Pretentii. Sentința nr. 3572/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3572/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 14943/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3572/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții . PRIMAR și P. . contradictoriu cu pârâta . C., având ca obiect pretentii – Rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. F. pentru pârât lipsind reclamanții.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat A. F. pentru pârât depune înscrisuri, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța admite proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra cererii.
Avocat A. F. pentru pârât solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, să se aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față ;
Prin sentința nr. 1389 din 09 aprilie 2014, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de reclamanții . PRIMAR, P. . contradictoriu cu pârâta ..
A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de_,28 lei încasată necuvenit, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data restituirii efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta ..
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material și a normelor de drept material și a normelor de procedură.
A arătat că deși s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri de către pârâtă la termenul din 09 aprilie 2014, instanța de fond a refuzat să se pronunțe asupra cererii sale și refuzând să primească în ședință publică înscrisurile prezentate a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Deși codul de procedură civilă prevede obligația pentru pârât de a formula întâmpinare și de a prezenta odată cu întâmpinarea înscrisurile doveditoare, același act normativ admite administrarea probelor în ședința publică dacă acest lucru nu pricinuește amânarea cauzei (art.254 NCPC).
În mod greșit și cu nerespectarea normelor de procedură, instanța de fond a refuzat primirea documentelor și a pronunțat sentința numai pe baza înscrisurilor depuse de către reclamantă.
Recurenta pârâtă a arătat că, în opinia sa, având în vedere că reclamanta nu s-a opus administrării probei cu înscrisuri, instanța de judecată nu putea refuza administrarea probei fără a se pronunța în acest sens.
Astfel, sancțiunea nulității și decăderea nu operează ope legis, trebuind să fie constatată de către instanța de judecată. Iar în situația în care nu s-a invocat decăderea și nu a fost constatată de către instanța de judecată, aceasta se acoperă definitiv.
Or în cauza de față, partea adversă nu a invocat decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și mai mult, administrarea acestor probe nu ar fi condus la o amânare a cauzei.
Recursul este nefondat.
Reclamanții . PRIMAR și P. . chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de_,28 lei, actualizată la data plății, așa cum se reține în Decizia nr.55/18.07.2013 emisă de Camera de Conturi D..
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea a constatat că pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză, iar la primul termen de judecată cu procedură completă la care părțile au formulat concluzii, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Potrivit consemnărilor din practicaua sentinței recurate, instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul admiterii sau respingerii probei solicitate de pârâtă, reținând că este necesar acordul părții adverse, dat fiind că pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză, după care a declarat cercetarea procesului încheiată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor în fond.
Procedând de această manieră, instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale ce guvernează judecata în primă instanță, privând în mod arbitrar pârâtul de posibilitatea administrării probelor, hotărârea pronunțată întemeindu-se în mod greșit doar pe probele administrate de reclamanți.
Este adevărat că pârâții nu au depus întâmpinare în cauză, sancțiunea fiind cea prevăzută de dispozițiile art.208 alin 2 cod procedură civilă. Instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe și nici nu a încuviințat proba solicitată, lăsând netranșată problema probei cu înscrisuri solicitată de pârâtă. Deși constată că este necesar acordul expres al părții adverse pentru proba solicitată de pârâtă, nu lămurește în ce modalitate ar putea fi obținut acest acord, eventual o amânare a cauzei care să permită obținerea acestuia. Deasemenea nesocotește aplicarea dispozițiilor art.254 alin 2 pct4 cod procedură civilă care permite ca probele ce nu au fost propuse de pârât prin întâmpinare, să poată fi propuse și oral, dacă administrarea probei nu duce la amânarea judecății, ipoteză ce era aplicabilă în cauză.
În acest context, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare probele pârâților la stabilirea stării de fapt și aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Din considerentele expuse și în raport de dispozițiile art. 498 alin 2 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul și a casat sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Primind dosarul în rejudecare sub nr._ , a primit termen de judecată la 11.12.2014 cu citarea părților.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza instanța reține următoarele:
Între reclamanta . pârâta, S.C. I. M. SRL C., s-a încheiat contractul nr. 42/11.05.2011, având ca obiect "Realizarea de către S. C. I. M. SRL C. a revistei . și redactarea, culegerea, fotografierea, procesarea, tehnoredactarea, corectura și tipărirea unui număr de 500 bucăți, format A4, 8 pagini din care 4 pagini policromie. "
Pentru această prestație Primăria P. M. trebuia să achite lunar suma de 1.008 lei plus TVA.
Ulterior, în perioada 13.05._13, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi D., a efectuat un audit financiar la UATC P. M., constatandu-se ca parata S.C. I. M. SRL C. a executat un ziar si nu o revistă care a fost intitulat "Jurnalul de P. M. " și care nu conținea patru pagini policromie ci numai două.
De asemenea, prin raportul de audit s-a stabilit că, unitatea nu a întocmit, în nicio lună din anul 2012 un document - notă de recepție - din care să rezulte că în schimbul sumei de 1.008 lei plus TVA achitați lunar către S.C. I. M. SRL C. s-ar fi primit câte 500 exemplare din revista . pentru luna aprilie 2012 când s-a achitat suma de 3.000 lei nu a fost întocmit niciun document din care să rezulte natura prestației pentru care s-a plătit această sumă.
Raportat la motivele invocate în acțiune, instanța reține că, susținerile reclamantei referitoare la plata lucrului nedatorat, nu sunt fondate.
În speță actul juridic care a generat obligația corelativă de plată, este contractul nr.42/11.05.2011 încheiat între părți, valabil și neatacat.
Nu se poate susține că, pârâta CS I. M. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, din moment ce serviciile prestate au fost recepționate fără obiecțiuni din partea reclamantei, așa cum reiese din procesele verbale de predare primire, incheiate in cursul anilor 2012 - 2013.
Nu subzistă nici condiția prevăzută de art. 993 cod civil 1864, în speță nefiind vorba de o eroare a celui care, crezându-se debitor, a plătit o datorie.
Referitor la sustinerea conform căreia pentru luna aprilie 2012 a fost achitata catre parata suma de 3000 lei fara a fi intocmit vreun document justificativ din care să rezulte natura prestației pentru care s-a plătit, instanța observă în primul rând că reclamanta nu a facut dovada efectuării plății unei astfel de sume . In al doilea rand, așa cum s-a reținut în precedent, nu a fost indicată vreo împrejurare care să intre sub incidența disp.art.993 C.civ. 1864.
Nici sustinerile preluate de catre reclamanta din raportul Camerei de Conturi D., conform cărora nu s-a intocmit un referat de oportunitate in vederea justificarii rațiunii achiziției serviciilor de publicitate media, nu sunt fondate, întrucat aceste aspecte intra in atributul exclusiv al autorității contractante in procedura atribuirii neavand relevanță în speță din perspectiva executării obligațiilor contractuale
Ca atare, se constată că societatea pârâtă și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale asumate prin contractul de achiziție publică, că valoarea totală a contractului nu a fost depășită, și că serviciile au fost executate conform înțelegerii dintre părți, nefiind obiecțiuni cu privire la calitatea acestora.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere că susținerile reclamantei cu referire la plata lucrului nedatorat, nu subzistă, acțiunea va fi privită ca nefondata astfel încat urmeaza ca instanța să o respingă în consecință
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții . PRIMAR și P. . sediul în comuna P. M.,.-10, J., în contradictoriu cu pârâta . C., cu sediul în .. 20, J. D..
Cu recurs, in termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. A. |
Red.M.O.
Tehnored. C.A.
23.01.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 1285/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3156/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
