Pretentii. Sentința nr. 559/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 559/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 13860/3/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 559/CA/2015DOSAR NR._

Ședința publică din 12 mai 2015

PREȘEDINTE: G. M.-judecător

M. A. R.-grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta F. R. D., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională a funcționarilor Publici București și Instituția P. – Județul Hunedoara, având ca obiect contestație tergiversare cauză – pretenții, obligația de a face- declinare.

S-a constatat, că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților, au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28.04.205, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Examinând actele dosarului se rețin următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția A VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, pentru motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul cererii, reclamanta F. R. D., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională a Funcționarilor Publici (denumită în continuare pârâta 1) și Instituția P. – Județul Hunedoara (denumită, în continuare pârâta 2), a solicitat instanței ce prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:

  1. Obligarea, în solidar, a pârâtelor la respectarea avizului nr._/2013 emis de către pârâta 1 și a Ordinului nr. 127/2013 emis de pârâta 2 – documente ce privesc strict reducerea postului de manager public din cadrul Compartimentului de Management Public și nu a celui din cadrul Compartimentului Informare, Relații Publice și Registratură.
  2. Obligarea pârâtei 1 la reintegrarea, începând cu data de 24.09.2013, pe postul deținut, post din care în mod nelegal și abuziv a fost înlăturată, precum și la plata tuturor drepturilor salariale aferente funcției manager public pentru perioada 24.09.2013 și până la reintegrarea sa efectivă în funcție, la efectuarea tuturor plăților aferente privind contribuțiile datorate statului, CAS, CASS, impozit șomaj, etc., completarea stagiului de cotizare aferent vechimii în muncă și în specialitate, precum și la asigurările sociale de sănătate, efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă, completarea în mod corespunzător a dosarului profesional al reclamantei, asigurarea tuturor condițiilor necesare în vederea reluării activității în cadrul Instituției P..
  3. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, pârâta 1 a depus întâmpinare, prin care a invocat (i) excepția inadmisibilității primului petit al cererii introductive și (ii) excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la același petit, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

La rândul său, pârâta 2 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, solicitând, față de obiectul acțiunii, declinarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Hunedoara, cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 59 din codul de procedură civilă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură, ca reclamanta este funcționar public, în cadrul Instituției P. Hunedoara, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului României și coordonarea Primului Ministru (art. 1 din O.U.G 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative completată și modificată) a cărei activitate este îndrumată și controlată cu privire la exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege de către Ministerul Afacerilor Interne, că pârâta 1 este organizată și funcționează în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică (HGR nr. 1000/2006, republicată), că fiecare instituție are atribuții și competențe strict determinate de actele normative care privesc organizarea și funcționarea lor, respectiv Legea nr. 340/2004, prefectul și instituția prefectului, republicată completată și modificată și Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca raporturile juridice de muncă ale reclamantei, inclusiv actele la care se referă, privesc exclusiv pârâta Instituția P. județul Hunedoara, că nu există o obligație solidară a celor două pârâte raportat la pretențiile formulate, care să justifice alegerea Curții de Apel București ca instanță competentă, că, în concepția Noului cod de procedură civilă, tribunalul are plentitudine de competență pentru judecarea în primă instanță, fiind instanța de drept comun, potrivit art. 95 pct. 1 din Noul cod de procedură civilă, ca ori de câte ori prin lege nu se prevede competența de primă instanță a unei anumite instanțe judecătorești, cererea trebuie adresată tribunalului, ca pentru determinarea competenței de primă instanță a tribunalului sunt folosite mai multe criterii, printre care lipsa unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe, ca, potrivit art. 109 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altei instanțe și ca, din coroborarea cu prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunale, rezultă că Tribunalul Hunedoara este instanța competentă să soluționeze cauza, conform cu domiciliul reclamantei (municipiul Orăștie, județul Hunedoara) și sediul pârâtei (municipiul D., județul Hunedoara) și (ii) excepția inadmisibilității cererii, cu motivarea, în esență că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, procedură obligatorie în materia contenciosului administrativ, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

În replică, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâte.

