Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 742/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 742/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 1510/243/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 742/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică din data de 11 mai 2015

PreședinteMorcan I.-judecător

B. D.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul Florincaș I. M. împotriva sentinței civile nr. 1857/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea instanței apelantul arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei. invederează instanței că apelul declarat a fost întocmit de către avocat și doar semnătura îi aparține.

Instanța, verificând actele dosarului, invocă din oficiu excepția tardivității apelului declarat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Apelantul prezent solicită admiterea apelului astfel cum a fost declarat, iar cu privire la excepția invocată de către instanță din oficiu, lasă la aprecierea acesteia.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1857/2014 a judecătoriei Hunedoara s-a respins plângerea formulată de petentul Florincaș I. M., domiciliat în com. Teliucu Inferior, ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara, cu sediul în D., .. 130, jud. Hunedoara, ca neîntemeiată.

S-a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._/18.03.2014, întocmit de intimat.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. S-a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._/18.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei, cu reținerea permisului de conducere, pentru fapta prev. la art. 120 alin. (1) lit. j) din HG nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că în data de 18.03.2014, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare V 9163 FV, pe . Hunedoara, spre Teliucu Inferior, într-o curbă la dreapta, nu a adaptat viteza de rulare pentru a evita coliziunea cu alte două autoturisme, care circulau pe sensul opus în mod regulamentar, cu nr. de înmatriculare_ și_ .

Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacră în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționate ale actului de constatare și sancționare contravențională, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale.

Petentul nu a negat că a intrat pe sensul opus de mers, fapta contravențională pe latura obiectivă fiind tipică, el a susținut însă, în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa sa de vinovăție, având în vedere că el a trebuit să ocolească un autoturism oprit neregulamentar în curbă.

Din probatoriul administrat rezultă că atât petentul, cât și conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, care a fost oprit în curbă, și pe care a încercat petentul să-l evite, intrând pe contra sens, sunt vinovați pentru producerea accidentului. Aflându-ne în materia răspunderii contravenționale, culpa concurentă a unei terțe persoane nu are efect exonerator de răspundere, procesul-verbal contestat fiind în mod temeinic întocmit. În momentul semnării procesului-verbal, fără obiecțiuni, care conține și mențiunea că cele descrise prin el corespund realității, și petentul a avut reprezentarea faptului că se face vinovat. Analizând poza depusă de către petent (f. 24), instanța apreciază că acesta nu putea avea vizibilitate suficientă pentru a observa autoturismul oprit în timp util, curba din cauză fiind deosebit de periculoasă, astfel cum a declarat și martorul T. Johan Mickael (f. 30). Petentul însuși a declarat că avea viteza de 60 de km/h (f. 16), ori în localitate, înainte de a intra într-o curbă atât de periculoasă, acesta ar fi trebuit să conducă preventiv, obligație general prevăzută prin codul rutier, și să-și reducă viteza de derulare, până la o viteză la care se poate opri în condiții de siguranță, în caz că se întâlnește cu un obstacol. Și martorul T. Johan Mickael a confirmat că vizibilitatea în curba respectivă a fost foarte redusă, motiv pentru care nu este mai puțin adevărat că nici conducătorul microbuzului, care efectua transport de persoane, nu putea să se oprească în mod regulamentar în curbă, mai ales că acolo în mod evident nu există stație, cum a declarat și martora T. D. (f. 51). Și martorul T. N. O. (f. 40), a ajuns la concluzia că atât petentul cât și conducătorul autoturismului oprit, martorul M. V., se fac deopotrivă vinovați de producerea accidentului, el putând observa evenimentul rutier direct din mașina oprită în curbă. Acesta a arătat că microbuzul a tras la dreapta dar a ocupat și cea mai mare parte a benzii pe sensul său de mers. Această împrejurare explică modul în care s-a produs accidental, însă nu influențează răspunderea petentului pentru fapta sa proprie. Instanța înlătură declarația martorului M. V. (f. 39) întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte declarații, cu privire la faptul că el ar fi putut fi observat cu ușurință, precum și că nu ar fi știrbit circulația pe banda sa de mers. Culpa acestuia însă nu reprezintă obiectul prezentului dosar, cu toate că se face vinovat în măsură egală cu petentul, cum rezultă din probatoriul administrat.

Cu privire la al doilea capăt al plângerii, constând în înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, instanța reține că urmările produse de comportamentul neglijent în trafic al petentului, sunt mult prea grave pentru a justifica o asemenea măsură. Astfel, petentul a avariat două autoturisme care au circulat în mod regulamantar pe sensul lor de mers. De asemenea, și pericolul abstract produs este unul deosebit de mare, întrucât numai datorită hazardului acidentul nu a soldat și cu victime.

Sancțiunea aplicată este minimul prevăzut de lege, prin art. 101 alin. (3) lit. a) rap. la art. 98 din OUG nr. 195/2002.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins ambele capete ale plângerii contravenționale, ca neîntemeiate, și a menținut procesul-verbal . nr._/18.03.2014.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul Florincaș I. M..

Apelul declarat nu a fost motivat în fapt și în drept.

La dosarul cauzei Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara nu a depus întâmpinare.

Examinând înscrisurile de la dosar, Tribunalul constată că apelul este tardiv formulat pentru următoarele motive:

Potrivit art. 468 lin.1 Cod procedură civilă termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Acest termen se calculează conform art.181 al.2 Cod procedură civilă, pe zile libere, adică nu intră în calculul său ziua de început și cea de sfârșit a termenului.

Conform disp.art.185 Cod procedură civilă, (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Potrivit art. 186 (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceiași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Prin urmare, în situația depunerii cererii de apel peste termenul legal, apelantul este obligat să formuleze o cerere de repunere în termen și să indice motivele temeinic justificate care l-au împiedicat să depună apelul în termenul legal.

În cauză se constată că sentința judecătoriei poate fi atacată cu apel în 30 zile de la comunicare. Comunicarea către apelant s-a făcut la data de 22.01.2015.

Prin urmare, termenul de apel s-a împlinit la data de 23.02.2015 (zi lucrătoare)..

Ori apelantul a depus cererea de apel la 25.02.2015, fără a formula o cerere de repunere în termen și fără să indice vreun motiv de împiedicare din cele avute în vedere de art.186 Cod procedură civilă.

Astfel, se constată că apelul este tardiv formulat și în consecință, în baza art.480 Cod procedură civilă, se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca tardiv apelul introdus de către petentul Florincaș I. M. împotriva sentinței civile nr. 1857/2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 11 mai 2015.

Președinte,Judecător,

M. IosifBocșan D.

Grefier

B. A. E.

B.D./B.A.E. – red. 4 ex.

01.09.2015

- jud. fond – O. E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 742/2015. Tribunalul HUNEDOARA