Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 647/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 647/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2162/97/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL H.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.647/CA/2015Dosar nr._
Ședința publică din 10.06.2015
PREȘEDINTE: IFTIMUȘ A. C.- președinte secție
A. A.- grefier
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cererii formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâtul I. H.- SERVICIUL RUTIER, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării din data de 03.06.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul C. G. a solicitat a se dispune suspendarea executării Dispoziției nr._/2.02.2015 emisă de Șeful Serviciului Rutier H., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ prin care s-a cerut anularea dispoziției susmenționate.
In motivarea cererii sale, în esență, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr._ din 02.02.2015 emisă de Șeful Serviciului Rutier H. s-a dispus suspendarea executării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 120 zile, începând cu data de 02.03.2015, perioadă ce a fost majorată cu 30 zile, conform art. 118 alin. (4) și (5) din OUG nr. 195/2002 republicată, fără însă a exista o decizie definitivă care să mențină respectiva dispoziție. Arată că reclamantul conduce o societate comercială cu 120 angajați, având ca obiect transporturi rutiere și exploatări forestiere, a cărei activitate ar fi perturbată dacă reclamantul nu ar mai avea posibilitatea deplasării. Reclamantul susține că, fără epuizarea tuturor căilor de atac, i s-a aplicat o măsură care ulterior poate fi anulată în urma anulării procesului verbal care a stat la baza emiterii acestei măsuri, astfel că în cauză sunt îndeplinite condițiile de suspendare a executării actului atacat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare (f.13), pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului H. a solicitat respingerea cererii reclamantului, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
Arată că în materie de contencios administrativ nu este posibilă suspendarea executării actului administrativ pe calea ordonanței președințiale, ci doar în temeiul art.14 și 15 din Legea 554/2004. Că reclamantul a mai formulat o cerere de suspendare în dosarul nr._, precum și că nu a formulat o cerere de anulare a dispoziției, astfel încât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate.
Pe fond arată că reclamantul a fost sancționat contravențional la 18.05.2011, iar plângerea contravențională formulată de acesta a fost respinsă prin sentința nr. 28/12.01.2012 a Judecătoriei Hațeg pronunțată în dosarul nr._, care este definitivă prin respingerea recursului. Că reclamantul a formulat contestații în anulare atât împotriva sentinței cât și împotriva deciziei din recurs, ambele fiind respinse. Astfel că petentul avea obligația să predea permisul de conducere în 15 zile de la pronunțare, iar cum petentul nu s-a prezentat în termenul legal pentru predarea permisului, la sancțiunea inițială de 90 zile se adaugă încă 30 zile. Arată că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile de suspendare prevăzute de Legea 554/2004, dat fiind că activitatea de administrare a unei societăți se poate efectua și fără deplasări ale administratorului în teren, iar în plus reclamantul nu a precizat valoarea estimată a prejudiciului.
Din examinarea actelor de la dosar instanța reține următoarele :
Acțiunea reclamantului pe de o parte se intitulează ordonanță președințială, iar pe de altă parte se întemeiază pe disp.art.14 din legea 554/2004.
Potrivit disp. art.2 (1) lit.c din Legea 554/2004, actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ. Beneficiind de prezumțiile de legalitate și veridicitate, actele administrative sunt executorii din oficiu.
Suspendarea executării actului administrativ sau a celui asimilat se poate dispune însă, într-o procedură contradictorie, doar în temeiul art.14 alin.1, respectiv art.15 din Legea contenciosului administrativ.
Măsura suspendării actului administrativ nu poate fi dispusă și pe calea ordonanței președințiale, prevăzută de Codul de procedură civilă, dispozițiile de mai sus fiind de strictă aplicare.
În consecință, cum reclamantul și-a intitulat cererea ca fiind ordonanță președințială, soluționarea acesteia ca atare este inadmisibilă.
Pe de altă parte, instanța nu este ținută de denumirea greșită a cererii, astfel încât observând că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmează ca acțiunea acestuia să fie analizată și în ce privește îndeplinirea condițiile prevăzute de aceste norme.
Examinând cererea reclamantului în raport cu motivul invocat și actele dosarului, instanța constată că procesul verbal de contravenție prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule a rămas definitiv, întrucât prin Decizia nr. 49/R/09.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ a fost respins recursul împotriva sentinței civile nr. 28/2012; iar prin Decizia nr. 83/11.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ s-a respins contestația în anulare împotriva deciziei nr. 49/R/2015.
Aceste hotărâri au fost puse în executare prin emiterea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv Dispoziția nr._ din 02.02.2015 emisă de Șeful Serviciului Rutier H. prin care s-a dispus suspendarea executării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 120 zile, începând cu data de 02.03.2015, perioadă ce a fost majorată cu 30 zile.
Beneficiind de prezumțiile de legalitate și veridicitate, actele administrativ-fiscale sunt executorii din oficiu.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal se poate dispune, în temeiul art.14 alin.1, din Legea contenciosului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții, care trebuie dovedite de reclamant:
1) sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, adică existența unei plângeri prealabile împotriva actului respective,
2) existența unui caz bine justificat și
3) prevenirea unei pagube iminente.
Cât privește prima condiție, instanța constată că aceasta nu este îndeplinită, reclamantul nedepunând la dosar dovada formulării plângerii prealabile pe care a invocat-o, drept pentru care prezenta cerere urmează a fi respinsă, în lipsa acestei plângeri.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. G., cu domiciliul în Oțelu R., ., jud.C. S., împotriva pârâtului I. H., cu sediul în D., ..130, jud.H., pentru suspendarea executării Dispoziției nr._/2.02.2015 emisă de Șeful Serviciului Rutier H..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la comunicare. Cererea se depune la Tribunalul H..
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
IFTIMUȘ A. CAMELIAADAM A.
IAC/AA-4 ex.
20.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 742/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 686/2015. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|








