Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 255/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 17288/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 255/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind judecarea apelului formulat de P. L. A Municipiului C. împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție NR 6603/30,04,2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul C. M., asistat de avocat O. A. C., lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat O. A. C., pentru intimatul C. M., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca sentinței ca temeinică și legală. Arată că în mod legal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea în mod corespunzător. Având în vedere probatoriul administrat la instanța de fond, o astfel de fapta contravenționala putea fi constatată cel mai târziu până la finele anului 2006. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulata de către petentul C. M., domiciliat in C., ., nr. 4, . 1, județul D., in contradictoriu cu intimata P. L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul in C., . nr 22, județul D..
S-a anulat procesul verbal nr. 6603 încheiat la data de 30.04.2013 de P. L. C..
S-a luat act ca petentul nu solicita cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.05.2013 petentul C. M. a formulat contestație împotriva procesului-verbal nr. 6603/30.04.2013 în contradictoriu cu Poliția Locală a Municipiului C..
Motivând în fapt plângerea, petentul arată că a fost sancționat contravențional pentru executarea unui balcon (extindere apartament) ce nu respectă autorizația de construire, ieșind cu acesta de sub aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare.
Arată că este proprietarul apartamentului situat în C., .. 4, .. 1 conform contractului de schimb autentificat sub nr. 737/2003 BNP Cernobai C. E. și din balcon în continuarea apartamentului, conform autorizației de construire nr. 1693/22.10.2003, pentru balcon fiind eliberate certificat de urbanism nr. 1702/27.06.2003 și toate avizele premergătoare emiterii acestuia.
Invocă excepția nulității procesului-verbal raportat la art. 19 (1) din OG 2/2001, agentul constatator nu a precizat numele martorului asistent, deși era obligatoriu, în condițiile în care au fost astfel de persoane, această obligație nefiind îndeplinită în situația în care deși sunt martori asistenți, agentul constatator nu le precizează numele întrucât nu ar dori să aibă calitatea de martor, întrucât art. 19 (3) precizează o cu totul altă situație.
Invocă și excepția prescripției dreptului de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea în mod corespunzător, raportat la dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991, balconul fiind finalizat, în forma în care este și în prezent, din anul 2004.
Susține că, este adevărat că fapta de construire este prin natura sa o faptă în formă continuă, nefiind de admis că ar putea fi executate lucrările dintr-o dată, presupune o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în care lucrările specifice sunt finalizate și în acest interval de timp data săvârșirii faptei contravenționale este considerată data constatării. Momentul finalizării nu poate însă fi legat de cel al recepției lucrărilor de către reprezentanții administrației locale, o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991 întrucât recepția lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizației de construire, ceea ce ar însemna că săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi contestată oricând până la . obținerea autorizației în mod corespunzător, în această situație o astfel de faptă putea fi constatată cel mai târziu până la finele anului 2006.
Invocă excepția prescripției dreptului de a constata și aplica măsura complementară a „aducerii construcției la forma autorizată” întrucât în Legea 50/1991 republicată, nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a cere pe cale silită aducerea la îndeplinirea a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile.
Dreptul la acțiune având un astfel de obiect se naște la momentul la care, măsurile din procesul verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac fie, în cazul în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea (Curtea de Apel București decizia nr. 16/11.01.2010; Curtea de Apel București decizia nr. 829/02.11.2004).
Menționează că pentru acest balcon a mai fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004 prin care unitatea pârâtă (pe verso), îl obligă la sistarea imediată a lucrărilor și aducerea balconului la forma autorizată cu termen până la 05.05.2004.
Acest proces-verbal a fost contestat și prin s.c.nr._/22.11.2004 a Judecătoriei C., a fost respinsă plângerea, sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare, astfel această măsură complementară putea fi dispusă cel mai târziu la finele anului 2007.
Pe fondul cauzei, arată că a fost sancționat pentru a doua oară pentru aceeași faptă așa cum atestă și procesul-verbal nr. 16/19.04.2004, practic cele două procese-verbale fiind aproape identice.
Raportat la art. 5, 7 cu trimitere la art. 21 (3) din OG 2/2001, solicită în subsidiar îndepărtat, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei.
