Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul HARGHITA

Tribunalul HARGHITA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 4644/258/2014

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 499/2015

Ședința publică de la 03 Iunie 2015

Completul compus din:

Judecător: Banyai E. - Președinte

Judecător: B. R. J.

Grefier: M.-O. I. E.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr. 3135 din data de 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Miercurea C. în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR PRIN COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2015, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3135 din data de 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Miercurea C.s-a respins plângerea formulată de petenta B. C. Română, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru, prin Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Harghita, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Procesul verbal . nr._ din 05.07.2014 (fila 18) petenta a fost sancționată cu amendă de 15.000 lei deoarece în urma unui control efectuat în data de 10.07.2014 s-a constatat că, deși prin Actul adițional din data de 16.07.2010 la contractul de credit nr._/24.07.2008 s-a prevăzut o dobândă de 7%/an fixă pentru primii 5 ani, petenta a perceput de la clientul său o dobândă de 8,9%/an. Agentul constatator mai arată că petenta nu a putut prezenta nici act adițional în original prin care părțile contractului de credit să fi convenit o dobândă de 8,9%/an. Instanța reține că sancțiunea a fost aplicată ca urmare a reclamației înregistrate sub nr. 245/09.07.2014 de numitul N. L. N., prin care acesta a reclamant că i s-a perceput o dobândă de 8,9%/an, deși prin actul adițional din data de 16.07.2010 convenise cu banca o dobândă de doar 7%/an (fila 21).

Ca temei legal al sancționării petentei a fost reținut art. 7 lit. c liniuța a doua din OG nr. 21/1991 potrivit căruia asemenea fapte se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei;

Prin procesul verbal atacat în temeiul art. 15 al. 1 din OG nr. 21/1992 petenta a fost obligată la restituirea contravalorii reținute în plus de la client.

În ceea ce privește starea de fapt care a stat la baza sancționării petentei, instanțe a reținut că între aceasta și clientul N. L. N. s-a încheiat contractul de credit nr._ din 24.07.2008, contract ce a fost semnat în calitate de coplătitori și de către numiții N. C. Dolores și N. L. C. (fila 27).

În data de 27.07.2010 între petentă, pe de o parte, și împrumutat și coplătitori, pe de altă parte s-a încheiat și semnat un act adițional prin care, între altele, s-a convenit o dobândă fixă de 7%/an pentru primii cinci ani de la data intrării în vigoare a acestui act adițional (fila 34). Potrivit punctului 11 actul adițional urma să intre în vigoare la data de 16.07.2010, dată care este anterioară datei semnării actului adițional. Instanța a reținut că atât petenta, cât și clienții au recunoscut existența acestui înscris.

Potrivit petentei, tot în data de 27.07.2010 s-a semnat între aceleași părți un alt act adițional cu un conținut identic cu cel mai sus menționat, cu excepția cuantumului dobânzii, care de această dată era stabilit la nivelul de 8,9%/an, și a datei intrării în vigoare, care de această dată era 16.08.2010 (fila 32).

Ulterior datei semnării acestor acte adiționale petenta a perceput de la clienții săi o dobândă de 8,9%/an, împrejurare necontestată de nici una dintre părți.

Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Contrar celor susținute de petentă, instanța a apreciat că descrierea faptei este suficient de clară pentru a permite identificarea cu precizie a faptei pentru care a fost sancționată petenta, respectiv perceperea unei dobânzi mai mari decât cea convenită prin actul adițional încheiat cu clientul. De asemenea, încadrarea în drept a faptei este corectă, prin fapta petentei fiind într-adevăr afectate interesele clienților săi.

S-a mai reținut că afirmațiile petentei în sensul că procesul verbal ar fi fost încheiat de agenți ai unei structuri teritorială cu personalitate juridică ce fusese desființată prin efectul HG nr. 700/2012, respectiv Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Harghita, sunt de asemenea neîntemeiate în raport de prevederile art. art. 3 lit. I și h raportat la art. 7 al. 2 din HG nr. 700/2012

În cauza de față, așa cum recunoaște de altfel și petenta prin plângerea sa (fila 7) procesul verbal atacat a fost încheiat de agenți ai Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Harghita, adică exact structura menționată în art. al. din HG 700/2012.

Susținerile petentei în sensul că procesul verbal ar fi nul deoarece a fost încheiat de un singur comisar, iar nu de doi comisari, sunt neîntemeiate deoarece potrivit art. 4.4.2 din Procedura generale privind soluționarea petițiilor adoptată prin Ordinul 48/2012 controlul se efectuează de doi comisari, cu excepția cazului în care comisarul șef/comisarul șef adjunct aprobă ca efectuarea controlului să se facă de un singur comisar. Or, în cauza de față există o asemenea aprobare din partea comisarului șef deoarece prin delegația nr. 187/10.07.2014 a fost împuternicită doar doamna comisar Baraczuli – Lado H. pentru efectuarea controlului (fila 92).

