Pretentii. Sentința nr. 3313/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3313/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 4757/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3313/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. N.
Pe rol, pronunțarea în cauza privind pe reclamantul G. T., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretenții REJUDECARE - REPUS PE ROL.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.11.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 12 aprilie 2012 reclamantul G. T. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., DGFP D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 250 din data de 14.11.2011 emisă de A.N.A.F. – Direcția G. a Finanțelor Publice D., a raportului de inspecție fiscala încheiat in data de 21.09.2011 si înregistrat sub nr. 9007/21.09.2011, întocmit de organele de inspecție fiscala din cadrul Serviciului Inspecție Fiscala Persoane Fizice 1; a deciziei de impunere pentru soluționarea, la persoane fizice, a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opțiunea de rambursare nr. 9007/21.09.2011.
Consideră că decizia prin care i s-a respins contestația este nelegală și nu s-a analizat corect situația de fapt și de drept.
În fapt, arată că a fost înregistrat din oficiu de organele de inspecție fiscala ca plătitor de TVA începând cu luna septembrie 2008 pentru activități de producție agricola realizate ca agricultor persoana fizica pe terenuri proprii si luate in arenda. Astfel ca prin RIF si Decizia de impunere nr. 6494/29.06.2011 s-a stabilit TVA de plata in suma de 151.015 lei, majorări de întârziere in suma de 44.024 lei si penalități de întârziere in suma de 22.652 lei, toate aceste debite fiind stabilite prin estimare de către control, deoarece reclamantul a fost exonerat de obligația aplicării legii contabilității si nu a condus nici un fel de evidență contabilă, nu a emis niciodată nici un fel de document de livrare sau altfel de documente. Arată că estimarea s-a făcut de către control numai la livrările de produse agricole estimate la hectar fără a avea nici măcar un singur document de livrare emis de reclamant către vreun client sau vreun document de vânzare emis de mine si reconstituit de la presupușii săi clienți.
Consideră că estimarea făcuta de control este abuziva si încalcă orice principii de echitate fiscala, deoarece legiuitorul prin Codul de procedura fiscala dă dreptul inspecției fiscale sa stabilească prin estimare obligațiile fiscale atunci când nu are la baza documente pentru stabilirea bazei de impunere, dar baza de impunere la TVA prin însăși denumirea sa înseamnă taxarea valorii adăugate ci nu doar a valorii de vânzare. In sensul pur fiscal, definit prin Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugata reprezintă taxarea cu un impozit indirect efectuata asupra plus valorii realizate de contribuabil din valorificarea bunurilor prin vânzare. Astfel spus, TVA de plata se calculează ca diferența intre TVA colectat la vânzare din care se scade TVA deductibil de la achiziții.
În cazul reclamantului, ca un simplu agricultor persoana fizica, fără sa fie obligat la o evidenta fiscala a activității agricole, organul de inspecție fiscala a calculat TVA de plata la nivelul TVA estimat la vânzarea produselor agricole fără sa calculeze care ar fi si dreptul de deducere fiscala a TVA la achizițiile pe care trebuia sa le estimeze pe aceleași principii.
Reclamantul arată că i s-a comunicat verbal că are dreptul să-și deducă singur TVA prin depunerea unui decont de TVA, dar să justifice TVA deductibila cu documente de achiziție - facturi de cumpărare. Arată că la plată a fost impus prin estimare, dar la deducere fiscala i se dă dreptul să prezinte documente: facturi de achiziție, procedeu prin care consideră ca i s-au încălcat abuziv drepturile constituționale de a fi tratat in mod echitabil fiscal.
În aceste condiții a procedat la strângerea de facturi de achiziție de pe la furnizorii de materiale si servicii pentru agricultura, a înscris aceste facturi de achiziție în registrele de cumpărări, a însumat in perioada 2007 - 2011 o TVA deductibila totala de 218.741 lei, a întocmit decontul de TVA si l-a depus sub nr._/25.07.2011. TVA deductibila de 218.741 lei a acoperit taxa colectata stabilita de control de 151.015 lei cu o diferența in suma de 67.726 lei, sold negativ care a fost solicitat a se compensa cu accesoriile la TVA in suma de 66.676 lei (44.024 majorări si 22.652 penalități).
Pentru a se efectua compensarea TVA stabilita de control prin estimare cu TVA deductibila stabilita pe baza de documente fiscale, s-a efectuat inspecție fiscala si s-au verificat documentele, fără să se rețină nici măcar la o factura ca nu ar îndeplini condițiile legale. Inspecția fiscala a procedat chiar si la verificarea încrucișată a furnizorilor prin încheierea de procese verbale de control cu nr. 8168/26.08.2011 in cazul facturilor emise de furnizorul . si procesului verbal cu nr. 6314/08.12.2010 in cazul furnizorului ., fără sa se constate vreo deficienta in legalitatea facturilor de aprovizionare cu bunuri materiale si servicii.
