Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1889/268/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.387
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Judecător: M. I.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelanta C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, împotriva Sentinței civile nr.2662 din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimații M. I. și B. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție OUG 195/2002.
În lipsa părților.
Se constată că, judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2662 din 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria O. S., s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. I., CNP_, domiciliat în Mun. Sighișoara, ., ., cu domiciliul procesual ales la cab. av. B. R. din mun. Sighișoara, ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, CUI_, număr de ordine în Registrul comerțului J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.08.2014, chemată în garanție fiind B. R. M., domiciliată în comuna Secuieni, ., jud. Harghita.
S-a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment. S-a menținut în rest procesul verbal atacat.
S-a admis cererea de chemare în garanție.
Chemata în garanție B. R. M. a fost obligată la 620 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în fapt, din cuprinsul procesului-verbal . nr. nr._/04.08.2014, ora 08:11, în București, (fila 5) rezultă că, intimatul C.N.A.D.N.R. a aplicat petentului sancțiunea contravențională constând în amendă în valoare de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002.
În cuprinsul procesului-verbal s-a constatat în fapt că, în data de 12.02.2014, ora 08:35, locul DN 13A km121+141m, District Harghita vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul solicită a se anula procesul-verbal de contravenție, arătând că în data de 03.10.2013 a vândut autoturismul chematei în garanție B. R. M..
Din analiza procesului-verbal de contravenție rezultă că acesta "a fost generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 și a HG 1259/2001 de către A.A.M. cu certificatul calificat emis de Certsign SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii", M. D. fiind agentul constatator al contravenției cu autorizația de control nr. 0.8.258.
Astfel, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalității, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, întrucât cuprinde toate elementele reglementate sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001 care pot fi constatate de instanță din oficiu, inclusiv semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucura de o prezumție relativa de validitate doar cu privire la constatările făcute cu propriile simțuri de agentul care a încheiat procesul-verbal.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că, fapta de a pune în circulație un autovehicul fără a deține o rovinietă valabilă nu intră în categoria constatărilor pe care le face un agent cu propriile simțuri și nu se bucura de prezumția de adevăr, menționată mai sus. În prezenta cauză operează prezumția de nevinovăție a contravenientului garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, sarcina probei revenind agentului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impune respectarea principiului egalității armelor nu numai in procedura penală ci și în cea civilă, cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de "proces echitabil" nu sunt in mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale (cauza Dombo Behreer B.V. c. Olandei).
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigentele art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, precum si a principiilor contradictorialității si al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedura civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.
Petentul a depus în probațiune atât contractul de vânzare al autovehiculului în cauză (fila 7) cât și dovada scoaterii din evidența fiscală a autovehiculului.
Potrivit art. 6 alin (1) din OG 15/2002 ,,Utilizatorii români vor achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului”. iar potrivit art. 1 lit.b) "utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Coroborând aceste dispoziții instanța a reținut că, petentul a făcut dovada că, nu mai are în proprietate autovehiculul și nici nu îl folosește în baza unui drept legitim.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, la momentul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului, aceasta nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului în cauză și, drept consecință, nu-i mai incumba obligația de plată a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, fiind indiferent, din acest punct de vedere, faptul că în certificatul de înmatriculare a autoturismului figura în continuare în calitate de proprietar petentul, câtă vreme, potrivit dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 195/2002, obligația de înmatriculare, în caz de vânzare-cumpărare, revine noului proprietar, astfel încât în sarcina petentului nu poate fi reținută nicio culpă sub acest aspect. Totuși vânzătorului îi revenea obligația de a radia autovehiculul de pe numele său din evidența poliției și nu doar de a-l scoate din evidența fiscală, pentru a nu mai plăti impozitul aferent.
În acest sens sunt și prevederile art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, care stabilesc că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează la cererea noului proprietar.
Față de aceste aspecte, constatând că fapta contravențională îi este imputabilă într-o minimă măsură petentului (care avea obligația de a radia autovehiculul de pe numele său și nu doar de a-l scoate din evidența fiscală), instanța a admis în parte prezenta plângere, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și a dispus înlocuirea amenzii stabilite cu avertisment.
În baza acelorași considerente de mai sus, având în vedere că persoana care a generat această situație, inclusiv declanșarea procesului de față, este cumpărătoarea autovehiculului, numita B. R. M., chemată în garanție, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată către petent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., solicitând modificarea sentinței, în sensul menținerii sancțiunii cu amenda stabilită prin PVCC R_.
În cadrul motivelor, apelanta arată că, instanța a interpretat greșit actul dedus judecații și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanța a reținut că, la data săvârșirii contravenției, petentul nu deținea rovinieta, și drept consecință, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Solicită a se observa că, în măsura în care, se procedează Ia înlocuirea amenzii cu avertismentul - în condițiile în care petentul nu deținea rovinieta la data săvârșirii faptei, elementul coercitiv și conștientizare a utilizatorilor cu privire la obligațiile ce le revin conform prevederilor legale, tinde să devină caduc.
Din analiza dispozițiilor art. 7 și 8, coroborate cu cele cuprinse în art. 1, alin.1, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Este necesar ca circulația rutieră să se desfășoare în condiții legale, respectiv cu rovinieta valabilă așa cum a fost legiferată. Tariful de utilizare se aplica și în România, ca de altfel și în celelalte state membre UE, cu respectarea Directivei 62/1996 CEE, directiva care reglementează aplicarea acestor tarife, și care are la baza un principiu fundamental, menționat în majoritatea normativelor europene și romanești, respectiv principiul nediscriminării între utilizatori, astfel nu poate accepta egalitatea între un utilizator care respecta legea și unul care nu respecta legea, lege menită (OG 15) să asigure premisele unei bune administrări a rețelei de drumurilor naționale, ale cărui fonduri pentru întreținere și reabilitare și dezvoltare au fost și sunt insuficiente.