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție instanța a reținut că deși petentei i s-a pus în vedere că prezinte originalul actului adițional din data de 27.07.2010 care a fost depus la dosar doar în copie (fila 31, 32), aceasta nu a făcut acest lucru. Astfel, la termenul de judecată din data de 15.12.2014 petenta, prin avocatul său ales, a precizat că nu deține originalul acestui act. În consecință instanța a constatat că petenta nu a dovedit existența actului juridic în temeiul căruia a perceput de la client dobânda de 8,9%/an, astfel încât în mod întemeiat s-a procedat la sancționarea sa de către intimată.

Cu privire la dovedirea existenței actului adițional prin care s-ar fi stabilit dobânda de 8,9%/an, instanța a reținut că petenta nu a dovedit existența nici unui alt înscris din care să rezulte existența unei asemenea înțelegeri cu clientul său, la termenul de judecată din 15.12.2014 fiind depus doar un formular cu caracter general intitulat Act adițional, care însă nu era completat nici cu nivelul dobânzii și nici nu era însușit prin semnătură de către părți.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că sancționarea petentei s-a făcut în mod legal și temeinic, astfel încât plângerea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta B. C. Română.

Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate.

Consideră că hotărârea pronunțată este profund criticabilă cu privire la motivarea prin care s-au respins toate criticile cu privire la motivele formale și substanțiale de nelegalitate ale Procesului-verbal atacat.

Apelanta consideră că fapta reținută în sarcina BCR nu avea caracter ilicit, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 7 lit. c liniuța a doua din OG nr. 21/1992.

În esență, apelanta artă că prin Contractul de credit pentru persoane fizice nr._/24.07.2008 (denumit „Contractul inițial"), BCR a acordat soților N., un împrumut în cuantum de 46.125 EUR, cu o durată de rambursare de 360 de luni.

Ca urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010 au fost demarate negocieri cu împrumutatul pentru încheierea unui Act adițional menit să transparentizeze modul de determinare a dobânzii variabile prin raportare directă la indicele Euribor. B., prin intermediul programul Sibcor a evaluat și propus împrumutaților săi niveluri preferențiale de dobândă, urmând ca, în cazul în care aceștia acceptau, să se încheie acte adiționale (prin mecanismul ofertă + acceptare de ofertă). Acesta a fost cazul și pentru petentul N. N., căruia i s-a propus un nivel preferențial de dobândă de 8,9 % și care urma să se aplice de la data de 16.08.2010.

La data de 27.07.2010 (și nu la 16.07.2010, așa cum în mod intenționat au indus în eroare reclamanții CJPC prin sesizările depuse) a fost semnat un prim înscris, actul neproducând însă efecte niciun moment ca urmare a unor erori materiale cuprinse în acesta (actul adițional prevedea, dintr-o eroare materială, că actul intră în vigoare la 16.07.2010, deci anterior semnării și că dobânda ar fi de 7 %, contrar ofertei propuse și dovedite de apelantă în fața primei instanțe).

Ca urmare a acestui incident, a fost refăcut înscrisul constatator al actului adițional (cu informarea împrumutatului - aspect ignorat cu totul de instanța de fond) și a fost semnat în deplină cunoștință de cauză de toate părțile, acesta producând efecte până la acest moment între părți. Potrivit noilor condiții, dobânda este de 8.9%, fixă în primii 5 ani, și variabilă pe restul perioadei de creditare (EURIBOR 6M + 7.00 p.p.), actul producând efecte de la data de 16.08.2010.

Se mai arată că, prin sesizarea nr. 245/09.07.2014, N. L. N. a formulat o plângere referitor la o pretinsă situație care i-ar fi lezat drepturile. Sesizarea cuprinde o . erori (a se vedea spre exemplu data la care se pretinde a fi fost încheiat actul adițional) dar și informații selective și oportuniste, de natură a induce în eroare inspectorii CJPC.

În ciuda explicațiilor pertinente și a documentelor prezentate de apelantă (a se vedea răspunsul BCR prin Adresa DCE-DSC nr. 645/21.07.2014, însoțit de Contractul de credit, ambele acte adiționale, inclusiv polița de asigurare, graficul curent de rambursare și extrasul de cont), în mod inexplicabil CJPC Harghita a procedat la emiterea Procesului de constatare și sancționare a contravenției, ., Nr._, încheiat la data de 25.07.2014, prin care apelanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 15.000 lei.

În opinia apelantei, hotărârea instanței de fond este dată cu neobservarea motivelor de nelegalitate a procesului-verbal.

B. și Clientul au convenit, la data de 27.07.2010, la modificarea clauzelor contractuale cu privire al dobândă, asigurare, modalitatea de notificare în cazul modificării dobânzii etc, cu privire la contractul de credit nr._/24.07.2008,

A existat un prim înscris semnat la 27.07.2010, însă în cuprinsul căruia erau erori care nu corespundeau ofertei Băncii și acceptării împrumutatului.

Fiind evident că acest înscris nu era corespunzător, părțile, de comun acord au rectificat și semnat un înscris care reflecta fidel acordul lor de voință; prin acest înscris, aflat în copie la dosarul cauzei, părțile au încheiat un act adițional la data de 27.07.2010, prin care s-au modificat condițiile contractuale, după cum urmează: dobânda este de 8.9%, fixă în primii 5 ani, și variabilă pe restul perioadei de creditare (EURI B. 6M + 7.00 p.p.).