În drept, invocă dispozițiile OG 2/2001.
Petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat original și în copie conformă cu originalul, s.c.nr._/22.11.2004 pronunțată de Judecătoria C., contract de schimb autentificat sub nr. 737/03.02.2003, autorizație de construire nr. 1693/22.10.2003, certificat de urbanism nr. 1702/27.06.2003.
La data de 20.06.2003 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca fiind netemeinică, susținând că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, dispozițiile art. 3 prevăzând obligativitatea obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, lucrările executate de contravenient fiind încadrate în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 ce necesită existența autorizației de construire precum și respectarea acesteia, iar sancțiunea pentru această faptă este de natură contravențională prin aplicarea amenzii prevăzută de Legea 50/1991.
Invocă și prevederile art. 28 din Legea 50/1991 republicată „(1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Consideră nefondată susținerea petentului că procesul-verbal contestat este nul, având în vedere că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator menționând în mod corect în cuprinsul actului sancționator „persoanele de față refuză calitatea de martor”.
Consideră că dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda nu a fost prescris, ținând cont de prevederile art. 37 din Legea 50/1991 republicată.
Deși petentul susține că a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă, solicită să se observe că la momentul întocmirii procesului-verbal nr. 16/2004, stadiul fizic al lucrării era „fundație din beton armat și parapetul din zidărie”, iar la data constatării și încheierii procesului-verbal contestat, așa cum reiese din Nota de constatare nr. 4883/03.04.2013 și din planșele foto efectuate la fața locului, construcția (balcon) este executată pe fundație din beton turnat, tâmplărie PVC cu geam termopan, acoperiș cu învelitoare din tablă, având dimensiunile de aproximativ 10 mp.De asemenea, construcția este împrejmuită, iar în exteriorul ei petentul a executat și o scară de acces.
Mai mult, deși prin procesul-verbal nr. 16/2004 s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor și aducerea balconului la forma autorizată, iar prin s.c.nr._/2004 irevocabilă Judecătoria C. a respins plângerea petentului, menținând procesul-verbal ca temeinic și legal, acesta nu a dus la îndeplinire măsura dispusă, continuând lucrările.
Din textele legale menționate, rezultă că fapta petentului este certă (realizarea unei construcții fără respectarea autorizației de construire) are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul-verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate până la dovada contrară, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei și legalității actului contestat.
Consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG 2/2001 și Legii 50/1991 R., având în vedere că s-a ales sancționarea faptei cu amendă de 3000 lei pe o scară reglementată de Legea 50/1991 pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. b de la 3000 lei la 10.000 lei.
Față de aceste considerente, solicită respingerea plângerii și menținerea temeiniciei și legalității procesului-verbal de contravenție nr. 6603/30.04.2013 întocmit de Poliția Locală a Municipiului C..
În drept, își întemeiază prezentele motive pe dispozițiile art. 205 și urm. C.P.CIV. și Legea 50/1991 republicată.
A anexat la întâmpinare: nota de constatare nr. 4883/03.04.2013,, nota de constatare nr. 6603/30.04.2013, planșe foto efectuate la fața locului.
La data de 05.07.2013 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, având în vedere că pârâta nu invocă nici o excepție ci doar formulează apărări de fond la cele arătate prin acțiunea principală își menține toate cele invocate prin cererea de chemare în judecată.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiați martorii G. L. M. și C. R. S..Aceștia au declarat că petentul a început construirea balconului în perioada 2003 – 2004 și l-au văzut finalizat, zidit în anul 2004, că au văzut recent acest balcon și este în aceeași configurație ca în 2004 când a fost finalizat.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal nr. 6603/20.04.2013 petentul a fost sancționat în temeiul art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 R. cu 3000 lei amendă, reținându-se în sarcina sa că în data de 30.04.2013 ora 13,30 a executat un balcon extindere la apartamentul nr. 1 din . pe . ce nu respectă autorizația de construire nr. 1693/22.10.2003 ieșind cu acesta de sub aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare; nu a putut prezenta proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și a mai fost sancționat conform Legii 50/1991 R. prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004.
