Alte cereri. Sentința nr. 270/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 270/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 4423/97/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 270/CA/2015
Ședința publică din data de 09 martie 2015
PREȘEDINTE: B. M. S. - judecător
B. D. A.- grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul I. D. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 09.03.2015, prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care solicită ca instanța să ia act de renunțarea sa la judecată;
Față de cererea formulată de către reclamant, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății constată:
Prin cererea, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._, reclamantul I. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule obligarea acesteia la transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Volkswagen Passat, an de fabricație 2004, nr. de identificare WVWZZZ3BZ4P090653, cilindree 1896 mc, fără dovada achitării timbrului de mediu, conform OUG nr. 9/2013, de către reclamant.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Passat, an de fabricație 2004, nr. de identificare WVWZZZ3BZ4P090653, însă pârâta condiționează transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de dovada achitării timbrului de mediu.
Opoziția pârâtei este însă lipsită de temei legal, întrucât timbrul de mediu contravine art. 110 TFUE, ce trebuie interpretat, astfel cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în C -402/09 Ttau, soluționată la data de 7 aprilie 2011 și în cauza C- 263/10 – N., soluționată la 7 iulie 2011, în sensul că „se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Cu referire la taxa pe poluare pentru autovehicule, reglementată prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, respectiv, taxa pentru emisiile poluante, instituită prin Legea nr. 9/2012, s-a mai învederat că toate reglementările taxei auto percepute de Statul Român, în perioada 1.01.2007 – 1.01._15 la prima înmatriculare în România a unui autovehicul de ocazie provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene au fost considerate și dovedite ca fiind contrare reglementării internaționale, respectiv, art. 90 paragraful I din TCE, devenit art. 110 paragraful I din TFUE.
De asemenea, prin felul în care este reglementat timbrul de mediu, stipulat în art. 4 lit. c și d din OUG nr. 9/2013, creează diferențieri între categoriile de cetățeni proprietari de autovehicule similare, înmatriculate în România, respectiv, între categoria proprietarilor „curajoși” care au dat Statul Român și au obținut, fie restituirea taxei auto, achitată nelegal, fie înmatricularea autovehiculelor, fără plata acestei taxe și categoria proprietarilor „docili”, care au plătit această taxă auto nelegală, fără a mai solicita restituirea ei.
Totodată, timbru de mediu încalcă și alte reglementările comunitare, respectiv, art. 1 alin.1 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene, raportat la dispozițiile art. 101 alin.1 lit.a,b, d și e din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Nulitatea dispozițiilor art. 4 lit. c și d din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule atrage, în mod automat, neconformitatea timbrului de mediu pentru autovehicule, reglementat de art. 4 lit.a și b din OUG nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 par.1 din TFUE întrucât, din nou, autovehiculele de ocazie, provenite dintr-un stat membru al UE, sunt discriminate la prima înmatriculare în România, față de autovehiculele similare existente pe piața internă.
Timbrul de mediu, instituit prin OUG nr. 9/2013, determină și alte încălcări ale ordinii juridice interne și internaționale, respectiv, încalcă dreptul de proprietate privată, garantat de Constituția României –art. 44, prin afectarea dreptului de dispoziție al proprietarului unui autovehicul înmatriculat în România, în privința căruia prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a dispus restituirea taxei auto achitate nelegal, întrucât acest proprietar-vânzător nu poate transmite cumpărătorului totalitatea drepturilor pe care le-a avut el cu privire la acel autovehicul.
De asemenea, se încalcă și principiul neretroactivității legii civile, reglementat de art. 6 din Noul Cod Civil, dar și autoritatea de lucru judecat (art. 430 Noul C.pr.civ.) a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale, care au statuat pentru totdeauna că autovehiculele, în cauză, pot circula pe teritoriul României, fără nicio îngrădire a dreptului de proprietate a celor care le-au înmatriculat fără plata taxei auto percepute nelegal ori au solicitat restituirea acestei taxe, achitate nelegal.
În temeiul art. 411 alin.2 C.pr.civ. reclamantul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Prin precizarea de acțiune, înregistrată la data de 16.07.2014, reclamantul a arătat că a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule întrucât autoturismul a fost deja înmatriculat în România, în județul Bihor, cu nr._ și are taxa de primă înmatriculare recuperată, motiv pentru care pârâta condiționează transferul dreptului de proprietate al autoturismului în urma cumpărării de către reclamant de achitarea timbrului de mediu. (f.15).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, în sumă de 50 lei. (f.9).
Pârâta Instituția P. județului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamant. (f. 21).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, începând cu data de 15 martie 2013, a intrat în vigoarea OUG 9/2013 privind timbru de mediu, iar din economia art. 4 din acest act normativ rezultă că timbrul de mediu se aplică tuturor autovehiculelor, indiferent de proveniența și vechimea acestora, excepțiile fiind expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât caracterul discriminatoriu reținut cu privire la actele anterioare care reglementau înmatriculare autovehiculelor a fost suprimat.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din OUG 195/2002, înmatriculare autovehiculelor este o obligație pentru punerea lor în circulație, iar plata timbrului de mediu este o obligație fiscală, înmatricularea autovehiculului fiind doar momentul la care se verifică dacă solicitantul și-a îndeplinit obligația fiscală, întrucât, anterior persoana solicitantă trebuie să respecte anumite etape și proceduri cu reguli specifice, gestionate de autorități diferite, competente conform unor acte normative exprese.
Potrivit Ordinului nr.1501/13 noiembrie 2006 al Ministerului Administrației și Internelor privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, a mai arătat pârâtul, proprietarul unui autovehicul trebuie să prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, nu mai puțin de 11 documente care provin de la diferite instituții sau autorități publice, printre care, cartea de identitate, documente care atestă dreptul de proprietate, documente de asigurare obligație de răspundere civilă, certificatul de autenticitate al autovehiculului, dovada efectuării inspecției tehnice.
În ceea ce privește taxele, datorate în vederea înmatriculării, organele fiscale au competență exclusivă privind stabilirea cuantumului timbrului de mediu (art. 5 din OUG 9/2013), emiterea actului administrativ fiscal în baza căruia se efectuează plata, încasarea timbrului de mediu și virarea lui către Administrația Fondului pentru Mediu (art. 5 din OUG 9/2013), precum și cerificarea situațiilor, în care nu se plătește timbrul de mediu (art. 8 din OUG 9/2013).
În calitatea sa de instituție publică, a mai arătat pârâtul, este obligat să respecte actele normative care reglementează înmatriculare autovehiculelor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, OUG 195/2002, Ordinul MAI 1501/2006, OUG 9/2013, HG 88/2013 și Ordinul 296/2013.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din 9.03.0215 reclamantul a depus o cerere învederând că renunță la judecată. (f.42).
În sensul dispozițiilor art. 406 alin. 1 Noul C.pr.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.
În cauză, având în vedere poziția procesuală exprimată de reclamant și dând eficiență prevederilor legale redate, se va lua act de renunțarea la judecată.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantului I. D., domiciliat în Petroșani, ., nr. 41, județul Hunedoara, la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, cu sediul în D., .. 10, județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Hunedoara.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2015.
Președinte, Grefier,
B. M. S. B. D. A.
BMS/BDA/27.03.2015
4EX.
| ← Pretentii. Hotărâre din 30-04-2015, Tribunalul HUNEDOARA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 386/2015. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|








