Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 354/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 716/326/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 354
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Completul constituit din:
Judecător: U. I. C. - Președinte
Judecător: S. R.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul I. I. B., împotriva sentinței civile nr. 1278 din 16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție OUG 195/2002.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1278 din 16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Toplița, s-a respins plângerea petentului I. I. B., domiciliat în Sângiorgiu de M., ., județul M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul în Miercurea C., .. 78, județul Harghita, ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Titlul IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 08 aprilie 2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei pentru săvârșirea de către acesta a contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, petentului fiindu-i reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile, în sarcina acestuia reținându-se faptul că în data de08 aprilie 2014, orele 12:50, circulat cu autovehiculul_ pe . din municipiul Toplița, cu viteza peste limita legală, respectiv 103 km/h, prin urmare depășind cu 53 km/h limita de viteză admisă în localități de 50 km/h.
În apărare, petentul, a invocat mai multe neregularități, printre care excepția lipsei competenței materiale a agentului constatator, acesta făcând parte din cadrul Poliției municipiului Toplița nerezultând calitatea de polițist rutier, neregularitatea verificării cinemometrului, lipsa atestatului de operator radar a agentului de Poliție A. O., nedescrierea completă a faptei și nelegala sancțiune complementară a suspendării dreptului de a conduce aplicată de agentul de Poliție, arătând că agentul constatator doar propune aplicarea acestei sancțiuni nu și aplică, fiind necesară aprobarea șefului IPJ-SPR.
Cu privire la excepțiile invocate de petent.
Alături de întâmpinare, în susținerea procesului verbal de contravenție, intimatul a depus referatul agentului constatator, Buletinul posturilor privind efectuarea serviciului conform planificării emis de IPJ Harghita, atestatul agentului constatator eliberat de șeful serviciului rutier de unde rezultă faptul că agentul de poliție deține atestat operator ,,Autovison”, CD-ul cu înregistrarea radar și cazierul auto al petentului.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare suspendării dreptului de a conduce aplicată de agentul de Poliție.
Potrivit art. 26 alin. (1) pct. 10, pct. 19, pct. 30 și alin. 2 din Legea nr. 218/2002*** Republicată privind organizarea și funcționarea Poliției Române, Poliția Română are o multitudine de atribuții principale, printre care: ,,pct. 10. constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale, potrivit legii; pct.19. supraveghează și controlează circulația pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, și colaborează cu alte autorități publice, instituții, asociații și organizații neguvernamentale, pentru îmbunătățirea organizării și sistematizării circulației, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, perfecționarea pregătirii conducătorilor auto și luarea unor măsuri de educație rutieră a participanților la trafic; 30. îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege. (2) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin Poliția Română își organizează propria bază de date, potrivit legii”, iar potrivit art. 28 alin. 1 al aceluiași act normativ ,,În îndeplinirea activităților specifice polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte”.
Cum, în cauză s-a dovedit faptul că agentul constatator este angajat al Ministerului Afacerilor Interne și activează în cadrul IPJ Harghita – Biroul Poliției Rutiere al municipiului Toplița și deține și atestat operator, instanța, apreciază că acesta se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu și a aplicat legal sancțiunea complementară, suspendând dreptul petentului de a conduce, prevedere prevăzută și de art. 96 alin. (1) ,,Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”; etc.
Potrivit prev. art. 97 alin. 1 lit. a și alin. 2 din OUG nr. 195/2002 ,,(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: a) reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație”.
Față de actele depuse în probațiune și legislația în domeniu, instanța a respins excepțiile invocate de petent ca neîntemeiate.
La vizualizarea CD-ului depus la dosar, se observă clar numărul de înmatriculare, valoarea vitezei măsurate, linia continuă și curba periculoasă unde a fost filmat petentul, pe partea opusă a carosabilului aflându-se și o persoană cu un cal.
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, deoarece în procesul verbal de contravenție sunt descrise numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, dispozițiile OG nr. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din OG nr. 2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului penal și Codului de procedură civilă, după caz, iar potrivit art. 249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Instanța a reținut că în susținerea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal întocmit în prezenta cauză se află proba constând în înregistrarea video a faptelor menționate în cadrul actului administrativ, precum și actele atașate întâmpinării, atestat agent de poliție, referat agent constataor, dar și mai importat cazierul auto al petentului, probe care întăresc mențiunile făcute de către agentul constatator.
Astfel, în urma vizionării acesteia, s-a constatat că, într-adevăr mențiunile făcute de către agent în cadrul procesului verbal corespund adevărului, observându-se autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, valoarea vitezei măsurată de aparatul radar de 103 km/h, data și ora săvârșirii faptei, fiind astfel depășită viteza peste limita legală, cu 53 km/h, care, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 ,,Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h” și art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 care statuează în mod clar obligațiile participanților în trafic ,,Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
În consecință, instanța a apreciat că din probele administrate respectiv CD-ul și constatările la fața locului ale agentului constatator, procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară. Astfel, fapta reținută în sarcina petentului nu este rezultatul constatării personale a agentului, este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii, respectiv înregistrarea video depusă la dosarul cauzei.
Mai mult, din cazierul auto depus de intimat la dosar, rezultă comportamentul necorespunzător în trafic al petentului, acesta săvârșind mai multe abateri contravenționale la regimul circulației, din cazier rezultând că petentul la mai puțin de o lună de prezenta contravenție din data de 08 aprilie 2014, pe data de 03 martie 2014, a săvârșit alta și tot la depășirea vitezei.
