Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4707/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4707/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1493/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 978/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul M. Ș.
împotriva sentinței civile nr. 4707 din 22.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I P J D., S. RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. D. pentru petentul recurent, lipsind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare de către intimat, după care:
I se comunică de către instanță apărătorului recurentului copie de pe întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C. D. pentru petentul recurent M. Ș. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea plângerii având în vedere că au fost încălcate prev.art.109 alin.2 din OUG 195/2002, din conținutul procesului verbal de contravenție lipsește numărul de înmatriculare al autoturismului al poliției prevăzut la pct.3 din normele metodologice, nu a ținut cont de marja de eroare de 1-3% sub limita de viteză de 100 km/h cât și faptul că pe procesul verbal lipsește poziționarea locului petentului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 4707 din 22.03.2013, Judecătoria C. a respins plângerea ca neântemeiată formulată de petentul M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4707 din 22.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I P J D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Plângerea formulată de către petentul M. Ș. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.01.2013, în contradictoriu cu intimata IPJ D., este neântemeiată, urmând a fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/16.01.2013, emis de intimata IPJ D. s-a dispus sancționarea petentului M. Ș. cu amenda de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3
lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R, întrucât la data de 16.01.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității Zănoaga, județul D. cu viteza de 103 km/h, în localitate viteză înregistrată cu aparatul radar.
Faptul că sarcina probei revine petentului nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie, cu toate garanțiile procesuale.
Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că în procedura contravențională sarcina probei revine în primul rând organului constatator (cauza A. c României), în speța de față intimata IPJ D.- SPR C. care a depus înscrisuri în privința vinovăției contravenientului, ori prin verificarea obiecțiunilor agentului constatator, instanța poate stabili cu certitudine situația reală.
Potrivit art.49 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța a apreciat că petentul M. Ș. a circulat cu o viteză de 103 km/h, fapt rezultat din fotografiile radar depuse, depășind practic viteza legală admisă de lege 50 km/h.
Prin urmare, instanța a constatat că petentul M. Ș. se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R, întrucât la data de 16.01.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h, în localitate viteză înregistrată cu aparatul radar.
Având în vedere considerentele menționate mai sus, instanța a respins plângerea formulată de către petentul M. Ș., împotriva procesului verbal contravenție . nr._/16.01.2013, în contradictoriu cu intimata IPJ D., ca neîntemeiată, menținându-se procesul verbal ca temeinic și legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M. Ș. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea plângerii.
În motivarea recursului arată că au fost încălcate prev.art.109 alin.2 din OUG 195/2002, apreciind că constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic, procesul verbal nu este încheiat în forma cerută de lege și prevăzută în anexa 1 D, neprecizând numărul autoturismului poliției pe care a funcționat radarul.
Totodată instanța nu a ținut cont potrivit normelor metrologice de toleranța cu privire la marja de eroare a limitei de viteză precum și faptul că nu se face referire la poziția kilometrică, sau număr de imobil și nici planșa foto înaintată pentru a se stabili dacă autoturismul a fost surprins circulând cu acea viteză în localitate sau în afara localității.
În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
La data de 17.09. 2013, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală întrucât instanța de fond în mod corect a respins plângerea, apreciind că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de poliție.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la administrarea probatoriului, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța examineaza legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, referitor la susținerea petentului în sensul că la viteze de peste 100 km/h abaterea cinemometrului este de +/-3% din valoarea convențional adevărată, iar dubiul profită petentului, Tribunalul reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității însă, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
De asemenea, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cărora ar fi circulat cu o viteză mai mică de 103 km/h nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu susținerile petentului.
Din contră, săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat rezultând că cinemometrul de control rutier indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice, valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza, atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
. radar este mentionata in procesul verbal, iar autoturismul pe care este montat si verificat este mentionat in cuprinsul Buletinului de verificare metrologica, astfel ca folosirea unui alt formular la inticmirea procesului verbal nu produce vreo vatamare, asa cum sustine petentul, pentru a atrage anularea actului sanctionator.
Deși Tribunalul nu exclude din start ipoteza ca radarul sa fie afectat de o eroare maximă de 3 %, consideră totuși că în speța de față nu există niciun motiv pentru a se putea conchide că aparatul radar s-ar fi aflat în situația susținută de petent.
Prin urmare, dubiul invocat de petent nu are un caracter rezonabil, această calitate fiind esențială pentru a fi atrasă aplicarea principiului in dubio pro reo invocat de petent in recurs.
Totodată, se are în vedere că verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizare, în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, și deci, dacă în urma verificării aparatului se constată că acesta funcționează în limite admise, nimeni nu adaugă și nu scade nimic la măsurarea efectivă.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că, raportat la datele speței, nu este judicios a presupune că petentul a circulat cu o viteză sub 103 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură ar fi fost afectat de eroare, și mai mult, de eroarea maximă, așa cum a apreciat instanța de fond.
În consecință, instanța apreciază că simpla susținere a petentului, în sensul că aparatul radar este afectat de o eroare, nu este de natură a crea un dubiu rezonabil, care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, prezumție întărită și de faptul constatării celor săvârșite cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Aceste aparari au fost invocate pentru prima data in fata instantei de recurs. Apararile invocate prin cererea de chemare in judecata se refera doar la sectorul de drum pe care a circulat cu viteza de 103 km/h, sustinand ca se afla in afara localitatii.
Aceste sustineri nu sunt dovedite de petent, iar din analiza planselor fotografice depuse de intimata, se poate constata ca petentul a circulat cu aceasta viteza in localitate, fiind surprinse in imagini gospodarii pe sectorul de drum unde a fost constatata fapta.
Având în vedere cele expuse, constatând că agentul constatator a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 C. proc. Civ, urmează a fi respins recursul declarat, mentinand sentinta atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul petent M. Ș. domiciliat în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2389 din 13.02. 2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I P J D., ., județul D. ,având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.A.M:S./21.10.2013
Tehn.C.A.
Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8922/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4231/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