Totodată reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii introductive, prin care a solicitat:

  1. În principal, în raport cu prevederile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, 1) Anularea întregii proceduri de reducere a postului de manager public din cadrul compartimentului de Management Public și a tuturor actelor administrative subsecvente, ce au legătură directă cu dânsa, emise în cadrul acestei proceduri, ca urmare a aplicării prevederilor neconstituționale ale O.U.G: nr. 77/2013 și ale legii de aplicare a acesteia și, pe cale de consecință,

2) Obligarea pârâtei la emiterea unui ordin (act administrativ) prin care să dispună reintegrarea sa, începând cu data de 24.09.2013, pe postul deținut, din care în mod nelegal și abuziv a fost înlăturată, precum și la plata tuturor drepturilor salariale aferente funcției manager public pentru perioada 24.09.2013 – până la reintegrarea sa efectivă în funcție, la efectuarea tuturor plăților aferente privind contribuțiile datorate statului CAS, CASS, impozit, șomaj, etc., completarea stagiului de cotizare aferent vechimii în muncă și în specialitate, precum și la asigurările sociale de sănătate, efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă, completarea în mod corespunzător a dosarului profesional al reclamantei, asigurarea tuturor condițiilor necesare în vederea reluării activității în cadrul Instituției P..

3) Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

II. În subsidiar, în măsura în care instanța va respinge capătul I de cerere și nu va considera ca fiind incidente prevederile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004,

1) Obligarea pârâtei 1 la efectuarea tuturor demersurilor ce se impun, conform prevederilor art. 22 alin. (3) lit. a) din Legea 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, în sensul respectării avizului nr._/2013,

2) Obligarea pârâtei 2 la respectarea avizului nr._/2013 emis de către pârâta 1 și a Ordinului nr. 127/2013, emis de pârâta 2 – documente ce privesc strict reducerea postului de manager public Compartimentului de Management Public și nu a celui din cadrul Compartimentului Informare, Relații Publice și Registratură.

3) Obligarea pârâtei 2 la emiterea unui ordin (act administrativ) prin care să se dispună reintegrarea sa, începând cu data de 24.09.2013, pe postul deținut din care în mod nelegal și abuziv a fost înlăturată, precum și la plata tuturor drepturilor salariale aferente funcției manager public pentru perioada 24.09.2013 și până la reintegrarea sa efectivă în funcție, la efectuarea tuturor plăților aferente privind contribuțiile datorate statului, CAS, CASS, impozit șomaj, etc., completarea stagiului de cotizare aferent vechimii în muncă și în specialitate, precum și la asigurările sociale de sănătate, efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă, completarea în mod corespunzător a dosarului profesional al reclamantei, asigurarea tuturor condițiilor necesare în vederea reluării activității în cadrul Instituției P..

4) Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale reclamanta arată în esență că:

La data de 25.02.2013, conform Ordinului P. nr. 23/12.02.213 a fost mutată temporar cu tot cu postul pe care îl ocupă din cadrul Compartimentului Management Public în cadrul compartimentului Informare, Relații Publice și Registratură, pentru o perioadă de 6 luni cuprinsă între 25.02.2013 și 25.08.2013 astfel încât în cadrul compartimentului Management Public mai rămăsese un singur post de manager public, ce era ocupat de o colegă a reclamantei.

Urmare a adoptării O.U.G. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea sa, sau autoritatea sau în coordonarea Guvernului oi a Ministerelor și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr._, în 12 iulie 2013 se emite Ordinul P. nr. 127/2013 privind aprobarea organigramei și al statului de funcții a Instituției P. – Hunedoara, prin care în art. 2 al acestuia, se dispune reducerea unei funcții publice specifice de manager public din cadrul Compartimentului de Management Public al aparatului de specialitate al prefectului, în text precizându-se și că Ordinul se emite ca urmare a obținerii avizului ANFP nr._/2013.