În speță, prin Contractul de credit nr._/24.07.2008, părțile au convenit în mod expres în sarcina împrumutatului N. L.-N. plata unei dobânzi curente de 4,95 % pe an, fiind fixă în primele 6 luni și 7,95% pe an, variabilă ulterior (dobânda de referință variabilă + o p.p.)

Ulterior intrării în vigoare a OUG 50/2010, părțile au negociat încheierea unui act adițional la contractul de credit, prin care să se reflecte în cadrul condițiilor de creditare noutățile aduse de OUG 50/2010.

- încheierea unui act juridic este perfectă la data întâlnirii voințelor concordante ale celor două părți, independent de constituirea unui înscris (art. 1182 si urm. NCC).

- întrucât, dintr-o eroare materială, primul înscris semnat de părți nu a putut produce efecte, intrând în vigoare la o dată anterioară semnării, acesta a fost refăcut în condițiile negociate de părți.

- Prin actul adițional valabil încheiat (prin acceptarea fără rezerve a ofertei Băncii de a contracta), părțile au convenit modificarea condițiilor contractuale, după cum urmează: dobânda este de 8.9%, fixă în primii 5 ani, și variabilă pe restul perioadei de creditare ( EURI B. 6M + 7.00 p.p.).

- înscrisul ulterior este singurul act capabil de a produce efecte juridice, neafectat de niciun viciu de formă sau de fond; în mod rezonabil se poate considera că noul act nu mai trebuia să menționeze în cuprinsul său faptul că anteriorul act era incapabil de a produce efecte juridice.

Reclamantul a executat timp de 4 ani contractul în condițiile agreate, fără a formula vreodată obiecțiuni (aspect ignoprat de către instanța de fond).

Deși ar fi putut formula obiecțiuni încă de la data de 27.07.2010, nici la încheierea actului adițional, nici pe parcursul executării acestuia în perioada cu dobândă contractuală fixă, reclamantul nu a contestat cuantumul dobânzii”.

Instanța de fond nu a dat relevanța cuvenită motivelor de nelegalitate formală a procesului-verbal.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de acest act normativ se poate realiza numai de către reprezentanții împuterniciți ai ANPC (art. 54 din OG 21/1992), iar instanța de fond a înlăturat în mod nelegal argumentul cu privire la nelegala constituire a comisiei de control.

În realitate, pârâta-intimată ANPC nu a adus niciun argument valabil care să înlăture nelegalitatea ce decurge din faptul că Procesul verbal de constatare . nr._ din data de 25.07.2014 a fost întocmit de agenți ai Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Harghita - structură teritorială fără personalitate juridică prin efectul HG nr. 700/2012.

Astfel, după cum rezultă chiar din susținerile făcute de aceasta prin întâmpinare atribuția controlului reglementat de OG 21/1992 o au, începând cu data de 18 octombrie 2012, comisarii din cadrul comisariatelor regionale ale ANPC.

În ceea ce privește procedura de control și cea de rezolvare a reclamațiilor pe care personalul ANPC trebuia să le aplice în exercitarea atribuțiilor rezultă din pct. 4.4.2 Ordinul 468/2012.

Instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat argumentul său, reținând că prin delegația nr. 187/10.07.2014 a fost împuternicită doar dna. comisar Baraczuli - Lado H. pentru efectuarea controlului (fila 92, dosar fond). Subliniază că în cauză judecătorul fondului a făcut o greșită apreciere a probei, în realitate delegația d-nei. comisar Baraczuli - Lado nefiind suficientă, fiind necesar a fi dublată un înscris prin care Comisarul Șef/Comisarul Șef Adjunct să aprobe cercetarea de către un singur comisar.

Arată că, în cazul dedus judecății, procesul-verbal atacat este întocmit de un singur comisar cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în procedura de soluționare a reclamațiilor. Caracterul colegial al echipelor de control este prevăzut de lege pentru a conferi o garanție suplimentară persoanei cercetate atât cu privire la obiectivitatea agentului constatator atunci când efectuează controlul, cât și din prisma caracterului formal și de titlu executoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției. Derogările de la caracterul colegial trebuie să fie în mod expres aprobate de persoana competentă și nu se pot deduce din alte acte și fapte, cu atât mai puțin din acordarea delegației unui comisar, cum este cazul în prezenta speță. În cazul dedus judecății, procesul-verbal este întocmit de o singură persoană, ceea ce înseamnă că aceasta a efectuat controlul singură și că nu poate fi vorba de o echipă legal constituită și împuternicită de conducătorul autorității. În considerarea celor mai sus arătate, având în vedere faptul că nu s-a respectat procedura legală care reglementează controlul asupra agentului economic, apreciază că Procesul-verbal de constatare a contravenției este nul absolut și pe cale de consecință, plângerea contravențională a fost în mod greșit respinsă de către instanța de fond.

Apelanta a mai susținut că, procesul-verbal nu cuprinde o descriere exactă a faptei care reprezintă contravenția din punctul de vedere al ANPC, insuficienta descriere fiind de natură a naște echivocul faptelor prezentate. Bucurându-se de prezumția de legalitate, și transformându-se într-un act executoriu care poate conduce la prejudicierea gravă a patrimoniului unui agent economic, legiuitorul a acordat Procesului-verbal de contravenție un caracter formal. Nerespectarea elementelor formale care trebuie incluse în cuprinsul acestuia conduce automat la nulitatea sa.