Prin acest proces-verbal s-a dispus aducerea construcției la forma autorizată.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Examinând legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator menționând în mod corect „persoanele de față refuză calitatea de martor” și nu este afectat de nici o altă cauză de nulitate prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica sancțiunea în mod corespunzător, raportat la dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991, petentul făcând dovada cu martorii audiați în cauză că balconul a fost finalizat, în forma în care este și în prezent din anul 2004.
Se are în vedere că fapta de construire este prin natura sa o faptă în formă continuă, nefiind de admis că ar putea fi executate lucrările dintr-odată, lucrările de construcție se realizează în timp, pe etape de lucrări, în perioade mai scurte sau mai lungi de timp în care lucrările specifice sunt finalizate, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia.
În raport de această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea 50/1991 R.
Astfel, în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 26 din Legea 50/1991.
Momentul finalizării nu poate fi însă legat de cel al recepției lucrărilor de către reprezentanții administrației locale, o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991 întrucât recepția lucrărilor nu poate avea loc în lipsa autorizației de construire, ceea ce ar însemna că săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi constatată oricând până la . obținerea autorizației în mod corespunzător.
În consecință, fapta contravențională putea fi constatată cel mai târziu la sfârșitul anului 2006.
S-a apreciat ca fiind întemeiată și excepția prescripției dreptului de a constata și aplica măsura complementară a „aducerii construcției la forma autorizată” având în vedere următoarele considerente:
Întrucât în Legea 50/1991 R., lege specială în materia executării lucrărilor de construcție, nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a cere pe cale silită aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, dispozițiile din art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile.
Dreptul la acțiune având un astfel de obiect se naște la momentul la care măsurile din procesul-verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac, fie în cazul în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea. În speță, pentru acest balcon, petentul a mai fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004 prin care a fost obligat la sistarea imediată a lucrărilor și aducerea balconului la forma autorizată cu termen până la 05.05.2004.
Acest proces-verbal a fost contestat de petent, iar prin s.c.nr._/22.11.2004 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/2004, a fost respinsă plângerea, sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare.
În consecință, această măsură complementară, putea fi dispusă cel mai târziu la sfârșitul anului 2007.
Față de considerentele expuse și de textele de lege menționate, instanța de fond a apreciat excepțiile invocate de petent ca fiind întemeiate și, în consecință a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție nr. 6603 încheiat la 30.04.2013 de Poliția Locală C..
S-a luat act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, intimata P. L. a Municipiului C., criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, s-a arătat că în fapt, prin cererea înregistrata la Judecătoria C. cu nr._, petentul C. M. in contradictoriu cu intimata P. L. a Municipiului C., a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție nr. 6603/30.04.2013, eliberat de intimata si exonerarea acestuia de plata amenzii.
La data de 30.04.2013 împotriva petentului s-a luat măsura sancționării contravenționale pentru fapta prevăzuta de art. 26, alin. 1, lit b din Legea nr. 50/1991 republicata, întrucât acesta a executat un balcon, extindere Ia apartamentul nr. 1 din . pe ., construcție ce nu respecta autorizația de construire nr. 1693/22.10.2003, ieșind cu acesta de sub aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare. Petentul nu a putut prezenta proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
De asemenea, prin același proces-verbal s-a dispus aducerea construcției la forma autorizata.
Petentul C. M. a contestat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție nr. 6603/30.04.2013 motivând că respectiva construcție a fost edificata in anul 2004 si astfel dreptul de a constata contravenția s-a prescris.
Petentul a administrat proba cu înscrisuri admisa de instanța, precum si proba testimoniala cu doi martori.
Din analiza actelor existente la dosar precum si din declarațiile martorilor audiați in cauza, instanța de fond a constatat ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda in sarcina petentei a fost prescris, anulând procesul-verbal contestat.
Așa cum a arătat si instanței de fond, sancțiunea aplicata se încadrează in dispozițiile art. 26, alin. 1, lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care prevede următoarele:
"Art. 26. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții incat, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni: - b) executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor și executant;
Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amenda dupa cum urmează: - de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d) și e)".
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, dupa cum urmează:
"(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;".
