Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 149/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 28972/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 149/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător M. O.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul intimat C. L. PODARI prin Primăria . civile nr._ din 13.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul B. N. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând cauza în stare de judecată instanța a reținut –o spre soluționare.
După terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat avocat B. M. pentru intimat și a depus concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 13.11.2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petentul B. N., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare nr. 4415 din data de 18.10.2012 în contradictoriu cu C. L. Podari, jud. D..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 22.050 lei cu sancțiunea avertismentului și pune în vedere petentului să respecte actele normative în vigoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr. 4415 încheiat la data de 18.10.2012, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de_ lei, reținându-se în sarcina sa savarsirea contraventiei prevazute de art. 3 din Hot. 25/2012.
In fapt, s-a retinut în sarcina petentului faptul că acesta a pășunat un număr de 147 de ovine și caprine pe islazul comunal, fără să achite taxa de pășunat stabilită conform hotărârii Consiliului L. Podari nr. 25 din 16.03.2012.
1. Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu dispozițile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta este întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește așa-zisa ,,excepție a nulității" procesului verbal, instanța reține că aceasta nu este o excepție procesuală, ci o apărare de fond, iar motivele de nulitate absolută invocate de petent nu sunt întemeiate.
Astfel, nemenționarea în procesul verbal a posibilității de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, nu atrage nulitatea (corect - relativă) a actului decât dacă se face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea sa. În plus, petentul a avut posibilitatea reală de a formula plângerea de față, ceea ce atrage suspendarea executării sancțiunii, precum și a posibilității de a achita jumătate din amenda stabilită (iar nu din cuantumul minim al amenzii prevăzut de lege), după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Petentul a mai susținut în plângere că au fost încălcate prevederile art. 17, art.19 și art. 16 din OG nr. 2/2001, referitoare la lipsa codului numeric personal al persoanei sancționate și a semnăturii agentului constatator pe fiecare pagină a procesului verbal, aceste motive nefiind fondate, deoarece în procesul verbal este menționat CNP al petentului, iar semnătura agentului constatator este pe ultima pagină, la rubrica destinată agentului constatator.
Sancțiunea nulității absolute (necondiționată de producerea unei vătămări) prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 intervine doar în cazul lipsei totale a semnăturii agentului constatator și nu în cazul lipsei semnăturii pe una sau mai multe pagini ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Nulitatea în acest caz poate fi doar relativă, condiționată de producerea unei vătămări, nedovedită însă de petent, conform art. 1169 Cod civil.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța reține că acest motiv nu atrage, dacă ar fi temeinic, nulitatea absolută a procesului verbal, ci ar determina reducerea cuantumului amenzii sau înlocuirea sa cu o altă sancțiune, proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
2. Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanta retine ca, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În jurisprudența Curții EDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție a petentului și prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au caracter absolut.
Contravenția reținută în sarcina petentului a fost probată dincolo de orice dubiu cu procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, care are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării stării de fapt, coroborat cu planșa fotografică atașată procesului verbal de contravenție (fila 8), precum și cu declarația martorului asitent audiat de instanță M. M..
Astfel, acesta a declarat că a însoțit un inspector financiar de la Primăria . comunal, unde l-a văzut de petent cu animalele la păscut, fiind fotografiat cu acea ocazie de către inspector.
În susținerea existenței faptei vine și atitudinea petentului, care nu a contestat că a dus animalele la păscut, susținând însă că nu i-a fost adus la cunoștință termenul până la care trebuia să plătească taxa de pășunat și că perioada de pășunat a fost până la data de 15.11.2012, el fiind sancționat în luna octombrie 2012, înainte de a se încheia perioada de pășunat, până când ar fi avut dreptul sa achite taxele.
Acest ultim motiv nu este întemeiat, întrucât obligația de a achita taxele de pășunat se execută, potrivit Hotărârii nr. 25 din 16.03.2012 a Consiliului L. al . începerea pășunatului, perioada de pășunat fiind 01.05.2012 – 15.11.2012.
De asemenea, petentul nu poate invoca necunoașterea acestei obligații, atâta timp cât Hotărârile Consiliului local se publică totdeauna potrivit legii, iar petentul nu a dovedit că această hotărâre nu a fost publicată.