Caracterul formal al Procesului-verbal contravențional reiese din prevederile art. 16 din OG 2/2001, care stabilesc informațiile a căror lipsa conduce la anularea Procesului-verbal. Pe lângă aceste informații, OG2/2001 stabilește, în art. 17, și un nucleu al datelor care nu trebuie să lipsească dintr-un Proces-verbal, lipsa acestora cauzând nulitatea absolută a actului. Atât art. 16, cât și art. 17 din OG 2/2001, acordă o atenție deosebită descrierii faptei săvârșite, singura în măsură să permită o apreciere a legalității acesteia prin raportare la norma presupus a fi încălcată.

Din modul ambiguu în care este redactat Procesul-verbal nu se poate determina, în mod exact, motivele pentru care s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 7 lit. c, liniuța 2 din OG 21/1992. Astfel, deși se constată o pretinsă nesocotire a dispozițiilor art. 7 lit. c, liniuța 2 din OG 21/1992 (aspect reținut în mod inexplicabil și nemotivat și de către instanța de fond), descrierea sumară a pretinsei faptă care se sancționează ar corespunde tezei dispozițiilor 7 lit. c, liniuța 3 din OG 21/1992.

Circumscris acestei critici, solicită a se avea în vedere și exigențele și interpretările impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul "dreptului la un tribunal" reglementat de art.6 din CEDO, sub aspectul înțelesului noțiunii de "acuzație penală" și a aplicării "prezumției de nevinovăție".

În opinia apelantei fapta, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, respectiv latura obiectivă a acesteia, așa cum este reglementată de art. 7 lit. c, liniuța 2 din OG 21/1992 care prevede că: „Operatorii economici sunt obligați: (...) presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;". Raportat la datele concrete ale prezentei cauze, instanța va observa că ceea ce se impută Băncii este o pretinsă încasare a unei dobânzi de 8.9 % pe an, în condițiile în care contractual, dobânda ar fi de 7 %.

În fapt, o primă greșeală esențială de ordin probator săvârșită de instanță este faptul că instanța de fond reține în mod greșit ca dovedit „primul act adițional" ca urmare a unei pretinse recunoașteri a BCR și a împrumutaților N., neindividualizând nici măcar documentul sau actul din care ar reieși recunoașterile pretinse.

În realitate, BCR nu a recunoscut niciodată existența unui act, în sensul de negotium, ci doar împrejurarea de fapt a existenței unui înscris eronat. Nici împrumutații nu puteau face o mărturisire judiciară, nefiind nici măcar parte în prezentul litigiu și nici o mărturisire extrajudiciară, nefiind îndeplinite condițiile unei astfel de dovezi.

Apelanta apreciază că, instanța a săvârșit o eroare fundamentală și cu privire la cel de-al doilea înscris (cel care consemna manifestarea de voință reală a părților), pe care nu l-a reținut dovedit în aceleași condiții (deși aceleași împrejurări de fapt operează și cu privire la el, fiind depus în copie la dosarul cauzei, menționat și de agenții ANPC și de împrumutați -deci recunoscut ca existență).

Mai mult decât atât, instanța nu a dat relevanța cuvenită nici faptului executării voluntare de către împrumutați a actului adițional cu dobândă de 8,9% timp de 4 ani - ori, în condițiile în care simpla menționare a existenței unui înscris e considerată de instanță ca fiind recunoaștere, cu atât mai mult semnarea și executarea sa voluntară de către părți valorează recunoaștere.

În fapt, acest act adițional, ignorat de către instanță în mod nelegal, a fost agreat de către bancă și împrumutați în condițiile unui consimțământ liber exprimat și neviciat în sensul dreptului comun și a unui consimțământ informat în sensul dreptului special și pe baza unei reprezentări corecte a structurii costului creditului, inclusiv pe cea a dobânzii variabile.

Totodată, în subsidiar, în măsura în care instanța de apel nu consideră actul adițional dovedit ca urmare a imposibilității obiective de prezentare a originalului (acesta nemairegăsindu-se în dosarul Băncii), apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 276 și 309 alin 4 pct 2 C.proc.civ., urmând ca înscrisul să fie considerat început de dovada scrisa iar dovada acestuia să fie completată cu martori și prezumții.

În tot cazul, încasarea dobânzii potrivit acestui act nu poate contraveni niciunui text de lege, atâta vreme cât prestațiile contractuale corespund însuși obiectului contractului de credit, fiind esențiale pentru acesta, au fost negociate, au fost incluse în contract cu respectarea cerințelor bunei credințe și sunt echilibrate pentru întreaga perioadă de derulare a creditului și au fost executate în mod voluntar de către acesta.

Precizează că, autorul sesizării a fost informat corect, complet și prompt atât asupra cuantumului dobânzii, emițându-se la momentul semnării contractului cu apelanta un grafic de rambursare care reflectă noul cuantum al dobânzii; astfel, fiecare sumă pe care urma să o plătească a fost adusă la cunoștință autorului sesizării, pe de o parte prin însuși cuprinsul actului adițional pe care l-a semnat, iar, pe de altă parte, prin graficul de rambursare remis acestora la semnarea actului.

