Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 909/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 909/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 3821/221/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 909/A/2015DOSAR NR._
Ședința publică din 15 iunie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:M. L.- judecător
D. I.- judecător
B. L. - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către intimatul I. T. DE MUNCĂ HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.1327/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ ( judecător fond T. C.)
La apelul nominal făcut in ședința publica, a răspuns reprezentanta apelantului intimat- consilier juridic B. G., lipsă fiind intimata petentă.
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta apelantului intimat arată că nu are alte cererii de formulat.
Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului intimat solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii civile și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției la temeinic și legal, fără cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, dar nu înainte de încheierea dezbaterilor s-a prezentat pentru intimata petentă- doamna avocat Tinea Mireala, care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL;
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1327/2014 a Judecătoriei D., s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. V. S. S.R.L., cu sediul social în Negrești Oaș, ., jud. Satu-M., și sediul procesual ales in D., ., . la avocat Tinea M., în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D., ., județul Hunedoara și, în consecință:
S-a înlocuit amenda de 20.000,00 lei aplicată petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.05.2013, cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.
S-a menținut în rest celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.05.2013.
A atenționat petenta asupra pericolului social al faptei și recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.05.2013 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 20.000,00 lei și avertismente pentru săvârșirea următoarelor contravenții:
1. încălcarea prevederilor art.16 din Legea nr. 53/2003, sancționată potrivit art. 260 (l) lit. e din Legea nr. 53/2003 cu o amenda de 20.000 lei,
2. înca1carea prevederilor art.23 alin.1 din Legea nr.108/ 1999 sanctionata cu avertisment,
3. înca1carea prevederilor art.4 alin. l lit. a. din HG nr. 500/2011 sancționată cu avertisment,
4 . încălcarea prevederilor art. 4 alin. l lit. a. din HG nr. 500/2011 sancționată cu avertisment.
În privința sancțiunii amenzii, contestată de petentă, s-a reținut în esență că în contextul controlului desfasurat la punctul de lucru organizat al societatii situat in judetul Hunedoara - constand in santier lucrări autostrada S. Orastie km. 17 + 100, coroborat cu baza de date a Inspectoratului T. de munca si fisele de identificare luate la punctele de lucru organizate, au fost identificate prestand activitate in interesul si sub autoritatea S.C. V. S. SRL, fara a avea incheiate in fonna scrisa si semnate contracte individuale de munca cu angajatorul, doua persoane, respectiv Goescu M., de la data de 09.05.2013, și P. G. D. de la data de 07.05.2013. De asemenea s-a reținut și faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. 1 din HG 500/2011 în ceea ce privește nerespectarea termenelor de transmitere la ITM Hunedoara a ultimelor modificări aduse contractelor individuale de muncă.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din materialul probator administrat, instanța constată că procesul-verbal întocmit are forță probantă atât în ceea ce privește existența faptelor cât și a vinovăției contravenientei.
Astfel, se va reține din declarațiile scrise tip „fișă de identificare”, date în data de 09.05.2013 de numiții Goescu M. (fila 30) și P. G. D. (fila 31) că aceștia lucrează la societatea petentă din data de 09.05.2013, respectiv 07.05.2013, fără să fi semnat contract de muncă. Susținerile martorului SZILASI S. SZILARD încuviințat petentei., potrivit căruia, după știința lui, numiții Goescu M. și P. G. D. ar fi avut încheiate contracte de muncă din data de 08.05.2013, nu pot fi reținute, fiind apreciate ca subiective cât timp martorul a fost angajatul petentei iar despre existența contractelor a aflat de la administratorul societății, nevăzând personal contractele respective.
Cu toate acestea, instanța constată că înregistrarea contractelor individuale de muncă respective s-a făcut înainte de încheierea procesului-verbal de contravenție. Astfel petenta a transmis în sistemul REVISAL informarea ITM cu privire la contractele de muncă ale persoanelor nominalizate, ulterior controlului, respectiv pentru Goescu M. – CIM nr. 210 din data de 08.05.2013 cu inceperea activitatii la data de 09.05.2013 si transmis la data de 09.05.2013 și P. G. D. – CIM nr. 209 din data de 08.05.2013 cu inceperea activitatii la data de 09.05.2013 si transmis la data de 09.05.2013.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile.