Dar, cu toate acestea, inspecția fiscala a anulat dreptul de deducere a TVA in suma de 65.628 lei din motive pe care le-a prezentat fără o încadrare pe un temei de drept adecvat.
În acest sens, consideră că inspecția fiscala fără temei legal i-a anulat dreptul de deducere TVA din facturile de achiziție deoarece toate bunurile si serviciile înscrise in facturile de achiziție au fost destinate utilizării in folosul operațiunilor agricole (taxate de inspecția fiscala, îndeplinind condiția impusa de art. 145 din Legea 571/2003 C.F.
TVA in suma de 37.739 lei nu a fost admisă la deducere pe motivul ca a fost aferentă perioadei în care societatea nu era plătitoare de TVA. Decizia este neîntemeiata legal deoarece însăși organul de control a precizat ca societatea are dreptul de deducere la TVA aferente stocurilor la data înregistrării ca plătitor de TVA in luna august 2008.
Achizițiile efectuate în perioada 2007 - 2008 au constat în materiale stocate si utilizate în pregătirea solului in toamna anului 2007 pe care s-au înființat culturile de porumb si floarea soarelui in primăvara anului 2008 și a căror recoltare s-a efectuat in toamna anului 2008 cu valorificarea in septembrie 2008 - martie 2009. Astfel ca toate aceste achiziții sunt aferente producției stocate - producției agricole pe rod la începutul lunii septembrie 2008, iar roadele fiind stocate la rândul lor încă o perioada de timp care intra in anul 2009. TVA in suma de 27.889,12 lei nu a fost admisa la deducere pe motivul ca este aferenta unei cantități de 110.84.61 kg azotat de amoniu cu o valoare aferenta de_,81 lei, aprovizionata si care nu se justifica.
Organul de inspecție fiscala a făcut o grava eroare tehnologica: nu a luat in calcul tipul de sol, nu a luat in calcul PH -ul solului, nu a luat in calcul coeficientul de fertilitate a solului, nu a făcut probele fizico - chimice ale solului, nu a ținut cont de rotația culturilor anterioare absorbante de azotați sau compuși de azotați, nu a ținut cont de umiditatea solului, nu a ținut cont de nimic din ceea ce înseamnă tehnologia culturilor agricole dar si-a asumat expertizarea alocării de îngrășăminte. Expertizarea consumului de azotați făcuta de inspecția fiscala nu are nici o legătura cu competenta profesionala agricola si cu legalitatea acestei operațiuni.
Arată că este vorba de utilizarea unei cantități de 272.160 kg de azotat de amoniu pentru ameliorarea si îmbunătățirea fertilității si calității terenurilor agricole in suprafață totală de 500 hectare si nu de 280 ha cat a luat in calcul inspecția fiscala. Daca lua in calcul toata suprafața ameliorata de 500 ha. cu pregătirea de toamnă si de primăvară a solului, plus ce s-a dat pe culturile in stare de vegetație, controlul ar li calculat o cantitate de azotat necesara mai mare decât cea aprovizionata.
În acest sens consideră că nu numai suprafața de 267 ha grâu a fost fertilizata, așa cum a luat in calcul inspecția, fără să facă un inventar tehnic agricol in teren ci numai pe o simpla apreciere si a unei adrese incomplete a primăriei L., ci a fost fertilizata si suprafața de pana la 500 hectare pentru înființarea culturilor de primăvară toamna a anului 2011, plus fertilizările date pe cultura in verde. Inspecția a luat în calcul numai culturile înființate in toamna anului 2010, adică grâu in principal, dar nu a luat în calcul absolut de loc culturile înființate in primăvara anului 2011, pe care pur si simplu le putea viziona pe câmp prin inventariere, culturi care au fost recoltate si pe care acum reclamantul le are pe stoc, urmând a fi valorificate cu taxare inversă.
Inspecția fiscala a făcut un calcul ca sa ajungă la o valoare a TVA pe care sa o anulează pur si simplu fără a avea vreun motiv legal, deoarece TVA a fost legal dedusă pe baza de facturi, iar emitenții facturilor au declarat TVA in sistemul fiscal, bugetul de stat fiind echilibrat deoarece furnizorul a declarat colectarea, iar cumpărătorul a declarat deducerea TVA in aceeași valoare.
A depus la dosar adresa nr._ din 15.11.2011, emisă de către D.G.F.P. D., decizia nr. 250/14.11.2011, plic poștal, taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar.
Pârâta D.G.F.P. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației pentru următoarele motive:
A arătat că, în fapt, PF G. T. a solicitat prin Decontul de TVA aferent lunii iunie 2011, rambursarea soldului sumei negative a TVA în valoarea de 67.726 lei.