Mai mult decât atât, aceste împrejurări și documente au fost aduse și la cunoștință ANPC prin Adresa DCE-DSC nr. 645/21.07.2014, însoțită de Contractul de credit, ambele acte adiționale, inclusiv polița de asigurare, graficul curent de rambursare și extrasul de cont. În mod inexplicabil CJPC Harghita a procedat la emiterea Procesului de constatare și sancționare a contravenției, ., Nr._, încheiat la data de 25.07.2014, prin care apelanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 15.000 Iei.

Întrucât Actul adițional viciat nu este apt a produce niciun fel de efecte juridice, este lipsită de obiect solicitarea reclamantului de i se aplica condițiile acestuia. Nici procesul-verbal de sancționare al ANPC, nici vreun alt demers juridic al reclamantului nu poate avea efectul de a „valida" un înscris care nu a putut niciodată să devină un negotium, în sens juridic, rămânând cel mult un instrumentum viciat.

Concluzionând apreciază că hotărârea instanței de fond este vădit nelegală și netemeinică, urmând a fi schimbată în tot de către instanța de apel în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, „faptele" apelantei neîntrunind elementele constitutive ale unei contravenției prevăzute și sancționate de art. 50 lit. c din OG 21/1992, respectiv latura obiectivă a acesteia, așa cum apare aceasta reglementată de Ordonanță.

În temeiul art. 255, 258 și 470, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri precum și a probei cu 1 martor, respectiv ofițerul de credit care a fost prezent la semnarea actului adițional: V. M., adresa: ., Miercurea C., jud. Harghita.

Întrucât instanța a considerat actul adițional ca fiind nedovedit în absența originalului, și ținând cont de dispozițiile art. 276 si 309 alin 4 pct 2 C.proc.civ., care permit ca atunci când există un început de dovadă scrisă, dovada acestuia să poată fi făcută și cu martori, solicită audierea ca martor a ofițerului de credit care a fost prezent la semnarea actului adițional.

Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, intimata Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru a formulat întâmpinare (fila 34) prin care solicitărespingerea apelului, menținerea sentinței civile și menținerea procesului verbal de constatare al contravenției . nr._/25.07.2014 cu amenda aplicată ca temeinic și legal.

Actul adițional încheiat în data de 27.07.2010 cu data intrării în vigoare - 16.07 2014- nu a fost implementat de bancă, întrucât acesta a fost redactat eronat, intrând în vigoare anterior datei semnării; act adițional care prevede o dobândă de 7 % pe an fixă în primii 5 ani de la data intrării în vigoare a actului adițional, act adițional semnat de ambele părți.

B. auto sesizându-se asupra erorii ivite întocmește un alt act adițional (al doilea act adițional) cu data cu intrării în vigoare de la data de 16.08.2014 dar, la punctul 1 din înscris schimbă valoarea dobânzii la 8,9 % pe an fixă în primii 5 ani de la data intrării în vigoare a actului adițional - act adițional refăcut care nu a intrat în posesia beneficiarului, mai mult decât atât nici banca nu poate dovedi prin înscrisuri că, a procedat Ia informarea și înștiințarea clientului despre noul procent de dobândă, nici în cursul cercetării reclamației și nici in cursul judecării fondului. Consumatorii în perioada reclamată 16.08.2010 - până prezent au rambursat creditul cu o dobândă de 8,9 % pe an, și nu de 7 % așa cum au semnat actul adițional, prin urmare solicită restituirea sumei luată în plus.

Cu ocazia cercetării reclamației de către C.J.P.C. Harghita, se dovedește temeinicia acesteia, astfel în data de 25.07.2014 se întocmește procesul verbal de constatare a contravenției . nr._. Pe toată perioada cercetării reclamației banca nu a putut prezenta în original actul adițional încheiat și semnat în data de 24.07.2010 cu procentul de dobândă de 8,9 % (al doilea act adițional), astfel având în vedere prevederile art. 7 pct. c, lin. a 2 -a din O.G. nr. 21/1992 fapta constituie contravenție, prin pvcc reținându-se în sarcina reclamantului și măsura complementară de restituire a sumelor încasate abuziv și nelegal în baza prevederilor art. 15 (1) din aceeași act normativ.

Consideră că, actul adițional încheiat ulterior nu constituie o negociere dintre cele două părți, așa cum greșit afirmă banca, al doilea act adițional a luat naștere ca urmare a unei erori materiale ivite la primul act adițional, la care părțile au fost prezenți, au convenit, negociat și semnat noile condiții de creditare. Fiind vorba de o eroare materială - cu privire la data intrării în vigoare a actului adițional - corectarea greșelii privind data nu trebuie să aibă efecte nici asupra valorii dobânzii, majorarea acesteia este o practică abuzivă a băncii, modificarea cuantumului dobânzii prin al doilea act adițional nu a fost negociată, semnată și luată la cunoștință de beneficiarii creditului.