In acest sens, lucrările executate de contravenient sunt încadrate in dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. a, ca lucrări de construire ce necesita existenta autorizației de construire, precum si respectarea acesteia, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravenționala prin aplicarea amenzii contravenționale prevăzuta de Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicata: "(1) O data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fara autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in condițiile legii, sau, dupa caz, de instanța. Pentru lucrări ce se executa la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplica si in situația in care, la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesara".
Considera ca petentul avea obligația legala de a respecta autorizația de
construire, astfel cum statuează prevederile art. 1 si art. 2 din Legea nr. 50/1991,
republicata:
" Art. 1(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții -identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
(2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisa in condițiile prezentei legi, si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor.
Art. 2 (1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii."
Critica cu privire la prescrierea dreptului de a constata contravenția si de a
aplica amenda, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, R.
Considera ca este neîntemeiata susținerea instanței de fond ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda a fost prescris, ținând cont ca prevederile art. 37 din Legea nr. 50/1991, republicata, statuează ca:
"(1) Persoanele fizice si juridice care realizează lucrări de construcții in condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările pana la termenul prevăzut in autorizație.
(2) Lucrările de construcții autorizate se considera finalizate daca s-au
realizat toate elementele prevăzute in autorizație si daca s-a efectuat recepția la
terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie
pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv in situația realizării acestor lucrări
in regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului
administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire. ()
(5) Construcțiile executate far a autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situație se aplica in continuare sancțiunile prevăzute de lese",
Or, in speța de fata, construcția nu poate fi considerata ca fiind finalizata, având in vedere ca recepția, obligatorie potrivit legii, nu a fost efectuata, în aceasta situație aplicându-se in continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, deși instanța de fond retine ca petentul a fost sancționat pentru aceeași fapta de doua ori, va rugam sa observați ca la momentul întocmirii procesului-verbal nr. 16/2004, prin care s-a dispus sancționarea petentului precum si măsura de sistare imediata a lucrărilor si aducerea balconului la forma autorizata, stadiul fizic al lucrării era "fundație din beton armat si parapetul din zidărie", iar la data constatării si încheierii procesului-verbal contestat, așa cum reiese din Nota de constatare nr. 4883/03.04.2013 si din planșele foto efectuate la fata locului, construcția (balcon) este executata pe fundație din beton turnat, tâmplărie PVC cu geam termopan, acoperiș cu învelitoare din tabla, având dimensiunile de aproximativ 10 mp.
De asemenea, construcția este împrejmuita, iar in exteriorul ei petentul a executat si o scara de acces.
Deși prin procesul-verbal nr. 16/2004 s-a dispus sistarea imediata a lucrărilor si aducerea balconului la forma autorizata, iar prin Sentința civila nr._/2004, irevocabila prin nerecurare, Judecătoria C. a respins plângerea formulata de reclamantul C. M. menținând ca fiind temeinic si legal procesul-verbal mai sus menționat, acesta nu a dus la îndeplinire măsura dispusa, continuând lucrările.
Din textele legale menționate, rezulta ca fapta petentului este certa (realizarea unei construcții fara autorizație de construire), are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate pana la dovada contrara, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei si legalității actului constatator contestat.
De asemenea, considera ca sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar agentul constatator a întocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor O.G. nr. 21 2001 si Legii nr. 50/1991 R, având in vedere ca a ales sancționarea faptei cu amenda contravenționala in cuantum de 3000 lei pe o scara reglementata de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru contravențiile prevăzute de art. 26, alin. 1, lit. b) de la 3000 lei la_ lei.
Având in vedere considerentele expuse, solicita admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr._/31.10.2013 in sensul respingerii plângerii formulate de petentul C. M. si menținerea temeiniciei si legalității procesului verbal de contravenție nr. 6603/30.04.2013 eliberat de intimata P. L. a Municipiului C..
Solicita încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la instanța de fond.
In drept,apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Noul Cod de procedura civila si pe dispozițiile legale anterior menționate.
Intimatul a depus întâmpinare, în motivare arătând că în mod legal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de a constata săvârșirea contravenției si de a aplica sancțiunea in mod corespunzător, raportat la dispozițiile art. 31 din Legea 50/1991, balconul fiind finalizat, in forma in care este si in prezent din anul 2004 {nemaisuferind modificări de la acea data), acest aspect fiind dovedit inclusiv prin proba testimoniala administrata in cauza.