In vederea soluționării acestei cereri a fost efectuată o inspecție fiscala parțială, prin care nu se admite la rambursare TVA în sumă de 65.628 lei, rezultând TVA de rambursat în suma de 2098 lei. Obiectul prezentei verificări l-a constituit TVA si a cuprins perioada 01.06._11.
Reclamantul a mai fost verificat anterior, cu aceasta ocazie fiind încheiate Raportul de Inspecție Fiscala si Decizia de impunere privind TVA nr. 6494/29.06.2011 prin care s-a stabilit ca acesta are de plata suma de 151.015 lei - diferența TVA, 44.024 lei-majorări de întârziere, 22.625 lei - penalități de întârziere. TVA deductibilă calculată pentru perioada 01.09._11, s-a făcut in baza documentelor prezentate de d-l G. T., cu îndeplinirea condițiilor de deductibilitate prevăzute de art. 145-149 din Lg. 571/2003, la prezenta inspecție fiscala luându-se in calcul, parțial, TVA deductibila aferenta producției neterminate (cultura de porumb), pentru anul 2008 si pentru care s-a luat in calcul TVA colectata. Conform Jurnalului de cumpărări, emis în format electronic si Decontului de TVA-anexa nr. 11, depus la A.F.P.M C., rezulta că, în perioada verificata, PF G. T. a dedus TVA in suma totala de 218.741 lei, din care a înregistrat TVA de plata stabilita de organele de inspecție fiscala prin RIF nr. 6494/29.06.2011 în suma de 151.015 lei, rezultând un sold negativ de TVA, aferenta perioadei 01.06._11 în suma de 67.726 lei.
Din explicațiile date de d-l G. T. si membrii familiei a rezultat ca producția obținută in urma recoltării produselor in anul agricol 2010-2011, aparțin in totalitate d-lui G. T. si vor fi valorificate de acesta. In urma prezentării declarațiilor pe propria răspundere de către reclamant, organele de inspecție fiscala s-au deplasat in corn. L.-jud. D., la sediul fostului IAS L., unde contribuabilul își are punctul de lucru constatându-se faptul ca acesta are stocate următoarele produse: grâu, floarea soarelui, orz, ovăz, secara, întocmindu-se Procesul-verbal din data de 09.09.2011.
În vederea stabilirii realității si legalității facturilor de cumpărări prezentate in timpul controlului, pentru care s-a solicitat rambursare de TVA, în unele cazuri s-au solicitat si efectuat verificări încrucișate.
Astfel, cu adresa nr. 7957/18.08.2011 - anexa nr. 13, SIF - PF 1 a solicitat un control încrucișat, la . SRL, în vederea verificării realității tranzacțiilor efectuate cu reclamant în urma cărora s-au emis factura nr._/18.01.2010, factura nr._/20.01.2010 si factura nr._/21.01.2010. În urma verificărilor efectuate s-a constatat ca facturile emise de . SRL au fost înregistrate in evidenta contabila, Jurnalul de vânzări si declarate in decontul de TVA al firmei, iar marfa a fost însoțita de Avizele de însoțire a mărfii cuprinse in intervalul de la nr._ la nr._ fiind întocmit Procesul verbal cu nr. 8168/26.08.2011.
Cu adresa nr. 7957/18.08.2011, SIF-PF 1 a solicitat un control încrucișat la ., in vederea verificării realității tranzacțiilor efectuate cu d-l G. T. in urma cărora s-au emis facturile nr. 6127/23.11.2010, 6314/08.12.2010, 6364/13.12.2010. In urma verificărilor efectuate s-a constatat ca facturile emise de . au fost înregistrate in evidenta contabila, Jurnalul de vânzări si declarate in decontul de TVA al firmei, fiind întocmit Procesul verbal cu nr. 443/30.08.2011.
Agentul economic a înregistrat si declarat TVA, constatată în urma inspecției fiscale ca fiind nedeductibila din punct de vedere fiscal.
Anul 2007 - Conform documentelor puse la dispoziție in timpul inspecției fiscale s-a constatat ca agentul economic a înregistrat in Jurnalul pentru achiziții taxabile, emis in format electronic, TVA in suma de 37.902 lei, din care s-a admis la deducere suma de 163 lei TVA aferenta consumului de combustibil aprovizionat in anul 2007, calculat conform "Tehnologiei cadru la principalele culturi agricole din județul D." înaintata cu Adresa nr. 3655/17.08.2011- anexa nr. 12, ca răspuns al Direcției pentru Agricultura - județul D. la Adresa nr._/ 08.08.2011 - anexa nr. 11- emisa de AIF - PF 1, pentru care exista documente justificative si necesar înființării culturii de porumb din anul 2008, pentru care s-a procedat la colectarea TVA in RIF nr. 6494/29.06.2011 rezultând o diferența in valoare de 37.739 lei TVA, suma care nu s-a admis la deducere aferenta perioadei in care contribuabilul nu era înregistrat in scopuri de TVA, care nu au fost folosite in scopul operațiunilor taxabile (care au fost utilizate pentru culturi si producții care nu au fost luate in calculul TVA colectata, fiind încălcate prevederile art.. 126, alin. (9), lit. c) si e) din Lg. 571/2003.