Deși prin Ordinul P. nr. 127/12.07.2013 s-a dispus constituirea unei comisii de examinare a managerilor publici, în vederea selectării managerului public ce urma să își piardă această calitate, iar în data de 13.08.2013, i-a fost comunicată notificarea nr. 7469/13.08.2013, prin care i se aducea la cunoștință faptul că, urmare a neprezentării la procedura de examinare a celor doi manageri publici organizată de către instituție în vederea organizării singurului post de manager public existent în instituție, i se acordă un preaviz de 30 zile pentru a opta pentru numirea într-un post vacant de funcție publică disponibil, respectiv de consilier clasa I, grad profesional superior.

Prin sentința civilă nr. 6128/2013 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Conform prevederilor art. 132 alin. (1) și art. 248 alin. (1) din codul de procedură civilă, instanța se va pronunța în prealabil asupra excepțiilor invocate de către pârâte.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională a funcționarilor Publici București este fondată.

Astfel, reclamanta este funcționar public, în cadrul instituției prefectului județul Hunedoara, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului României și coordonarea Primului Ministru (art. 1 din O.U.G 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative completată și modificată) a cărei activitate este îndrumată și controlată cu privire la exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege de către Ministerul Afacerilor Interne; Agenția Națională a Funcționarilor Publici este organizată și funcționează în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică (HGR nr. 1000/2006, republicată); Raporturile juridice de muncă ale reclamantei, inclusiv actele la care se referă, privesc exclusiv pârâta Instituția P. județul Hunedoara, astfel încât numai aceasta din urmă, poate sta în proces în calitate de pârâtă.

În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă vizând lipsa procedurii prealabile, instanța va respinge excepția ca neîntemeiată.

Astfel, dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 reglementează procedura prealabilă doar în situația în care, o persoană se consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim printr-un act administrativ individual, situație în care trebuie să solicite autorității publice existente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Or in speță, se aplică dispozițiile care reglementează situațiile în care nu este obligatorie plângerea prealabilă, printre care și cele prevăzute la art. 2 alin. (2), potrivit căruia sunt asimilate actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului său legitim.

Pe de altă parte, obiectul cererii de chemare în judecată se încadrează în dispozițiile art. 8 teza finală din Legea 554/2004 căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din legea privind neobligativitatea parcurgerii procedurii prealabile.

Potrivit acestor prevederi, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului său legitim, ceea ce este și cazul în speță, pârâta Instituția P. Județul Hunedoara refuzând să respecte întocmai avizul ANFP nr._/2013 și să-l pună în mod corect în aplicare, desființând astfel în mod abuziv și nelegal postul de manager public ocupat de reclamantă.

Pe fondul cauzei instanța constată că acțiunea reclamantei este fondată sub aspectele ce urmează:

Reclamanta a ocupat până la data de 24.09.2013 funcția specifică de manager public în cadrul Instituției P. județul Hunedoara, dată de la care în temeiul Ordinului prefectului județului Hunedoara nr. 214/2013 a fost numită în funcția publică de execuție generală de consilier, clasa I, grad profesional superior 3, clasa de salarizare 57, în C. Compartimentului Informare, Relații Publice, Registratură.

Prin ordinul prefectului județului Hunedoara nr. 23/12.02.2013 (act administrativ necontestat) s-a dispus mutarea temporară a doamnei F. D. R. din cadrul compartimentului de management public în cadrul compartimentului informare, relații publice, registratură, compartiment distinct, pentru o perioadă de 6 luni cu păstrarea funcției și a salariului potrivit art. 87 alin. (2) lit. d și art. 91 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Ordinul prefectului prin care s-a dispus mutarea reclamantei din C. Compartimentului de Management Public precum și Ordinul 127/2013 de reducere a funcției publice de manager public au fost adoptate în temeiul și pentru executarea dispozițiilor normative ale O.U. G. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile din subordinea, sub autoritatea sau coordonarea Guvernului ori a ministerelor.