Este adevărat ca fapta de construire este prin natura sa o fapta in forma continua, nefiind de admis ca ar putea fi executate lucrările dintr-o data, presupune o perioada mai scurta sau mai lunga de timp in care lucrările specifice sunt finalizate si in acest interval de timp data săvârșirii faptei contravenționale este considerata data constatării. Momentul finalizării nu poate fi insa legat de cel al recepției lucrărilor de către reprezentanții administrației locale; o astfel de interpretare ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea nr.50/1991 întrucât recepția lucrărilor nu poate avea loc in lipsa autorizației de construire, ceea ce ar însemna ca săvârșirea faptei contravenționale ar putea fi constata oricând pana la . obținerea autorizației in mod corespunzător. Astfel, o astfel de fapta contravenționala putea fi constatata cel mai târziu pana la finele anului 2006.
De asemenea, instanța de fond a reținut in mod legal si operarea in cauza a excepția prescripției dreptului de a constata si aplica măsura complementara, a "aducerii construcției la forma autorizata", având in vedere următoarele considerente:
Întrucât în Legea nr. 50/1991, republicată, lege specială în materia executării lucrărilor de construcție, nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a cere pe cale silita aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile.
Dreptul la acțiune având un astfel de obiect se naște la momentul la care măsurile din procesul-verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac, fie, în cazul în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea (Curte Apel București, secția a IlI-a civ., decizia nr. 16/11.01.2010 stata in dosar nr. 2362/2009; Curte Apel București, secția a IV-a civ., decizia nr. Decizia nr. 829 din 2 noiembrie 2004).
In speța, pentru acest balcon, a mai fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. 16/19.04.2004, proces-verbal prin care pe verso, unitatea parata, l-a obligat la sistarea imediata a lucrărilor si aducerea balconului la forma autorizata cu termen pana la 05.05.2004. Acest proces-verbal de contravenție a fost si contestat de intimat in cadrul dosarului nr._/2004, iar prin sentința civila nr._/22.11.2004 a Judecătoriei C., mi s-a respins plângerea, sentința rămasa irevocabila prin nerecurare. Astfel, aceasta măsura complementara putea fi dispusa cel mai târziu la finele anului 2007;
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 31 si decret lege 167/1958.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, ținând seama și de dispozițiile art.476 si art. 477 NCPC, instanța apreciază apelul neintemeiat, pentru următoarele considerente:
Se constata ca prin procesul verbal de contraventie contestat in cauza petentul a fost sanctionat contraventional pentru executarea unei lucrari de constructii – extindere balcon la imobilul situat in C., .. 1 . autorizatiei de construire nr. 1693/22.10.2003.
Se constata ca pentru aceeasi fapta petentul a fost sanctionat contraventional prin procesul verbal nr. 16/19.04.2004, dispunandu-se sistarea imediata a lucrarilor si aducerea balconului la forma autorizata (fila 17 dos. fond).
Potrivit art.5 (7) din OG 2/2001, Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
În speță, pentru aceeasi fapta, aceea de executarea unei lucrari de constructii – extindere balcon la imobilul situat in C., .. 1 . autorizatiei de construire, petentul a fost sanctionat contraventional de doua ori, ceea ce contravene dispozitiilor legale anterior mentionate.
F. de aceste constatari sunt lipsite de relevanta aspectele legarte de prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, apărări ce nu vor fi analizate de instanta, atata timp cat OG 2/2001 nu permite aplicarea unei noi sanctiuni pentru aceeasi fapta.
Pentru considerentele expuse anterior si avand in vedere disp. art. 480 NCPC instanta va respinge apelul declarat ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de P. L. A Municipiului C.,, cu sediul in C., . nr 22, județul D., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. M., domiciliat in C., ., nr. 4, . 1, județul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție NR 6603/30,04,2013.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, C. A. |
RED.JUD. A.S/04.06.2014
TEHNORED 4ex/
A.B. 12 Mai 2014
RED.JUD.FOND. F.D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5021/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1882/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