În baza art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
În această ordine de idei, examinând gradul de pericol social al faptei comise de societatea petentă, raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că petenta a încheiat cu cei doi salariați contracte individuale de muncă, nu a urmărit să se sustragă de la obligația stabilită în sarcina sa prin norma legală și nici nu s-a produs vreo pagubă prin fapta comisă.
Prin urmare, instanța constată că fapta contravențională săvârșită de societatea petentă prezintă un pericol social concret mult diminuat, apreciind că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Astfel, chiar dacă în norma de sancționare a fost prevăzută ca și sancțiune contravențională doar amenda, acest aspect nu împiedică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret. Această interpretare fiind conformă cu dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Concluzionând, prin inexistența unor pagube minime constatate și având în vedere și conduita contravenientei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția societății petente asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată, motiv pentru care va admite în parte plângerea formulată și va dispune înlocuirea amenzii de 20.000,00 lei aplicată petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.05.2013, cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.
De asemenea, în temeiul art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, instanța va atenționa petenta asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen, intimatul ITM Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator .
In motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii fără a analiza gradul de pericol social pe care munca fără forme legale îl poate avea atât asupra salariatului, dar și asupra contribuțiilor datorate statului român, respectiv bugetului consolidat a statului și bugetului asigurărilor sociale de stat.
Intimata petentă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală si temeinică, fiind răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actul de sancționare. .
Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:
Instanța este investită cu analiza pericolului social al faptei.
În urma controlului efectuat la punctul de lucru al societatii situat in santierul lucrări autostrada S. Orastie km. 17 + 100, coroborat cu baza de date a Inspectoratului T. de Munca si fisele de identificare luate la punctele de lucru organizate, au fost identificate prestand activitate in interesul si sub autoritatea S.C. V. S. SRL, fără a avea încheiate contracte individuale de munca cu angajatorul în formă scrisa si semnate, doua persoane, respectiv Goescu M., de la data de 09.05.2013, și P. G. D. de la data de 07.05.2013.
Au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. 1 din HG 500/2011 în ceea ce privește nerespectarea termenelor de transmitere la ITM Hunedoara a ultimelor modificări aduse contractelor individuale de muncă.
Situația de fapt a fost reținută ca temeinică de către prima instanța. Insă, privind înlocuirea sancțiunii amenzii pentru primele contravenții cu avertismentul, constată că aprecierea primei instanțe nu constituie o individualizare justă a sancțiunii. Or, încălcarea prevederilor art.16 din Legea nr. 53/2003, este sancționată potrivit art. 260 (l) lit. e din Legea nr. 53/2003 cu o amenda de 10.000 lei. Cuantumul ridicat al amenzii indică faptul că însuși legiuitorul a avut în vedere un pericol ridicat la faptei care să ducă la o sancționare dură, care să își îndeplinească scopul de îndreptare asupra contravenientului. Munca fără acte are implicații multiple, în primul rând cu privire la persoana care prestează muncă, acesta fiind lipsită total de protecție socială, privind șomajul, pensia, sănătatea și mai departe întreaga societate prin eludarea de către angajator a impozitelor obligatorii.
Astfel că nu se poate sancționa contravenienta potrivit art. 7 din OG 2/2001, cu avertisment.
In consecință, în temeiul art. 34 din OG nr. 2 /2001 și art. 480 Cod procedură civilă apelul se va admite, sentința se va schimba, iar plângerea formulată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul introdus de către I.T.M. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1327/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, si in consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge plângerea civilă formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata ITM Hunedoara împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.05.2013 de aceasta.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publica azi, 15.06. 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. LiviuDrăgan I.
GREFIER,
B. L.
06.07.2015
ML/.>
judecător fond T. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 590/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 528/2015. Tribunalul... → |
|---|