Anul agricol 2010 – 2011 - Conform documentelor puse la dispoziție in timpul inspecției fiscale, s-a constatat ca agentul economic a înregistrat in Jurnalul pentru achiziții taxabile cumpărarea unei cantități de 272.160 kg azotat de amoniu in valoare totala de 352.838,4 lei din care baza in suma de 284.547,09 lei si TVA in suma de 68.291.31 lei. Conform Adresei nr. 3655/2011 ca răspuns al Direcției pentru Agricultura - județul D. la adresa nr._/2011 emisa de AIF - PF 1, conform "Tehnologiei cadru la principalele culturi agricole din județul D.", au rezultat următoarele cantități de azotat de amoniu necesar unor producții agricole optime: cultura de grâu - cantitatea de 402,98 kg/ha; culturile de ovăz si secara - cantitatea de 402,98 kg/ha; cultura de orz - cantitatea de 298,5 kg/ha; cultura de floarea soarelui - cantitatea de 298,5 kg/ha. In toamna anului 2010 si primăvara anului 2011, PF G. T. a însămânțat următoarele suprafețe de teren cu următoarele culturi agricole: grâu - suprafața de 267,67 ha; orz - suprafața de 11,04 ha; ovaz - suprafața de 4,68 ha; secara - suprafața de 0,98 ha.
Conform Tehnologiei cadru la principalele culturi agricole din județul D. înaintata de Direcției pentru Agricultura-județul D. prin Adresa nr. 3655/17.08.2011 a rezultat ca agentului economic ii era necesara cantitatea de 161.318,39 kg azotat de amoniu rezultând o diferența de 110.841,61 kg azotat de amoniu aprovizionata si care nu se justifica, in valoare totala de 144.093,81 lei, din care baza in suma de 116.204,69 lei si TVA in suma de 27.889,12 lei. Pentru cantitatea de 110.841,39 kg azotat de amoniu s-a aplicat un preț mediu ponderat in valoare de 1,3 lei/kg.
În concluzie, în urma controlului s-a respins la rambursare suma de 65.628 lei.
TVA de plată - TVA de plată stabilita în RIF si Decizia de impunere nr. 6494/29.06.2011, a fost regularizată prin Decontul de TVA întocmit la data de 30.06.2011, înregistrat la AFPM C. la nr._/25.07.2011. Sumele determinate de plata din Decizia de impunere nr. 6494/29.06.2011 si data de la care a depășit plafonul prevăzut la art. 152 din Legea 571/2003, nu au fost contestate de contribuabil. Suma de 37.739 lei TVA care nu a fost admisa la deducere, reprezintă materii prime si materiale care aparțin producției realizate si vândute pana la data de 31.08.2008 si care nu a concurat la producția vânduta după data de 01.09.2008 si a TVA colectata la control.
Pentru stocul de producție neterminata si nevânduta la data de 01.09.2008, s-a admis la deducere TVA aferenta materialelor justificate cu documente. Pentru înființarea culturilor după data de 01.09.2008, TVA s-a admis in baza facturilor prezentate si a normelor de consum admise. S-a constatat ca suma solicitată la rambursare pe anul 2007 a fost de 37.902 lei TVA deductibila, din care s-a admis la deducere suma de 163 lei, TVA aferenta combustibilului aflat in stoc si care a fost necesar înființării culturii de porumb, in primăvara anului 2008, recoltata după data de 01.09.2008, data de la care agentul economic a devenit plătitor de TVA pe baza documentelor prezentate in timpul controlului.
Suma de 27.889,12 lei TVA, neadmisă la deducere, aferenta cantității de 110.841,61 kg azotat de amoniu aprovizionata de contribuabil, a fost stabilita de organele de inspecție fiscala ca fiind nejustificata deoarece, la data de 30.04.2011, aceasta cantitate nu se afla in stoc si nu se putea justifica utilizarea acestei după data de 01.05.2011. Pentru perioada de la cumpărarea azotatului de amoniu, de la data de 01.11.2010 si pana la 30.04.2011, a fost admisa TVA, justificata prin documente, pe culturi, in conformitate cu "Tehnologia cadru la principalele culturi agricole din județul D.", transmisa de Direcția pentru Agricultura-județul D. prin Adresa nr. 3655/17.08.2011.
