Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1116/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 1116/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 1881/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1116/A/2015 DOSAR NR._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.09.2015

PREȘEDINTE: S. D. - Judecător

A. L. M. - Judecător

M. D. F. - Grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelantul intimat C. L. al Municipiului D. – Serviciul Public de Poliție Locală D. împotriva sentinței civile nr. 2870/2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei nu se prezintă nici una din părți.

Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2870/2014 a Judecătoriei D., s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S. Z., în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI D.-SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ D. și, în consecință:

S-a înlocuit amenda de 1.000,00 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04 februarie 2014 cu sancțiunea contravențională „Avertisment”.

S-a atenționat petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04 februarie 2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.5.2.3, 5.3.7 și 7.1 din HCL 382/2006 și sancționată de art. 7.2 din HCL 382/2006– reținându-se în sarcina acesteia că în data de 03 februarie 2014, ora 09,00 a amplasat în mod ilegal două bannere pe fațada clădirii sediului Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Minvest SA D., fără a avea acordul instituției sau al Primăriei.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fond, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În ce privește temeinicia actului sancționator s-a reținut, din probele administrate (declarații martori, planșe foto, înregistrări video), coroborate cu susținerile petentei exprimate prin plângere și răspunsul la întâmpinare, că petenta a participat în data de 03 februarie 2014 la o acțiune de protest împotriva unor metode de minerit, ajutând la amplasarea a două bannere pe fațada clădirii Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului MINVEST S.A. D., din piața Unirii nr. 9 din mun. D., fără a avea acordul instituției sau al Primăriei mun. D..

Instanța nu poate primi apărările petentei potrivit cărora fapta reținută în sarcina sa nu se regăsește printre contravențiile prevăzute de HCL D. nr. 382/2006.

Potrivit art. 5.2.3 din Regulamentul aprobat prin hotărârea antemenționată ,,se interzice amplasarea oricăror forme de reclame pe clădiri ce adăpostesc sedii ale autorității publice”.

Potrivit art. 5.3.7 din Regulamentul aprobat prin HCL nr. 382/2006, „prevederile regulamentului de publicitate sunt valabile pentru toate arterele de circulație și clădirile din municipiul D.”.

Potrivit art. 1.1.3 din Regulamentul aprobat prin HCL nr. 382/2006, „reclama o constituie activitatea desfășurată cu rolul de a convinge sau anunța publicul de calitatea unui serviciu, produs sau idee sau pentru a anunța evenimente publice”.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța va reține că mesajul inscripționat pe cele două bannere, nu este altceva decât o reclamă ce urmărește formarea convingerii opiniei publice cu privire la calitatea ideii promovate prin mesajul respectiv, astfel încât susținerile petentei potrivit cărora faptei îi lipsesc unele din elementele constitutive ale contravenției, respectiv bannerul afișat pe clădire nu conținea un mesaj publicitar în înțelesul Legii nr.185/2013 și al HCL nr.382/2006 și nu poate fi reținută amplasarea pe o clădire a unui mesaj publicitar și nici amplasarea unui banner pe sediul unei instituții publice, nu pot fi reținute de către instanță.

Cum în speță petenta nu a făcut dovada acordului Primăriei mun. D. sau al Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului MINVEST SA - instituție publică conform prevederilor art. 8 alin.1 și 2 din HG 808/1998 privind înființarea Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului "Minvest" - S.A. coroborate cu dispozițiile art.2 alin.1 lit. b din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ - de a amplasa pe clădirea sa bannere cu mesaje tip reclamă, instanța constată că petenta se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, iar procesul-verbal întocmit corespunde cerințelor de legalitate și temeinicie. Referitor la sancțiunea aplicată se va reține că aceasta s-a făcut în limitele prevăzute de art.7.2 din HCL 382/2006.

Cu toate acestea, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. Prin urmare, în baza art. 5 alin.5 din OG 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci doar un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate.

Ca si natură, avertismentul reprezintă o sancțiune pur morală ce se aplica în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța putând dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravențională prin care se invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.

Chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare este conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Instanța a constatat că fapta contravențională săvârșită de petentă prezintă un pericol social concret mult diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Concluzionând, raportat la conduita și persoana contravenientei, unicitatea faptei, lipsa unor pagube minime constatate, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată, motiv pentru care a înlocuit amenda aplicată cu avertisment.

Prin urmare, pentru cele ce preced, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, a admis în parte plângerea, în sensul că a înlocuit amenda aplicată prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.

În executarea sancțiunii avertismentului, instanța, a atenționat petenta asupra pericolului social al faptei și i-a recomandat ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen, C. L. al Municipiului D. – Serviciul Public de Poliție Locală D., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul de a respinge plângerea formulată de petentă și pe cale de consecință, menținerea procesului verbal . nr.23/04.02.2014.

În motivarea apelului s-a arătat că, se opune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment de către instanța de fond, întrucât agentul constatator a constatat și a aplicat corect sancțiunea și în limitele prevăzute de textul de lege aplicabil raportat la pericolul social al faptei, situație în care nu se impune înlocuirea cu avertisment.

Faptul că legiuitorul C. L. D. a prevăzut un cuantum atât de ridicat al amenzii conduce la concluzia că fapta este considerată de către acesta de o gravitate sporită, cu alte cuvinte a fost luat în considerare gradul de pericol social la elaborarea și aprobarea HCL nr. 382/2006.

Este adevărat că instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă. Or, asemenea circumstanțe nu există și nu au fost demonstrate în această cauză.

De asemenea, potrivit Deciziei nr. 251/2003 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial al României nr.55/2003” autorului contravenției i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Într-o asemenea situație, este firesc că el trebuie să dovedească netemeinicia ori nelegalitatea constatării contravenției sau sancțiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească”.

În concluzie, petenta nu a dovedit pe parcursul procesului netemeinicia ori nelegalitatea procesului-verbal de contravenție și nici nu există circumstanțe de ordin personal sau real care să demonstreze ca fapta este de gravitate redusă.

Apelul este scutit de plata taxei de timbru, în baza art.30 din OUG. nr. 80/2013.

Intimata-petentă a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG.2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prev.de art.17 din același act normativ.

Deasemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentei cu privire la fapta reținută în sarcina acesteia, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză.

Deși se formează critici cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat motive de reindividualizare a sancțiunii aplicate pentru fapta prev.de art. 5.5.3.5.3.7 și 7.1 din HCL nr. 382/2006 și sancționată de art. 7.2 din aceeași hotărâre, se constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art.21 al.3 din OG.2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie “proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar potrivit art.5 alin.5 din același act normativ sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.

Tribunalul constată că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile apelate aceste dispoziții legale, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei,conduita și persoana contravenientului, unicitatea faptei, lipsa unei pagube materiale,acestea constituind motive temeinice de reindividualizare a sancțiunii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 NCPC, văzând și disp.art.34 al.2 din OG.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța găsind nefondat apelul formulat de către apelant, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către C. L. al Municipiului D. - Serviciul Public de Poliție Locală D., împotriva sentinței civile nr.2870/2014 pronunțată de judecătoria D..

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 7 septembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

S. D. A. L. M.

GREFIER

M. D. F.

Red.SD/dact.DL/4ex.

28.09.201

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1116/2015. Tribunalul HUNEDOARA