Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 869/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 96/A/2015DOSAR NR._

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PreședinteDuca C.-judecător

A. L. M.-judecător

B. A. E.-grefier

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra soluționării apelului formulat de către apelanta C. SA C. împotriva sentinței civile nr. 1730/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1730/2014 Judecătoria Hunedoara a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul A. O. D. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._/30.03.2011 și, în consecință:

A constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal contestat și a dispus exonerarea petentului de la executarea acesteia.

A anulat, în parte, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2011 cât privește tariful de despăgubire în cuantum de 117,99 lei reprezentând echivalentul a 28 Euro

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție ., nr._/30.03.2011 petentul A. O. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei la care s-a adăugat suma de 117,99 lei reprezentând tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, fiind reținut în sarcina sa faptul că la data de 18 octombrie 2010, orele 21.56, pe DN 7 km 411+865 m, Săcămaș, vehicul categoria A cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă, fiind efectuată fotografia 000301___5634000.

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Hunedoara, petentul A. O. D. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/30.03.2011. În motivarea cererii sale, petentul a arătat faptul că la data de 30 martie 2011, data încheierii procesului verbal contestat, deținea rovinietă valabilă, eliberată de . D.. Un motiv de nelegalitate a procesului verbal contestat este reprezentat de nerespectarea disp. art. 17 din OG 2/2001, semnătura agentului constatator lipsind din cuprinsul actului de sancționare.

A mai arătat petentul că nu i-a fost comunicat procesul verbal contestat pentru a putea fi atacat, aflând de existența sa urmare a comunicării adresei de înființare a popririi în vederea recuperării sumei de 28 Euro și a celei de 377,4 lei, aspect ce contravine prevederilor art. 13 și 14 din OG 2/2001.

În drept, a invocat prevederile OG 2/2001 și ale Legii 445/2001.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic încheiat. În apărare, a arătat faptul că la data de 18.10.2010 pe DN7 km 411+865 m, localitatea Săcămaș, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului, a fost depistat circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, fiind încheiat procesul verbal contestat la data de 30.03.2011 A mai arătat faptul că actul de sancționare îndeplinește toate cerințele impuse de O.G. 15/2002 și O.G. 2/2001, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei iar identificarea contravenientului efectuată cu ajutorul datelor furnizate de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule.

În ceea ce privește motivul de nulitate absolută reprezentat de nerespectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, a arătat că se impune respingerea sa, dispozițiile cuprinse în OG 2/2001 neindicând ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă ori electronică, lăsând astfel posibilitatea de aplicare și a semnăturii electronice pe actele de constatare.

A mai arătat intimata că procesele verbale de contravenție sunt comunicate cu respectarea prevederilor art. 27 din OG 2/2001, respectiv prin poștă, cu aviz de primire sau, ca în cazul dat, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, comunicarea fiind astfel una legală.

În drept, a invocat prevederile O.G. 2/2001, O.G. 15/2002, Legea 455/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Cu privire la motivul de nulitate reprezentat de nerespectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, privind semnătura agentului constatator, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat. Instanța a avut în vedere în acest sens dispozițiile art. 4,5,7 din Legea nr. 455/2001.

Concluzionând că din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat în cauză, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, fiind disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. În speță, instanța a reținut că procesul-verbal a fost întocmit și semnat de către agentul constatator T. S., calificat în baza certificatului aflat la fila 27 dosar.

Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, instanța nu a avut în vedere susținerea petentului privitor la inexistența vreunei fapte contravenționale, câtă vreme rovinieta aflată la fila 14 dosar viza intervalul de timp 02.11._11, ulterior înregistrării sale în trafic petrecută în data de 18 octombrie 2010.