Contribuabilul a desfășurat o activitate economica încălcând astfel prevederile art. 46, al. 2 si art. 127, al. 1 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal:
Conform art. 156 din Legea 571/2003, petentul trebuia sa-si organizeze si sa-si tina evidenta contabila, fapt care nu s-a întâmplat, in consecința, pe baza facturilor de achiziție prezentate in timpul controlului si a Adresei nr. 3655/17.08.2011 ca răspuns al Direcției pentru Agricultura-județul D. la Adresa nr._/ 08.08.2011 emisa de AIF-PF 1, conform "Tehnologiei cadru la principalele culturi agricole din județul D.", s-a procedat la calculare cantității de azotat de amoniu necesar unor producții agricole optime, astfel: cultura de grâu, cantitatea de 402,98 kg/ha X 267,67 ha = 107.865,66 kg azotat; culturile de ovăz si secara, cantitatea de 402,98 kg/ha X 5.66 ha = 2.280,87 kg azotat; cultura de orz, cantitatea de 298,5 kg/ha X 11,04 ha = 3.295,44 kg azotat; cultura de floarea soarelui, cantitatea de 298,5 kg/ha X 160,39 ha= 47.876,42 kg azotat - TOTAL 161.318,39 kg azotat, astfel, din cantitatea de 272.160 kg azotat aprovizionata a rezultat, cantitatea de 110.841,61 kg azotat ca nu se justifica.
De asemenea, PF G. T. nu a prezentat alte documente din care se rezulte, cu certitudine, cantitatea de azotat necesara si care a fost utilizata pentru activitatea desfășurata.
Referitor la susținerile petentului cu privire la calitatea de plătitor si faptul ca nu a avut drept de deducere a TVA aferenta aprovizionărilor cu materii prime si material precizam faptul ca aceasta cauza face obiectul unei alte verificări in urma căreia a fost întocmit RIF si Decizia de impunere privind TVA nr. 6494/29.06.2011 prin care s-a stabilit momentul când PF G. T. a devenit plătitor de TVA, la data de 01.09.2008, si a fost calculate TVA colectata, care a devenit TVA de plata, in perioada 01.09._11. Acest raport si decizie nu au fost contestate la momentul întocmirii, prin urmare aceste susțineri nu pot fi luate in considerare in soluționarea favorabila a cauzei, nefăcând obiectul actelor administrative contestate.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 115 -118 din Codul procedură civilă.
Pârâta a depus la dosar documentația la baza actelor administrative contestate.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2012 instanța a excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice C., care nu este emitenta niciunuia dintre actele administrative contestate.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamantul G. T..
Instanța a reținut, pentru a avea drept de deducere, reclamantul trebuia să se înregistreze în scop de TVA, acesta neprocedând în acest sens, nu poate beneficia de prevederile art. 1471 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, neavând posibilitatea legală de deducere a TVA aferentă achizițiilor efectuate în perioada cuprinsă între data la care avea obligația legala de a fi înregistrat în scop pe TVA și data la care a solicitat înregistrarea în scop de TVA – 27.06.2011.
Persoana impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA, poate solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, însă în speță reclamantul nu îndeplinește aceste condiții, nefiind îndreptățit la rambursarea acestei sume.
Împotriva sentinței nr. 2846 din data de 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a declarat recurs reclamantul G. T., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurentul reclamant G. T. a susținut că „Instanța de fond nu a analizat fondul problemei și din perspectiva criticilor aduse de către reclamant, doar a copiat mențiunile pârâtei DGFP D., fără a avea în vedere faptul că s-a solicitat probe respectiv expertiză chiar prin însăși acțiunea principală.
Din acest punct de vedere instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ prin discutarea probelor în vederea lămuririi situației de fond, care a fost criticată atât prin contestații cât și prin acțiunea principală.
De asemenea, instanța de fond nici nu s-a pronunțat pe probele solicitate, probe care au fost cerute chiar pin acțiunea principală".
Consideră că s-a încălcat dreptul său de a discuta în contradictoriu cu pârâta în ceea ce privește situația de fapt și de drept, prin însăși faptul că dosarul s-a luat în pronunțare, iar reclamantul nu am avut posibilitatea de a depune concluzii scrise.
În ceea ce privește fondul problemei a fost încălcat principiul reciprocității, având în vedere că nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA începând cu luna septembrie 2008, impunându-se ca începând cu această dată să se acorde dreptul de deducere.
Astfel spus prin situația creată atât de organul fiscal cât și de instanța de fond s-a încălcat Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006, respectiv a 6 directivă privind dreptul de deducere a TVA.
De reținut este faptul că prin însăși Hot. din 21 octombrie 2010, 22 decembrie 2010, și Hot din 15 septembrie 2011 Curtea de Justiție a Uniuni Europene, a statuat faptul că are dreptul de deducere a TVA-lui, și trebuie să beneficieze de acest drept, ca persoană impozabilă, chiar dacă nu sunt înregistrat în acest scop.
