Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2832/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL H.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 181/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 2 februarie 2015

PreședinteMorcan I.-judecător

B. D.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul Inspectoratul de Poliție al județului H. împotriva sentinței civile nr. 2570/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Instanța, verificând actele dosarului constată că se solicită judecarea în lipsă și având în vedere faptul că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat și nici nu au fost invocate excepții, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2570/2014 a Judecătoriei D. s-a admis plângerea formulată de petentul P. C. O., cu domiciliul în localitatea H. . nr8 ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H., cu sediul în municipiul D., .. 130, județul H., și în consecință s-a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din 26.02.2014 și a fost exonerat petentul de la plata amenzii aplicate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 765 lei, pentru săvârșirea de către acesta a faptei contravenționale prevăzute de art.39 din OUG 195/2002. În sarcina petentului s-a reținut în data de 26.02.2014 ora 01,25 in D.- Politia municipiului D., ca, in calitatea sa de proprietar al auto marca Ford cu nr_ nu a comunicat datele de identificare persoanei care la data de 22.01.2014 orele 09,54 utilizat autoturismul.

În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nicio cauză de nulitate absolută, prevăzută de art.17 din OG nr.2/2001.

Instanța, a analizat actul de acuzare, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției pentru a verifica dacă este încheiat cu respectarea cerințelor legale din punct de vedere al formei sale, constatând că acesta nu a fost semnat de un martor care să confirme împrejurarea că reprezentantul petentei nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal de contravenție.

Potrivit art.19 din OG 2/2001 – „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.

Față de împrejurarea că la încheierea procesului-verbal reprezentantul petentei nu a fost de față, în lipsa unui martor, care să semneze procesul verbal, instanța apreciază că modalitatea în care a fost încheiat procesul verbal de constatare a contravenției nu este suficientă pentru a acoperi cerința expresă a legii.

În această situație, conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, constatarea incidenței unei cauze de nulitate relativă poate conduce la anularea actului numai dacă prin neregularitatea invocată i s-a produs petentului o vătămare.

Din apărarea intimatei nu rezultă vreo justificare a nesemnării procesului-verbal de către un martor. Însă, în contextul în care petentul a promovat prezenta plângere, producerea efectivă a prejudiciului a fost înlăturată.

De altfel în verificarea respectării termenului legal de promovare a plângerii instanța a considerat că este formulată în termen, apreciind că petentei nu i-a fost comunicat procesul verbal în mod legal astfel cum prevăd dispozițiile art.27 din OG 2/2001 respectiv prin poștă cu aviz de primire, înlăturând ca lipsită de relevanță mențiunea olografă de pe cuprinsul procesului verbal, în sensul că în urma refuzului primirii procesului verbal s-a procedat la afișarea acestuia la sediul petentei, întrucât nu exista dovezi privind inițiativa de comunicare efectivă prin poștă și nici dovada vreunui refuz al primirii. Pe de alta parte, comunicarea prin afișare a procesului verbal apare ca fiind de asemenea fără valență juridică câtă vreme, procedura de comunicare a procesului verbal cu petenta nu s-a desfășurat întocmai cu prevederile mai sus evocate.

Pe fond, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa, se constată că intimata deși i s-a solicitat a face dovada solicitării petentei, aceasta nu s-a conformat, în aceste condiții, instanța nu poate verifica dacă petentei i s-a adresat o atare solicitare și aceasta ar fi refuzat, astfel apreciază că există dubii în ceea ce privește existența faptei contravenționale și a vinovăției, sens în care va face aplicarea principiului in dubio pro reo. În privința înscrisului depus de intimata și aflat la fila 22, denumit proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, instanța nu poate reține în mod neechivoc ca acesta reprezintă actul de constatare a îndeplinirii procedurii de comunicare a înștiințării pretins a fi comunicată petentului, aceasta deoarece din conținutul acesteia nu rezulta vreo dată de identificare a actului ce se pretinde a fi comunicat.

În consecință, pe fond, instanța a constatat că intimata nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, iar procesul-verbal întocmit este netemeinic, nefăcând dovada, în sensul dispozițiilor art. 6 din CEDO, că petentul ar fi săvârșit faptele contravenționale reținute.

Față de considerentele prezentate, instanța a admis plângerea formulată de petent, cu consecința anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.02.2014, ca netemeinic și nelegal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen Inspectoratul de Poliție al Județului H., solicitând desființarea hotărârii atacate și respingerea plângerii petentului.

În motivarea apelului în esență a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat în mod legal la adresa comunicată de intimat atât prin scrisoare recomandată cât și prin afișare, iar în ce privește adresa prin care intimatului i se cereau datele de identificare a persoanei care a utilizat autoturismul în data de 22.01.2014, aceasta a fost comunicată la adresa indicată de intimat.

De asemenea s-a arătat că procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă că lucrurile s-au întâmplat așa cum au fost descrise în procesul-verbal, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care contestă, având în vedere și aspectul că actul de constatare emană de la un organ care are competență prin lege să constate și să aplice contravenții.

Intimatul petent P. C. O., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică.

În esență a arătat că instanța de fond în mod corect analizând legalitatea procesului verbal de contravenție a dispus anularea acestuia, întrucât nu a fost semnat de un martor care să confirme împrejurarea că petentul nu a fost de față la întocmirea acestuia și nu este semnat de contravenient.

În drept a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, jurisprudența CEDO, decizia nr. 20/2013 a ICCJ.

Examinând apelul de față, în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 765 lei, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.39 din OUG 195/2002, în sarcina acestuia reținându-se că, in calitatea sa de proprietar al auto marca Ford cu nr._ nu a comunicat datele de identificare persoanei care la data de 22.01.2014 orele 09,54 utilizat autoturismul.

Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr.2/2001 și că nu există nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

În ceea ce privește temeinicia faptei reținute în sarcina petentului, se constată că intimata nu a făcut dovada comunicării adresei nr._/22.01.2014 către petent, prin care i se solicita să comunice în termen de 5 zile datele de identificare a persoanei care la data de 22.01.2014 a oprit autoturismul marca Ford cu numărul_ în Municipiul D., în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, în aceste condiții, instanța neputând verifica dacă petentului i s-a adresat o atare solicitare și aceasta ar fi refuzat.

Pe de altă parte, cum în mod corect a reținut instanța de fond, cu privire la înscrisul depus de intimată și aflat la fila 22 dosar, denumit proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, nu se poate reține în mod neechivoc că acesta reprezintă actul de constatare a îndeplinirii procedurii de comunicare a înștiințării pretins a fi comunicată petentului, aceasta deoarece din conținutul acestuia nu rezulta vreo dată de identificare a actului ce se pretinde a fi comunicat.

Astfel în mod just prima instanță a reținut că există dubii în ceea ce privește existența faptei contravenționale și a vinovăției, sens în care a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo, care se coroborează cu principiul nevinovăției ce operează în favoarea petentului.

Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de anulare a sentinței atacate, instanța în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul intimatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către Inspectoratul de Poliție al județului H. împotriva sentinței civile nr. 2570/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul H..

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 02.02.2015.

Președinte,Judecător,

M. IosifBocșan D.

Grefier,

B. A. E.

B.D./B.A.E. – red. 4 ex.

17.06.2015

- jud. fond – M. A. H.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul HUNEDOARA