Cu privire la motivele de nelegalitate și nulitate invocate de reclamant atât în cursul judecării fondului cât și prin apel, consideră că, instanța s-a pronunțat asupra acestora în mod corect și legal, astfel în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, descrierea faptei este suficient de clară pentru a permite identificarea cu precizie a faptei pentru care a fost sancționată petenta, respectiv perceperea unei dobânzi mai mari decât cea convenită de actul adițional încheiat cu clientul. De asemenea, încadrarea în drept a faptei este corectă, prin fapta petentei fiind afectate interesele clienților săi.

Susținerile reclamantei cu privire la necompetența CJPC HARGHITA în a încheia acte de control de asemenea au fost considerate neîntemeiate, fapte pe care le-a susținut prin prevederile art. 3 lit. h și i din H.G nr. 700 /2012(*actualizată*)privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Procedura generală privind soluționarea petițiilor adoptată prin Ordinul ANPC nr. 48/2012 - reclamația nr. 245/09.07.2014 fiind distribuit doamnei comisar Barazsuly Lado H. pentru cercetare având delegație, care se emite zilnic, în acest sens).

Schimbarea valorii procentului de dobândă datorită unei erori materiale privind data, consideră nelegală, abuzivă și de rea intenție, având în vedere faptul că, banca nu a putut prezenta în cursul cercetării reclamației al doilea act adițional în original semnat de beneficiari - motiv pentru care solicită respingerea probei cu martori ca neîntemeiată și inutilă soluționării cauzei, lipsa unui act juridic, respectiv lipsa consimțământului consumatorilor exprimat prin semnătura nu poate fi demonstrat prin mărturia unui funcționar bancar, această mărturie nu poate suplini existența unui înscris prin care sunt stabilite drepturi, obligații etc.

Intimatul își întemeiază susținerile pe art. 205-208 din noul Cod de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările ulterioare, O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările si completările ulterioare, H.G. nr. 700/2012 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

În răspunsul la întâmpinare apelanta arată (fila 39) că își menține toate argumentele susținute prin cererea de chemare în judecată, care face corp comun cu argumentele dezvoltate/afirmate în continuare, reprezintă parte integrantă din apărările BCR.

Apelanta arată că, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de act normativ se poate realiza numai de către reprezentanții împuterniciți ai ANPC (art. 54 din OG 21/1992). Delegația dată d-nei comisar Barazsuly nu este suficientă, fiind necesar a fi dublată un înscris prin care Comisarul Șef Comisarul Șef Adjunct să aprobe cercetarea de către un singur comisar. Derogările de la caracterul colegial trebuie să fie în mod expres aprobate de persoana competentă.

Intimata nu a făcut nici în fața primei instanțe și nici în apel dovada unei astfel de aprobări, aspect lăsat în mod nejustificat nesancționat de către instanța de fond. În cazul dedus judecății, procesul-verbal este întocmit de o singură persoană, ceea ce înseamnă că aceasta a efectuat controlul singură și că nu poate fi vorba de o echipă legal constituită și împuternicită de conducătorul autorității, pe cale de consecință procedura de control și înscrisul constatator urmând a fi sancționat cu nulitatea.

Se mai arată că, procesul-verbal nu cuprinde o descriere exactă a faptei care reprezintă contravenția din punctul de vedere al ANPC, insuficienta descriere fiind de natură a naște echivocul faptelor prezentate. Simplele susțineri ale pârâtei că fapta ar fi suficient descrisă nu sunt de natură să înlăture lipsurile evidente ale acestui proces în ceea ce privește motivarea. Prin întâmpinare depusă în cadrul apelului, intimata recunoaște o . împrejurări arătate de apelantă în fața primei instanței respectiv:

Intimata recunoaște că primul înscris întocmit între Bancă și împrumutat era viciat de o eroare materială („... a fost redactat eronat" - paragraful 2, pagina 2 din întâmpinare) și nu putea produce efecte;

Intimata recunoaște că actul adițional corect, cel care prevedea un nivel de dobânda de 8,9 % a fost executat voluntar de către împrumutați.

Apreciază că în realitate fapta apelantei nu întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, ceea ce se impută băncii fiind o pretinsă încasare a unei dobânzi de 8.9 % pe an, în condițiile în care contractual, dobânda ar fi de 7 %. Deși procesul-verbal pare a sugera că apelanta a încasat o dobândă fără un suport contractual, în fapt instanța este invitată a observa că apelanta este îndreptățită contractual numai la acest cuantum al dobânzii pentru perioada 16.08._15, aceasta fiind agreată astfel prin contract. În realitate, orice alt cuantum al dobânzii ar fi fost lipsit de suport contractual și, pe cale de consecință, un comportament susceptibil de a fi sancționat. Încasarea dobânzii potrivit acestui act nu poate contraveni niciunui text de lege, atâta vreme cât prestațiile contractuale corespund însuși obiectului contractului de credit, fiind esențiale pentru acesta, au fost negociate, au fost incluse în contract cu respectarea cerințelor bunei credințe și sunt echilibrate pentru întreaga perioadă de derulare a creditului.

Astfel în opinia sa, autorii sesizărilor a fost informat corect, complet și prompt atât asupra cuantumului dobânzii, emițându-se la momentul semnării contractului cu apelantă un grafic de rambursare care reflecta noul cuantum al dobânzii; astfel, fiecare sumă pe care urma să o plătească a fost adusă la cunoștință autorului sesizării, pe de o parte prin însuși cuprinsul actului adițional pe care l-a semnat, iar, pe de altă parte, prin graficul de rambursare remis acestora la semnarea actului.