Însăși art. 17 alin. 6 din a șasea directivă 77/88, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/18, precizează că se opune excluderii dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată plătită de o persoană impozabilă unei alte persoane impozabile, prestatoare de servicii, atunci când aceasta din urmă nu este înregistrată în scopuri de taxă pe valoare adăugată.
Pe acest considerent este fundamentată și Hot. din 21 octombrie 2010, menționându-se că trebuie avut în vedere faptul că o persoană plătitoare de TVA care îndeplinește condițiile de fond pentru deducerea taxei, conform dispozițiilor Directivei 2006/112/CE și care se identifică în scopuri de taxă pe valoare adăugată într-un termen rezonabil de la efectuarea operațiunilor care dau naștere dreptului de deducere să poată nu poată fi privată de posibilitatea de exercitare a acestui drept de deducere.
Consideră că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate deoarece minuta prezintă ștersături și adăugiri de cuvinte unele peste altele, respectiv inițial s-a scris admis, peste care apoi s-a scris respins.
De asemenea, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor care au fost invocate prin acțiunea principală, hotărârea instanței fiind nemotivată din acest punct de vedere, încălcându-se cerințele impuse de art. 6 CEDO, instanța de fond doar și-a însușirea în mod exclusiv a motivele invocate de pârâta DGFP D.. De instanța de fond a dat o interpretare eronată cu privire la modul de deducere a TVA-lui, făcând o distincție greșită între peroanele care sau înregistrat ca plătitoare de TVA și persoanele care au fost înregistrate din oficiu de către organul fiscal.
Prin acest mod de interpretare, instanța de fond face adăugiri la lege și modifică condițiile de deducere a TVA-lui, așa cum este prevăzut de art.147 ind. 1, alin. 1,din CF, situație nepermisă, text care reglementează dreptul de deducere .
Din analiza acestui text rezultă că orice persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de plătitor de TVA, conform art.153 are și dreptul de deducere, dreptul să scadă din taxa colectată și valoarea taxei. De reținut este și faptul că legiuitorul nu a distins între persoanele impozabile înregistrate din oficiu și cele înregistrate voluntar, ci a acordat dreptul de deducere tuturor celor care sunt înregistrați, într-un fel sau altul ca persoane impozabile conform art. 153.
Or înregistrarea s-a făcut în baza art. 153 alin. 7 și așa cum am arătat textul nu distincție și nu face referire între diferite modul de înregistrare.
Deși a criticat toate actele de control și prin prisma stabilirii debitului prin estimare, deoarece nu este corect estimat, și a solicitat proba cu expertiză de specialitate care poate stabili corect cuantumul, instanța de fond nu face nici o referire la aceste aspecte și nu s-a pronunțat pe probele solicitate.
Faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate cererile care au fost făcute prin însăși acțiunea principală, se impune o casare cu trimitere, pentru a fi puse în discuție aceste probe, și cereri care au fost reiterate.
Arată că, prin acțiunea principală a înțeles să formulez contestație împotriva Deciziei nr. 250 din 14.11.2011, emisă de A.N.A.F. - Direcția G. a Finanțelor Publice D., Raportului de inspecție fiscala încheiat in data de 21.09.2011 si înregistrat sub nr. 9007/21.09.2011, întocmit de organele de inspecție fiscala din cadrul Serviciului Inspecție Fiscala Persoane Fizice, Deciziei de impunere pentru soluționarea, la persoane fizice, a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opțiunea de rambursare nr. 9007/21.09.2011 prin care solicit anularea deciziei de impunere, a raportului fiscal cât și a deciziei prin care s-a respins contestația.
Privind situația de fapt recurentul reia argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată.
In drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1, 304, pct. 7, 8, 9 c. pr. civilă, și următoarele.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor formulate în recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., a constatat că recursul este fondat și l-a admis în limitele și pentru următoarele considerente:
Din considerentele hotărârii instanței de fond se observă că analiza efectuată de către aceasta, s-a întemeiat în mod exclusiv pe raportul de control efectuat de către pârâtă, fără a lua în considerare cererile reclamantului cu privire la necesitatea administrării de probatorii și fără a se pronunța cu privire la probatoriile solicitate chiar prin acțiune.
În mod evident raționamentul instanței de fond a fost unul eronat, deoarece proba cu acte precum și cea cu expertiza tehnică trebuia discutată, iar înlăturarea acestora nu se putea face decât motivat.
În situația unei astfel de constatări, în virtutea rolului activ, instanța trebuia să dispună complinirea lipsurilor și numai în situația în care după această manifestare, s-ar fi constatat inexistența actelor și documentelor contabile justificative ar fi putut păși la soluționarea cauzei.