În continuare instanța a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001: executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii iar potrivit alin. 2: prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Din examinarea cuprinsului procesului verbal de contravenție contestat, respectiv . nr._ instanța a reținut că acesta a fost întocmit la data de 30 martie 2011 nefiind însă comunicat în mod legal, prin poștă, cu aviz de primire, în termen de o lună de la data întocmirii lui, contrar dispozițiilor legale, comunicarea fiind efectuată doar în modalitatea afișării, ceea ce face ca termenul procedural în favoarea petentului să nu fi început nici măcar să curgă, potrivit art. 184 alin. 1 Cod procedură civilă. Mai mult, astfel cum reiese din cuprinsul Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se reține că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Instanța a avut în vedere și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 ce a stabilit că atâta timp cât rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a actului sancționator, rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate, ceea ce face ca procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Raportat la disp. art. 14 alin. 2 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale a constatat executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal contestat ca fiind prescrisă și a dispus astfel exonerarea petentului de la executarea ei.

În ceea ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire în cuantum de 117,99 lei, instanța a reținut că la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24 iulie 2012 prin care s-a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 2/2001 au fost abrogate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal și motivat intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., solicitând admiterea apelului împotriva sentinței civile nr.1730/2014, anularea acestei hotărâri și evocând fondul respingerea plângerii formulate.

În fapt în motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, de asemenea că s-a apreciat în mod greșit că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională a petentei este prescris, considerând că nu se impune analizarea fondului cauzei. Se arată că procesul verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prev. de art. 13 al 1 din OG 2/2001 iar comunicarea procesului verbal a fost efectuată în intervalul de o lună de la data constatării faptei potrivit art.14.

Prin întâmpinare petentul A. O. a cerut respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.1730/2014 care a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei și a dispus exonerarea petentului de plata acesteia .

În apel nu au fost administrate probe noi.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 476 și următoarele din Codul procedură civilă, se constată că apelul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:

Apelul este fondat, astfel, în ce privește prescripția răspunderii contravenționale, în drept potrivit art. 13 alin.1 din OG nr. 2/2001 – „(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”, iar potrivit Art. 14 – „(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”

În ce privește norma specială în domeniu, conform disp. art. 9 alin.3 teza finală din OG nr. 15/2002 – „Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”

Potrivit unei practici constante a instanței de control judiciar, termenul de 30 de zile prevăzut în norma specială are ca înțeles intervalul de timp în care contravenientul nu poate fi sancționat pentru aceeași faptă, limitându-se caracterul continuu al contravenției la această perioadă. În fapt, petentul a săvârșit fapta contravențională la data de 18.10.2010, procesul verbal a fost întocmit la data de 30.03.2011 și comunicat la data de 28.04.2011, cu respectarea termenelor de 6 luni și o lună prevăzute de norma general aplicabilă în domeniu.

Din interpretarea logico sistematică a textelor legale rezultă că prin apariția Legii 144/2012 pentru modificarea OG15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poate încheia alte procese verbale, limitându-se astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și în nici un caz art. 9 al 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În ce privește considerentele ce au stat la baza adoptării soluției de către instanța de fond, se va reține că textul de lege prevede aplicarea sancțiunii amenzii pentru nerespectarea obligației de a achita tariful de utilizare a infrastructurii rutiere, fapta contravențională în speța de față constând în a circula fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat o amendă contravențională la minimul prevăzut de lege, cuantum pe care instanța de apel îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

În privința stabilirii tarifului de despăgubire, Tribunalul, constată că prev. art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 au fost abrogate prin Legea 144/2012, astfel că pentru achitarea tarifului de despăgubire nu mai există temei legal, și în mod corect prima instanță a înlăturat obligația petentei de plată a acestuia.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a găsit fondat apelul și a schimbat hotărârea atacată cu privire la plângerea petentului referitor la întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._/30.03.2011 pe care a respins-o, menținând sentința atacată în ceea ce privește anularea tarifului de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul introdus de către C. prin C. împotriva sentinței civile nr. 1730/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, și în consecință:

Schimbă parțial sentința atacată în sensul că respinge plângerea petentului A. O. D. împotriva procesului-verbal . 11 nr._/30.03.2011 în ceea ce privește amenda aplicată.

Menține sentința atacată în ceea ce privește anularea tarifului de despăgubire.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 19.01.2015.

Președinte,Judecător,

D. CorinaAxinte L. M.

Grefier,

B. A. E.

A.L.M./B.A.E. – red. 4 ex.

25.02.2015

- jud fond – P. A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul HUNEDOARA