Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 235/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 2679/221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL H.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 235/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
PreședinteBocșan D.-judecător
M. I.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul Inspectoratul de Poliție al județului H. împotriva sentinței civile nr. 2911/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzelor nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța consideră necesar lăsarea cauzei la a doua strigare în eventualitatea prezentării părților la termenul de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzelor nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.
Instanța, verificând actele dosarului constată că se solicită judecarea în lipsă și având în vedere faptul că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2911/2014 a Judecătoriei D. s-a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de către petentul M. P., domiciliat în B., ., ., jud. H., în contradictoriu cu intimata I. H., cu sediul în D., ..130, jud. H. și pe cale de consecință s-a constatat nelegalitatea procesului-verbal . nr._/17.02.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._/17.02.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de art.36 alin.1 din OUG 195/2002 și art.147 alin.1 din HG 1391/2006.
În fapt, s-a reținut că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără să utilizeze centura de siguranță, iar la controlul efectuat s-a constat lipsa documentelor personale.
În vederea determinării aplicabilității exigențelor convenționale de echitabilitate în materie penală, instanța de contencios european, recurge în mod constant la trei criterii: criteriul calificării interne, criteriul scopului și severității sancțiunii și criteriul naturii faptei incriminate (cauza Engel c. Olandei). Aceste criterii sunt alternative, instanța europeană trecând prin filtrul fiecărui criteriu fapta dedusă analizei, în vederea furnizării unei concluzii finale.
Criteriul calificării interne presupune faptul că fapta prevăzută de către textul sancționator este calificată în dreptul intern ca făcând parte din dreptul penal național. În mod evident, în cazul contravențiilor, dreptul intern nu le califică ca fapte de natură penală. Astfel, conform art.1 teza I din O.G.2/2001 legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.
Criteriul scopului și severității sancțiunii aplicate, impune în primul rând stabilirea caracterului preventiv sau punitiv al sancțiunii. În cazul unui răspuns pozitiv, există indicii puternice în direcția caracterului penal al faptei. Severitatea sancțiunii constituie un factor deosebit de important în stabilirea naturii penale a faptei.
Având în vedere sancțiunea principală aplicată - amenda în cuantum de 680 lei -; ținând cont că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat are un caracter punitiv și educativ; instanța consideră că fapta dedusă judecății este asimilată unei acuzații în materie penală.
În cazul asimilării faptei contravenționale unei fapte de sorginte penală, devin incidente garanțiile specifice acestei materii, printre care cea mai importantă, prezumția de nevinovăție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
De asemenea, prin Decizia nr.251/2003 Curtea Constituțională a stabilit că procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art.17 din O.G.2/2001, care stabilesc elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța a constatat că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).
De asemenea, având în vedere teoria generală a nulităților instituită de către C.pr.civ., teorie aplicabilă în virtutea art.47 din O.G.2/2001, instanța a apreciat că nu există alte cazuri de nulitate care să poată fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia faptelor, instanța a constatat că petentul nu neagă săvârșirea acestora, ci doar solicită reindividualizarea sancțiunii aplicate. De asemenea, instanța a apreciat că nu există indicii care să pună sub semnul întrebării temeinicia faptelor reținute în procesul-verbal.
Conform art.34 alin.1 din OG 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Analizând sancțiunea aplicată, instanța a constatat că aceasta nu respectă prevederile legale aplicabile.
Agentul constatator a stabilit în procesul-verbal o amendă în cuantum de 170 lei și o amendă în cuantum de 510 lei, pe care apoi le-a cumulat, obținând suma totală de 680 lei.
Din actul administrativ, reiese că agentul constatator a aplicat 6 puncte-amendă în valoare de 680 lei. Operațiunea matematică de înmulțire este greșită, rezultatul corect fiind 510.
Agentul constatator și-a încălcat astfel obligația de individualizare a sancțiunilor, prin indicarea numărului de puncte-amendă aplicate pentru fiecare faptă în parte. Acesta a procedat ca și când ar fi dispus sancționarea pentru o singură faptă.
Or, conform art.98 alin.1 din OUG 195/2002 amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. În cauza de față, procesul-verbal indică că au fost aplicate 6 puncte-amendă. Deci, amenda se determină prin raportare la această valoare, care este de 510 lei, iar nu de 680 lei.
Mai mult, conform art.10 alin.2 din OG 2/2001, când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează. Or, pentru a fi cumulate, sancțiunile trebuie individualizate distinct prin respectarea dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG 195/2002.