Procedând în acest mod, instanța de fond a soluționat cauza fără a stabili o stare de fapt corectă, raportată la toate susținerile părților, și în absența unui probatoriu complet și concludent cu expertiza tehnică, face imposibilă sarcina instanței superioare în exercitarea controlului judiciar, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte dreptul ambelor părți de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
În aceste condiții Curtea a reținut că instanța de fond nu a administrat probatoriile necesare soluționării cauzei.
Acceptarea raționamentului instanței, nesusținut de un probatoriu clar și neechivoc, ar fi contrară dreptului la un proces echitabil, cu toate garanțiile procesuale pe care o procedura judiciară le antrenează și care implică, între altele, dreptul la apărare, dreptul de a administra probe, exigențe care decurg din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, prima instanța soluționând cauza fără a stabili cu certitudine cadrul procesual în raport de considerentele susmenționate.
Conchizând asupra celor expuse, Curtea a apreciat că aceasta modalitate de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului acesteia și atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5, dată fiind eludarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.p.civ., implicit a principiului rolului activ care guvernează procesul civil.
Așa fiind, Curtea a reținut caracterul fondat al recursului declarat de reclamantă, a dispus casarea hotărârii și trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare, căreia îi revine obligația de a efectua toate probatoriile ce se impun, în concretizarea rolului activ și a celui de garant al respectării prevederilor legale și a principiilor procesului civil, inclusiv al principiului aflării adevărului, urmând să se administreze probatoriul cu acte și cu expertiza contabilă, precum și orice alte probe pe care le va considera necesare pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale, raportat la totalitatea motivelor de recurs formulate.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ., a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond.
La data de 21.01.2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D., Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, având prim termen de judecată la data de 30.01.2013, pentru când au fost citate părțile.
La termenul din data de 22.04.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a dispus efectuarea unei adrese către pârâtă pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală. La data de 10.06.2013, cauza a fost suspendată, în baza art. 242 pct. 2 Cod Pr. Civ., fiind repusă pe rol la data de 16.06.2014, la solicitarea reclamantului, termen la care instanța a încuviințat efectuarea expertizei tehnice, specialitatea contabilitate, Raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 16.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrației Finanțelor Publice C., instanța constată că este întemeiată, urmând să o admită, cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În acest sens instanța reține că reclamanta are obligația de a justifica atât calitatea sa activă, cât și cea pasivă, alitatea procesuală pasivă presupunând existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
În speță, instanța constată că nu se contestă niciun act emis de către această pârâtă, reclamanta neformulând nicio pretenție împotriva acesteia, astfel încât nu se justifică chemarea acesteia în judecată.
În consecință,instanța constată întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice C. urmând să o admită, cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că prin decizia nr. 6494/29.06.2011, emisă de către pârâtă, s-a stabilit că reclamantul P.F. G. T. a devenit plătitor de TVA la data de 01.09.2008, constatându-se că reclamantul a desfășurat activitate economică și a depășit plafonul prevăzut de art. 152 din legea nr. 571/2003 în luna iulie 2008, astfel încât a devenit persoană impozabilă plătitoare de TVA din luna septembrie 2008.
Prin Decizia de impunere nr. 6494/29.06.2011 s-a stabilit TVA de plata în sarcina reclamantului, in suma de 151.015 lei, majorări de întârziere in suma de 44.024 lei si penalități de întârziere in suma de 22.652 lei, toate aceste debite fiind stabilite prin estimare de către control.
Reclamantul a întocmit decont de TVA si l-a depus sub nr._/25.07.2011, stabilind TVA deductibila de 218.741 lei rezultând astfel un sold negativ in suma de 67.726 lei, care reclamantul a solicitat a se compensa cu accesoriile la TVA in suma de 66.676 lei (44.024 majorări si 22.652 penalități).
Pentru a se efectua compensarea TVA stabilita de control prin estimare cu TVA deductibila stabilita pe baza de documente fiscale, s-a efectuat inspecție fiscala si s-au verificat documentele, inspecția fiscala procedând la verificarea încrucișată a furnizorilor prin încheierea de procese verbale de control cu nr. 8168/26.08.2011 in cazul facturilor emise de furnizorul . si procesului verbal cu nr. 6314/08.12.2010 in cazul furnizorului ..
Inspecția fiscală a concluzionat că agentul economic a înregistrat si declarat TVA, constatata în urma inspecției fiscale ca fiind nedeductibila din punct de vedere fiscal.
Astfel, pentru anul 2007 - agentul economic a înregistrat in Jurnalul pentru achiziții taxabile, TVA in suma de 37.902 lei, din care s-a admis la deducere suma de 163 lei TVA aferenta consumului de combustibil aprovizionat in anul 2007, diferența in valoare de 37.739 lei TVA, suma care nu s-a admis la deducere, s-a considerat ca fiind aferenta perioadei in care contribuabilul nu era înregistrat in scopuri de TVA.