Astfel, conform art. 39 alin. 6 din Legea nr. 215/2001 republicată, a administrației publice locale ,,Ordinea de zi a ședinței consiliului local se aduce la cunoștință locuitorilor comunei sau ai orașului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
(7) În comunele sau orașele în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective.
(8) În toate cazurile convocarea se consemnează în procesul-verbal al ședinței."
Art. 42 din aceeași lege stabilește că ședințele consiliului local sunt publice, deci cetățenii au cunoștință despre data și ordinea de zi a acestora.
Art. 49 alin. 1 prevede că hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării, iar alin. 2 prevede că aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
De regulă, în aceste hotărâri se și afișază la sediul Primăriei, aceasta fiind una dintre modalitățile de aducere la cunoștiința publicului a actelor normative ale autorității locale în mediul rural.
Instanța mai reține însă, că din actele și lucrările dosarului nu rezultă că petentul a păscut exact 147 ovine, mai ales că, din adresa nr. 5455 din 19.121.2012 emisă de Primăria . petentului (filele 21-22 din primul dosar de fond), se arată că petentul nu a respectat obligația de a declara la începutul fiecărui an, la registrul agricol, animalele pe care le deține.
Prin urmare, nu s-a stabilit cu exactitate de către Primărie numărul animalelor păscute de petent și este greu de crezut că inspectorul financiar care a constat fapta, a numărat exact 147 de ovine pe câmp.
Având în vedere și faptul că cuantumul amenzii contravenționale a fost stabilit, potrivit Hotărârii CL al . de numărul de animale păscute, fără achitarea taxei de pășunat, instanța constată că acest cuantum nu este corect fixat.
Totodată, instanța apreciază că pericolul social în cauză este scăzut, dată fiind culpa ușoară cu care a acționat petentul, sub forma neglijenței (imprudenței) petentului în respectarea obligațiilor ce-i revin în calitate de crescător de animale, motiv pentru care instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora, ,,Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Deși Primăria a susținut că prin fapta sa, petentul a produs distrugerea islazului, nu a făcut dovada conform art. 1169 Cod civil.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 21 alin.3, art.34 și art.38 din OG nr.2/2001, instanța a admis în parte plângerea de față, a reindividualizat sancțiunea aplicată pentru această faptă și a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Va atenționa petentul să nu mai încalce normele în materie de păscut.
Împotriva acestei sentințe, intimatul C. L. PODARI a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
În motivare arată că motivele invocate nu sunt pertinente, petentul era obligat să plătească taxă de pășunat și faptul că nu i s-a adus la cunoștință că trebuia să plătească taxa nu este relevant. Acesta a fost sancționat și amendat conform Hot.Cons.local Podari nr.15/16.03.2012, a mai fost sanționat anterior de 3 ori, dar nu a achitat taxa continuând să pășuneze peste tot până la căderea zăpezii.
În drept își întemeiază sentințape dispoz.477 și urm.C.p.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică starea de fapt reținută de instanța de fond precum și modul de individualizare a sancțiunii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că motivele invocate de petent nu atrag nulitatea, în condițiile în care nu a facut dovada producerii unei vatamari
În privința criticilor referitoare la individualizarea sanctiunii contraventionale, se constata ca acestea nu sunt fondate.
Astfel, corect instanța fondului a apreciat ca pericolul social concret nu justifică aplicarea amenzii avand in vedere culpa usoara cu care a actionat petentul sub forma neglijentei in respectarea obligatiilor ce-i revin in calitate de crescator de animale, nefiind facuta dovada certa ca HCL nr. 25/2012 a fost adusa la cunostinta publica in conformitate cu dispozitiile art. 49 alin.1 din Legea nr.215/2001 republicata cu modificarile ulterioare
Având în vedere cele expuse, constatând că se impune reindividualizarea sancțiunii, și că soluția instanței de fond este temeinică și legală, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul intimat C. L. PODARI prin Primăria . civile nr._ din 13.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul B. N. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, M. O. | Judecător, E. S. |
Grefier, C. A. |
Red.MO
Tehn.C.A.
29.05.2014/4ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3313/2014. Tribunalul DOLJ |
|---|