Precizează faptul că CNADNR în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale nu dorește decât achitarea la timp, așa cum prevede legea, a tarifului de utilizare, obiectivul nefiind sancționarea, ci conștientizarea utilizatorului pentru un comportament legal demn de societatea zilelor noastre, societate care se bazează pe respectarea obligațiilor legale.
În aceste condiții, intimatul-petent a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinieta demonstrând indiferența față de disciplina rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, faptă de natură a aduce prejudicii atât de natura patrimonială față de recurenta cât și pagube materiale, asupra structurii drumurilor.
Astfel, față de urmările produse și care s-ar putea produce, trebuie văzut că acestea nu sunt lipsite de gravitate, aducând atingere ordinii și valorilor sociale ocrotite.
Consideră că, instanța în mod eronat a reținut că, odată ce înstrăinarea vehiculului a avut loc anterior constatării faptei contravenționale, petentul trebuie absolvit de orice vină.
Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse în art. 1, alin. 1, pct. B din O.G. nr. 15/2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Mai solicită a se lua în considerare faptul că, dacă în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, nu cade în sarcina CESTRIN să facă investigații cu privire la transferul privat de proprietate asupra vehiculelor.
Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, și nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. I lit. B din O.G 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Mai precizează că, instanța de fond în mod greșit a interpretat actul dedus judecații, potrivit art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, alin.2, lit.d), petentul avea obligația, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele sau și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravenționala în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G 15/2002.
Certificatul de înmatriculare al autovehiculului este actul în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asuma întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeua de drumuri naționale, unde deținerea rovinietei este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.
În drept, se invocă prev. art. 304 pct. 8, art. 312 alin.3 C.pr.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare față de motivele de apel invocate de apelant.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:
Apelanta susține că, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecații și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În raport de motivele de apel invocate de apelantă, se reține că, în speță, în cuprinsul procesului-verbal întocmit de apelantă, s-a constatat că, în data de 12.02.2014, ora 08:35, locul DN 13A km121+141m, District Harghita vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare_ aparținând intimatului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Procesul-verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 și a HG 1259/2001 de către A.A.M. cu certificatul calificat emis de Certsign SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, M. D. fiind agentul constatator al contravenției cu autorizația de control nr. 0.8.258.
În ce privește procesul-verbal atacat sub aspectul legalității, Tribunalul reține că, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin pronunțarea Deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015 în soluționarea recursului în interesul legii, a statuat că, procesele verbale încheiate în formă electronică de către agentul constatator, dar transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Interpretarea Curții a devenit obligatorie tuturor instanțelor naționale ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 199 din 25 martie 2015.
În ce privește motivele de apel vizând temeinicia procesului-verbal, apelanta susține că, instanța în mod eronat a reținut că, odată ce înstrăinarea vehiculului a avut loc anterior constatării faptei contravenționale, petentul trebuie absolvit de orice vină.
Față de aceste critici, Tribunalul apreciază că, intimatul M. I., prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că, nu mai are în proprietate autovehiculul, ori astfel, nu-i mai incumba obligația de plată a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Sub acest aspect, instanța de fond a stabilit în mod corect faptul că, potrivit dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 195/2002, obligația de înmatriculare, în caz de vânzare-cumpărare, revine noului proprietar, nefiind relevant din acest punct de vedere, faptul că în certificatul de înmatriculare a autoturismului figura în continuare în calitate de proprietar petentul. Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, vânzătorului îi revenea obligația de a radia autovehiculul de pe numele său din evidența poliției și nu doar de a-l scoate din evidența fiscală. Intimatul a depus la dosar atât contractul de vânzare al autovehiculului în cauză, cât și dovada scoaterii din evidența fiscală a autovehiculului.
Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond nu a interpretat în mod greșit actul dedus judecații, ci a constatat că, fapta contravențională îi este imputabilă doar într-o minimă măsură petentului, care avea obligația de a radia autovehiculul de pe numele său și nu doar de a-l scoate din evidența fiscală, astfel a admis în parte plângerea și, în temeiul prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, a dispus înlocuirea amenzii stabilite, cu avertisment.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă se referă la toate aspectele de legalitate a sancțiunii aplicate, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.
În acest sens, potrivit art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța se raportează, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Conform art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În speță, în ce privește gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001, fapta contravențională îi este imputabilă într-o minimă măsură petentului, astfel în mod corect a dispus instanța de fond în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, înlocuirea amenzii stabilite cu avertisment.
Față de aceste considerente, Tribunalul apreciază că, motivele de apel invocate nu sunt de natură să atragă schimbarea soluției instanței de fond.
În consecință, în baza art. 480 alin.1 C.pr.civ., se va respinge apelul declarat de apelanta C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, împotriva Sentinței civile nr.2662 din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria O. S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, cu sediul în mun.B., ..13, ., J_, Cod fiscal_, jud.B., împotriva Sentinței civile nr.2662 din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria O. S., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2015.
PreședinteJudecător
S. E. M. I.
Pt. jud. S. E. fiind în Pt. jud. M. I., fiind plecată în concediu
concediu de odihnă, semnează de odihnă, pentru președintele completului,
președintele instanței jud. I. A. fiind în concediu de odihnă, semnează
președintele instanței
jud. I. A.
Grefier
L. P.
Red. M.I./04.08.2015.
Primit: 05.08._.
Tehnored./id/05.08.2015.
Ex.5/AIM.-
Jud.fond: C. A.M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 617/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 499/2015.... → |
|---|