Pentru anul agricol 2010 – 2011 - s-a constatat ca agentul economic a înregistrat in Jurnalul pentru achiziții taxabile cumpărarea unei cantități de 272.160 kg azotat de amoniu in valoare totala de 352.838,4 lei din care TVA in suma de 68.291.31 lei.
Conform Tehnologiei cadru la principalele culturi agricole din județul D. înaintata de Direcției pentru Agricultura-județul D. prin Adresa nr. 3655/17.08.2011, inspecția a stabilit că agentului economic ii era necesara cantitatea de 161.318,39 kg azotat de amoniu rezultând o diferența de 110.841,61 kg azotat de amoniu aprovizionata si care nu se justifica, in valoare totala de 144.093,81 lei, din care baza in suma de 116.204,69 lei si TVA in suma de 27.889,12 lei.
În concluzie, în urma controlului s-a respins la rambursare suma de 65.628 lei.
Cu privire la critica reclamantului referitoare la neacordarea dreptului de deducere TVA aferenta achizițiilor efectuate pana la data înregistrării reclamantului în scop de TVA, instanța reține că organele fiscale au avut în vedere prevederile art. 1471 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 potrivit cărora: ,,Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în aceeași perioadă, a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 145 – 147”.
Reclamantul susține că TVA în suma de_, reținută de organul fiscal ca nedeductibilă, privește achizițiile efectuate în perioada 2007 - 2008 și au constat în materiale stocate si utilizate în pregătirea solului in toamna anului 2007 pe care s-au înființat culturile de porumb si floarea soarelui in primăvara anului 2008 și a căror recoltare s-a efectuat in toamna anului 2008 cu valorificarea in septembrie - 2008 - martie 2009.
Cu toate acestea, așa cum rezultă din raportul de expertiză, s-a putut stabili de către expert doar TVA pentru produsele achiziționate până la data de 01.09.2008, reclamantul nepunând la dispoziția expertului documente din care să rezulte care din produse mai erau pe stoc la data înregistrării ca plătitor de TVA, culpa fiind a reclamantului, nefiind prezentate de către acesta, nici organelor de inspecție și nici expertului, documente din care să rezulte stocul existent la data de 01.09.2008.
Conform Titlul VI, pct 62 alin 5 din NM de aplicare a C.F. "(5)Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul inspecției fiscale, au dreptul să ajusteze în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în condițiile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal:
a)taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc și serviciilor neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege;
b)taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de execuție, aflate în proprietatea sa la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, cu condiția ca, în cazul bunurilor de capital, perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la data respectivă. În cazul bunurilor de capital se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal;
c)taxa deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri și servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată, inclusiv taxa deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri și servicii pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 1342 alin. (2) lit. a) și b) din Codul fiscal înainte de data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege și al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată;
d)taxa deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri și servicii care urmează a fi obținute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 1342 alin. (2) lit. a) și b) din Codul fiscal înainte de data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege și al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de taxă."
Față de prevederile legale menționate mai sus și constatând că reclamantul era singurul în măsură să prezinte documente din care să rezulte stocul existent la data de 01.09.2008, instanța constată că în mod justificat organele fiscale au reținută ca fiind nedeductibilă suma de 37.739 lei.
În ceea ce privește suma de_,12 lei reprezentând costul unei cantități de_,61 kg azot, instanța constată că, deși se susține de către reclamant că aceasta cantitate de substanță a fost calculată de organul fiscal pentru o suprafață de 280 ha, din Decizia nr. 250/2011 rezultă că suprafața avută în vedere, este cea declarată de către reclamant pentru cultura de grâu, ovăz, secară, orz și floarea soarelui. De asemenea deși se susține că organul fiscal nu a avut în vedere tipul de sol, PH-ul solului, coeficientul de fertilitate, probele fizico-chimice, rotația culturilor, reclamantul nu a propus în cauză și, cu atât mai puțin nu a probat, existența unei calități a solului și a unor condiții care să impună folosirea unei cantități cu mult sporite față de cea precizată de "tehnologia cadru la principalele culturi agricole din județul D.".
În ceea ce privește modul în care s-a făcut estimarea TVA, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 6494/2011, instanța apreciază că nu face obiectul prezentei cauze, în speță, fiind contestate Decizia nr. 250 /14.11.2011 și Decizia de impunere nr. 9007/21.09.2011 privind obligații fiscale suplimentare de plată.
În consecință, față de considerentele de mai sus, instanța apreciază neîntemeiată acțiunea reclamantului, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AJFP D..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. T., cu domiciliul în C., .. 9, ., județul D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ambii cu sediul în C., .. 2, județul D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând sa fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2014.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. N. |
Red. MCV / 5 ex. /
C.N. 12.12. 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 346/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 149/2014.... → |
|---|