În aceste condiții, raportat la aspectele faptice reținute, circumstanțele personale ale contravenientului, precum și la textele legale incidente, instanța a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunea. Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
În baza art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța a reținut că a fost respectată regula proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.
În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de petent, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța a constatat că, contravenția a fost săvârșită în localitate, în condiții de trafic dificil datorită curbelor așa cum se observă din CD vizionat de instanță, iar viteza cu care s-a circulat a pus în pericol siguranța în trafic atât a celorlalți participanți cât și a petentului, pe partea opusă a carosabilului aflându-se și o persoană cu un cal.
Prin urmare, instanța a constatat că fapta contravențională săvârșită de petent prezintă un pericol social concret, apreciind că sancțiunea aplicată este dozată în așa fel încât îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. I. B., solicitând admiterea apelului, în principal: anularea hotărârii cu trimiterea cauzei la Judecătoria Toplița în vederea rejudecării cauzei cu administrarea probatoriului propus de ea instanța ignorând toate cererile probatorii și fără a exercita un rol activ, în subsidiar: reținerea cauzei spre rejudecare, administrarea în apel a probatoriului solicitat, schimbarea integrală a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive
În cadrul motivelor, apelantul arată că, în fapt, prin sentința apelată s-a respins acțiunea lor introductivă fără ca instanța de fond să pună în discuție cererile probatorii formulate în scris de către ea și contrar principiului rolului activ al instanței, în cuprinsul încheierii susținându-se că el nu aș fi avut alte solicitări anterior dezbaterii fondului lucru care nu corespunde realități. De asemenea s-a consemnat în mod greșit că ar fi solicitat respingerea plângerii formulate
Având în vedere că prin administrarea unor probe s-ar crea o situație nouă, pentru respectarea principiului celor două grade de jurisdicție se impune retrimiterea cauzei la instanța de fond.
În situația în care cauza urmează a fi reținută pentru judecată, se impune pe baza cererilor scrise de probațiune și considerând rolul activ al instanței în aflarea adevărului principiu care funcționează în cauzele contravenționale cu „mai multă putere", administrarea probatoriului propus.
În drept, se invocă prev. O.G. 2/2001, art. 466 și urm, 480 C..
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 22.12.2014 intimatul IPJ Harghita a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivele cererii, intimatul arată că în mod legal, instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, impuse de art. 16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că faptele petentului au fost săvârșite cu vinovăție, iar ca atare sancțiunile aplicate sunt temeinice și proporționale cu gradul de pericol social ridicat.
Consideră că, instanța a apreciat, în mod corect, că lipsurile invocate de petent nu tind să conducă la anularea procesului verbal, întrucât nu au produs vreo vătămare persoanei sancționate sau unei alte persoane interesate.
Și față de criticile legate de temeinicia procesului verbal, instanța a apreciat că fapta a fost reținută în mod justificat în sarcina petentului, acesta nereușind să administreze probe contrare celor pertinente și concludente propuse de unitatea lor.
În drept, se invocă prev. art.205-208 din Codul de procedură civilă, republicată.
Apelul este nefondat.
Analizând hotărârea primei instanțe în limitele stabilite expres prin cererea de apel, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală. Motivele apelului sunt neîntemeiate.
Apelantul a arătat că prima instanță nu a pus în discuție cererile sale în probațiune și nu a administrat probele propuse, probe care ar putea crea o situație nouă.
Tribunalul a analizat cererile în probațiune formulate de apelant și a încuviințat dovada verificării metrologice a aparatului radar prin mijlocirea căruia a fost constatată contravenția privind depășirea limitei legale de viteză.
În fața primei instanțe apelantul mai solicitase a se face dovada calității de polițist rutier a agentului constatator și dovada atestării sale ca operator radar. Tribunalul constată că aceste dovezi sunt inutile. În fața primei instanțe a fost depusă adresa Poliției Municipiului Toplița – Biroul rutier (f. 25) prin care se atestă că agentul șef adjunct de poliție A. V. O. (agentul constatator) a executat serviciul conform planificării, fapt ce demonstrează că acesta făcea parte din respectivul Birou rutier, fiind astfel polițist rutier. De altfel, în antetul raportului său (f. 24) agentul de poliție se identifică și el ca făcând parte din Biroul rutier al Poliției Toplița. Totodată, la f. 26 este depusă copia atestatului de operator radar a agentului A., astfel că nu pot fi identificate suspiciuni cu privire la calitatea acestuia de polițist rutier pentru a fi necesare verificări, astfel cum solicită apelantul.
În ce privește verificarea metrologică a aparatului radar, potrivit buletinului de verificare nr._ din 27 martie 2014 depus în fața instanței de apel, aparatul radar montata pe Dacia L. MCV cu numărul MAI_, împreună cu componentele sale, a fost considerat „admis” în urma verificării metrologice de la acea dată, valabilitatea respectivei verificări fiind de un an. Așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție, acesta este aparatul radar cu ajutorul căruia a fost constatată contravenția la data de 8 aprilie 2014, înăuntrul termenului de verificare metrologică.
Pentru cele reținute tribunalul urmează a menține soluția primei instanțe de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I. I. B., CNP_, domiciliat în Sîngeorgiu de M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1278 din data de 16 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Toplița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 mai 2015.
Președinte Judecător
U. I. C. S. R.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.C.I.U.
Primit: 07.08.2015.
Tehnored./id/07.08.2015.
Ex. 4/AIM.-
Jud.fond: Ț. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 355/2015.... |
|---|
