii dispuse prin actul a cărui suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, deoarece presupune cercetarea în profunzime a fondului cauzei și astfel nu se circumscrie condiției prevăzute de art. 14 alin. 1din Legea nr. 554/2004.
Totodată, se constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care de asemenea, nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Simplele susțineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată prin executarea deciziei de reverificare nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a se suspenda executarea unui act administrativ, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
De altfel, paguba iminentă, astfel cum este definită de art.2 alin.1 lit.ș din Legea contenciosului administrativ, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea lor la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, astfel încât cererea de suspendare a executării deciziei de reverificare nr.10/18.04.2013 emisă de pârâtă apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. V. H. S.R.L., cu sediul în com. L., . A, jud. D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SIF PJ 3, cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 31 Iulie 2013.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. G.V./ 4 ex./L.N.
02.08.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 2060/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4908/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