În ceea ce privește dovada actului juridic încheiat între apelantă și împrumutați, arată că o evaluarea forței juridice sau a capacității de a produce efecte juridice a unui înscris (chiar și prezentat în copie) nu ar putea fi apreciată de către ANPC. Cu alte cuvinte, ANPC-ul nu avea competența de a trage concluzia inexistenței unui act și existenței altul act, mai ales în condițiile în care ambele înscrisuri prezentate în fața sa erau în copie.

În ceea ce privește instanța de judecată, singura competentă a decide asupra existenței sau inexistenței unui act juridic, arată că instanța de fond a dat dovadă de același comportament arbitrar, alegând pur si simplu ce act să considere dovedit și ignorând un alt act. Critica aplicării dispozițiilor privind proba actului juridic a făcut-o în cadrul cererii de apel și își menține în întregime argumentele.

În subsidiar, în măsura în care instanța de apel nu ar considera actul adițional dovedit, ca urmare a imposibilității obiective de prezentare a originalului (acesta nemairegăsindu-se în dosarul băncii), apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 276 și 309 alin 4 pct 2 C.proc.civ., urmând ca înscrisul să fie considerat început de dovada scrisă iar dovada acestuia să fie completată cu martori și prezumții. Proba este utilă, pertinentă și concludentă, fiind un mijloc permis de lege pentru dovedirea unui act juridic iar opoziția ANPC nu poate fi interpretată decât ca (încă) un act prin care se urmărește ca apelanta să fie privată de drepturile sale procesuale.

Întrucât actul adițional viciat nu este apt a produce niciun fel de efecte juridice, este lipsită de obiect solicitarea reclamantului de i se aplica condițiile acestuia. Nici procesul-verbal de sancționare al ANPC, nici vreun alt demers juridic al reclamantului nu poate avea efectul de a „valida" un înscris care nu a putut nicidată să devină un negotium, în sens juridic, rămânând cel mult un instrumentum viciat.

Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:

Apelanta a susținut că procesul verbal este nelegal, deoarece acesta nu cuprinde o descriere exacta a faptei care reprezintă contravenția din punctul de vedere al ANPC, lipsa acesteia sau insuficienta descriere dă naștere echivocului faptei prezentate, fapt ce conduce la anularea procesului verbal de contravenție.

Prima instanță a reținut în mod corect că, prin dispozițiile legale cuprinse în art.7 lit. c a 2-a liniuță din OG nr.21/1992, s-a prevăzut în sarcina prestatorilor de servicii obligația de a presta doar servicii care să nu afecteze viața, sănătatea, sau securitatea consumatorilor sau interesele economice ale acestora, încălcarea acestei dispoziții constituind contravenție și fiind sancționată de art.50 alin. 1 lit. a din ordonanță.

Corelativ acestei obligații, există dreptul consumatorului de a nu i se afecta interesele economice, de a se executa întocmai clauzele contractuale și de a obține reparația potrivită pentru prejudiciul cauzat prin serviciile defectuos prestat.

Or, este evident că prin modalitatea în care a înțeles apelanta să încheie actul adițional, a prestat un serviciu defectuos apt de a aduce atingere intereselor economice contractanților de împrumut.

Din acest punct de vedere, descrierea faptei este suficient de clară pentru a permite identificarea cu precizie a faptei pentru care a fost sancționată petenta, respectiv perceperea unei dobânzi mai mari decât cea convenită de actul adițional încheiat cu clientul.

Dreptul consumatorului de a fi informat, prealabil încheierii contractului dar și cu privire la modul de executare a acestuia, are un conținut mai larg, implicând cunoașterea tuturor actelor, faptelor și documentelor în baza cărora una sau mai multe operațiuni au fost executate. Aceasta cu atât mai mult cu cât partea căreia legea și contractul îi conferă acest drept are dubii sau contestă una sau mai multe operațiuni.

Dreptul de a fi informat al cocontractantului este un drept cu protecție legală și, câtă vreme respectarea lui presupune o acțiune concretă, palpabilă și determinată din partea altui subiect de drept cu care se află în relații contractuale, este și un drept efectiv, iar proteguirea sa în justiție apare drept un demers perfect legitim.

Apelanta a invocat nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 OG 2/2001 si art. 17 OG 2/2001, invocând faptul ca nu a fost respectată procedura de control, procesul verbal de contravenție fiind semnat de un singur comisar.

În primul rând urmează a se avea în vedere faptul că reclamația din speța dedusă judecății, a fost distribuit doamnei comisar Barazsuly Lado H. pentru cercetare. Comisarul șef, prin delegația nr. 187 din data de 10 Iulie 2014, i-a dat împuternicire pentru efectuarea controlului.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 OG 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator”.

Sancțiunea care intervine pentru nerespectarea dispozițiilor legale precitate, este nulitatea relativă a actului, care intervine în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. 1 C.pr.civ.