Procedeul folosit de către agentul constatator nu respectă exigențele referitoare la individualizarea sancțiunilor. Chiar dacă instanța poate deduce câte puncte-amendă au fost atribuite pentru fiecare faptă în parte, principiul legalității nu permite o astfel de abordare, mai ales în materia răspunderii juridice contravenționale.
Autoritățile sunt obligate să își adapteze formularistica proceselor-verbale astfel încât să fie respectate prevederile legale în materie de individualizare. Ori, agentul constatator să facă mențiunile necesare în procesul-verbal, din care să reiasă în concret câte puncte-amendă a aplicat pentru fiecare faptă, chiar dacă în acest fel se abate de la rubricile actului, care au în vedere aplicarea sancțiunii doar pentru o faptă.
Pentru considerentele expuse instanța a admis în parte plângerea formulată și să dispună anularea procesului-verbal pentru motive de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen Inspectoratul de Poliție al Județului H., solicitând desființarea hotărârii iar în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea plângerii petentului.
În motivarea apelului s-a arătat că agentul constatator a aplicat pentru cele două contravenții două sancțiuni contravenționale de 170 lei și respectiv 510 lei și deși a calculat corect suma celor două amenzi ca fiind 680 lei, a trecut doar 6 puncte amendă în loc de 8 și consideră că acest aspect nu este o cauză de nelegalitate a procesului verbal de constatare a contravenției în condițiile în care valoarea punctului amendă este cunoscută, fiind stabilit prin lege, la data întocmirii procesului verbal în cauză fiind de 85 lei. Astfel, cele două sancțiuni au fost corect aplicate, iar instanța ar fi putut individualiza corect sancțiunile, intimatului neproducându-i-se nici un prejudiciu.
De asemenea s-a arătat că procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă că lucrurile s-au întâmplat așa cum au fost descrise în procesul-verbal, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care contestă, având în vedere și aspectul că actul de constatare emană de la un organ care are competență prin lege să constate și să aplice contravenții.
Intimatul petent nu a depus întâmpinare
Examinând apelul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin procesul-verbal . nr._/17.02.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de art.36 alin.1 din OUG 195/2002 și art.147 alin.1 din HG 1391/2006, reținându-se că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără să utilizeze centura de siguranță, iar la controlul efectuat s-a constat lipsa documentelor personale.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesta întrunește cerințele prev. de art. 17 din OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a constatat în mod just că aceasta nu respectă prevederile legale aplicabile, respectiv art.98 alin.1 din OUG 195/2002, care prevede că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.
Astfel, agentul constatator a stabilit în procesul-verbal o amendă în cuantum de 170 lei și o amendă în cuantum de 510 lei, pe care apoi le-a cumulat, obținând suma totală de 680 lei.
Din procesul verbal de constatare, reiese că agentul constatator a aplicat 6 puncte-amendă în valoare de 680 lei, sumă care a fost stabilită în mod greșit, valoarea celor 6 puncte de amendă fiind de 510 lei, întrucât la data săvârșirii contravenției valoarea punctului de amendă era de 85 lei.
Agentul constatator și-a încălcat astfel obligația de individualizare a sancțiunilor, prin indicarea numărului de puncte-amendă aplicate pentru fiecare faptă în parte, procedând ca și când ar fi dispus sancționarea pentru o singură faptă.
Mai mult, conform art.10 alin.2 din OG 2/2001, când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează. Or, pentru a fi cumulate, sancțiunile trebuie individualizate distinct prin respectarea dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG 195/2002.
Astfel, criticile formulate de apelant sunt neîntemeiate, întrucât procedeul folosit de către agentul constatator nu respectă exigențele referitoare la individualizarea sancțiunilor și chiar dacă instanța poate deduce câte puncte-amendă au fost atribuite pentru fiecare faptă în parte, principiul legalității nu permite o astfel de abordare, mai ales în materia răspunderii juridice contravenționale.
În concluzie, instanța de apel reține că sentința apelată este temeinică și legală, astfel că nu sunt motive de schimbare a acesteia și prin urmare în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul intimatului I. H., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul introdus de către Inspectoratul de Poliție al județului H. împotriva sentinței civile nr. 2911/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul H..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
B. DumitruMorcan I.
Grefier,
B. A. E.
B.D./B.A.E. – red. 4 ex.
18.06.2015
-jud. fond – V. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 234/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 224/2015.... → |
|---|