Prin această ordonanță de urgență s-a decis desființarea posturilor vacante din ministere, instituții și autoritățile publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, instituțiilor publice locale, precum și reducerea numărului total al posturilor ocupate, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, potrivit criteriilor stabilite în anexa nr. 2 la Ordonanță.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din 25.02.2014, a fost admisă obiecția de neconstituționalitate formulată și s-a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 77/2013 sunt neconstituționale față de criticile formulate, raportate la art. 115 alin. (6) din Constituție.

După cum însăși instanța de contencios constituțional a stabilit prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17.01.1995, declararea ca neconstituțională a unei legi de adoptare a unei ordonanțe a Guvernului include și ordonanța la care se referă, aceasta încetând să mai producă efecte pe data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.

Tribunalul reține că declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 77/2013 lipsește de bază legală actele administrative emise în executarea acesteia, cum este și cazul Ordinului prin care reclamanta a fost mutată de pe postul de manager public.

Chiar dacă declararea neconstituționalității OUG nr. 77/2013 este ulterioară adoptării ordinului contestat, constatarea nelegalității acestor acte administrative nu echivalează cu o aplicare retroactivă a deciziei Curții Constituționale prin care s-a stabilit neconstituționalitatea ordonanței de urgență, ci dimpotrivă reprezintă chiar aplicarea ex nunc, în speța de față, a deciziei instanței de contencios constituțional.

Admiterea unei opinii contrare ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate, reglementată de dispozițiile Constituției României și Legii nr. 47/1992, în cazul acelor ordonanțe de urgență care și-au produs deja efectele înainte de declararea neconstituționalității acestora, cum este și cazul O.U.G. 77/2013.

Aceeași soluție rezultă și din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție dezvoltate cu privire la actele administrative emise în baza O.U.G. nr. 37/2009, care a avut un obiect de reglementare și o soartă juridică similare cu cele ale OUG 77/2013 (Decizia nr. 572/02.02.2011 pronunțată de ICCJ – Secția de contencios administrativ și fiscal).

Față de cele expuse prin raportare la declararea neconstituționalității OUG 77/2013, acțiunea reclamantei va fi admisă doar parțial, fără a mai analiza și celelalte aspecte invocate de aceasta.

Prin urmare, Instituția P. județului Hunedoara va fi obligată la reintegrarea reclamantei pe postul de manager public deținut anterior, precum și la plata către aceasta a tuturor drepturilor salariale aferente funcției de manager public pentru perioada 24.09.2013 și până la reintegrarea efectivă în funcție.

În baza art. 453 alin.1 cod procedură civilă, pârâta IPJ Hunedoara va fi obligată să plătească reclamantei suma de 6402,80 lei cheltuieli de judecată, justificate cu chitanțele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu sediul în București, ., sector 5 și ca atare respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acesteia.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Instituția P. Județul Hunedoara, cu sediul în D., .. 28, Jud. Hunedoara.

Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta F. R. D., domiciliată în Orăștie, .. 13, jud. Hunedoara și cu domiciliul ales la SCA G. și Asociații din București, ., nr. 40, ., sector 5, și în consecință:

Obligă pârâta Instituția P. Județul Hunedoara la reintegrarea reclamantei pe postul de manager public deținut anterior, precum și la plata către aceasta a tuturor drepturilor salariale aferente funcției de manager public pentru perioada 24.09.2013 și până la reintegrarea efectivă în funcție.

Respins în rest acțiunea.

Obligă pârâta Instituția P. Județul Hunedoara la plata către reclamantă a sumei de 6402,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Tribunalul Hunedoara.

Dată și pronunțată în ședința publică, azi 12.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

G. M. M. A. R.

GM/MDF/5 Ex

15.06.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 559/2015. Tribunalul HUNEDOARA