Potrivit dispozițiilor art. 17 OG 2/2001, “Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu”. Nulitatea absolută, fiind expres prevăzută în actul normativ, operează afara a fi necesară dovedirea unei vătămări de partea care o invocă.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 OG 2/2001, “Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește si sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”. Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 3 Legea. 363/2007, “Contravențiile prevăzute de prezenta lege se constată la sesizarea consumatorilor, a asociațiilor care, potrivit legii, au un interes legitim ori din oficiu, de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor”.

Analizând apărările apelantei în susținerea excepției nulității absolute, Tribunalul urmează să rețină că ca norma legală specială nu impune un anumit număr de persoane care să aibă calitatea de agent constatator, prevăzându-se numai persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator pentru constatarea si sancționarea contravențiilor prevăzute de dispozițiile Legii 363/2007, respectiv reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Procesul verbal de contravenție contestat cuprinde atât numele prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator, cat si semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite așadar condițiile impuse de dispozițiile art. 16 alin. 1, art. 17 OG 2/2001. Așadar, sub aspectul respectării condițiilor de legalitate prevăzute de dispozițiile OG 2/2001, procesul verbal de contravenție este legal întocmit.

Reglementarea procedurii de soluționare a petițiilor prin Ordin al Președintelui ANPC a fost realizată pentru stabilirea unei proceduri de control ce trebuie respectata de organele de control, respectiv de inspectorii din cadrul ANPC. Nerespectarea art. 4.4.2 din Procedura generala privind soluționarea petițiilor consumatorilor, referitoare la componenta echipei de control, nu poate atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, condițiile de legalitate ale procesului verbal, trebuie să fie apreciate prin prisma dispozițiilor generale, reglementate de dispozițiile OG 2/2001, cât si a dispozițiilor speciale, cuprinse in Legea nr. 363/2007.

Aceasta interpretare se desprinde si din aplicarea principiilor generale referitoare la forța actelor juridice. Astfel, Ordinul președintelui ANPC este un act normativ subordonat legii si ordonanței, potrivit dispozițiilor art. 81 Legii nr. 24/2000, așadar nu poate modifica implicit, prin impunerea unor condiții suplimentare de legalitate, dispozițiile OG 2/2001 sau ale Legii nr. 363/2007.

Contrar celor susținute de apelantă, fapta reținută în sarcina ei avea caracter ilicit, incorect în relația cu consumatorul, afectând interesele economice ale acestuia, în avantajul Băncii. A generat un dezechilibru semnificativ consumatorului în raport cu drepturile si obligațiile dintre părți, în dezavantajul consumatorului.

Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 363/2007, „o practica comercială este incorectă dacă este contrară diligentei profesionale” iar potrivit art. 2 lit. d din același act practica comercială reprezintă orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comerciala, inclusiv publicitate si comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;

Diligenta profesionala este definită, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. h Legea. 363/2007, ca fiind competenta si grija așteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianților, în conformitate cu practicile corecte de piață si/sau cu principiul general al bunei-credințe, în domeniul de activitate al acestora.

Astfel printr-un act adițional încheiat la 24 Iulie 2008, părțile au convenit modificarea condițiilor contractuale, după cum urmează: dobânda este de 7%, fixă în primii 5 ani, și variabilă pe restul perioadei de creditare ( EURI B. 6M + 7.00 p.p.).

Apelanta a prezentat însă, încă un act adițional, încheiat în aceeași dată, în care s-a prevăzut o dobândă de 8,9%. Apelanta nu a putut prezenta acest contract în original. În aceste condiții, chiar dacă clienții băncii au achitat dobânda în acest cuantum, nu înseamnă că au recunoscut pretențiile băncii. Dacă menționarea datei de 16 Iulie 2010 (care este anterioară datei actului adițional) ar putea să fie considerată eroare materială, nu același lucru poate fi spus despre dobânda prevăzută în act, întrucât astfel cum s-a arătat mai înainte aceasta afectează interesele economice ale clienților Băncii.

B. este un profesionist care se ocupă cu acordarea de credite, în aceste condiții, este inadmisibil ca să nu dețină exemplarul original al actului adițional. Copia acestui act nu poate constitui, început de dovadă scrisă. Pe de altă parte, chiar în condițiile în care s-ar fi strecurat aceste erori în primul act, în cel de al doilea, trebuia să fie menționată în mod expres această împrejurare, evitând astfel orice suspiciune ulterioară.

În raport de cele ce preced, urmează să fie respins apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta B. C. Română cu sediul procesual ales în București, Șos București-Ploiești, . . în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorului - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru, prin Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Harghita, cu sediul în Miercurea C., .. 5, jud. Harghita împotriva Sentinței civile nr.3135 din data de 22 Decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 Iunie 2015.

Președinte Judecător

Banyai E. B. R. J.

Pt. jud. BR J. fiind în concediu

de odihnă, semnează președintele completului, jud. Banyai E.

Grefier:

M.-O. I. E.

Pt. M. O.I.E.,fiind

în concediu de odihnă, semnează prim-grefier

I. B.

Red. B.E.

Primit: 07.07.2015.

Tehnored/id:07.07.2015.

Ex. 4/A.IM.

Jud. de fond: L. M.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 387/2015....		Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul HARGHITA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul HARGHITA