Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 10664/221/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 16/R/2015DOSAR NR._
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PreședinteDuca C.-judecător
A. L. M.-judecător
S. D.-judecător
B. A. E.-grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra soluționării recursului formulat de către recurentul E. N. împotriva sentinței civile nr. 1270/04.04.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1270/2014 a Judecătoriei D. s-a admis cererea de repunere în termenul de formulare al plângerii contravenționale și s-a repus petentul E. N. în termenul legal pentru formularea plângerii contravenționale.
S-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul E. N., în contradictoriu cu intimatul C. - C., și în consecință: s-a anulat PVCC . nr._/20.08.2012 și s-a exonerat petentul de la sancțiunile aplicate prin acesta.
S-a menținut procesul verbal . nr._/20.08.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D., la data de 19.11.2012, sub numărul_, petentul E. N. a solicitat repunerea în termenul de 15 zile pentru contestarea proceselor verbale . nr._ și . nr._ încheiate la data de 20.08.2012 de intimatul C. -C.. Totodată, petentul a solicitat anularea proceselor verbale sus menționate și în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă într-un termen mai mic de 30 de zile. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de 30 de zile, petentul a explicat că procesele verbale i-au fost comunicate la vechea adresă astfel încât nu a luat cunoștință de existența lor și nu a putut beneficia de posibilitatea de a achita o jumătate din minimul amenzii. Sub aspectul legalității proceselor verbale, petentul a precizat că acestea au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, nefiind făcută o analiză concretă a pericolului social al faptei ce i se impută. În susținerea acestor argumente, petentul a făcut trimiteri la jurisprudența CEDO în materie, subliniind relativ la sarcina probei că materia contravențională este asimilată celei penale, revenind astfel intimatului obligația de a dovedi faptele reținute în sarcina sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001.
Prin sentința civilă nr. 1253/5.03.2013, Judecătoria D. a admis cererea de repunere pe rol precum și plângerea contravențională formulată de petent dispunând anularea celor două procese verbale și exonerarea petentului de la executarea sancțiunilor aplicate.
Pentru stabilirea acestei soluții, s-a reținut că faptele au fost săvârșite de petent în data de 17.07.2012, respectiv 19.07.2012 iar procesele verbale au fost întocmite în data de 20.08.2012, context în care, prin raportare la dispozițiile OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, fapt care conduce la anularea celor două acte de constatare a contravenției.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul solicitând modificarea hotărârii judecătorești în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii proceselor verbale de contravenție precum și sancțiunile aplicate.
Prin Decizia nr. 1340/R/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a admis recursul formulat de intimat cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că sentința Judecătoriei D. este nelegală întrucât în mod greșit s-a invocat și s-a admis excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, excepție care intră în sfera de analiză a fazei de executare silită, neputând fi discutată cu ocazia analizării legalității și temeiniciei procesului verbal, astfel cum precizează și art. 34 din OG nr. 2/2001.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 17.01.2014.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare al plângerii, instanța a constatat că aceasta este întemeiată întrucât din dovezile de comunicare a proceselor verbale nu rezultă locul unde s-a făcut afișarea astfel cum sunt prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ. cu care se completează dispozițiilor O.G. nr. 2/2001. Instanța a considerat că procedura de comunicare a fost viciată și este supusă sancțiunii nulității în condițiile art. 100 alin. 4 C.proc.civ. Instanța a admis cererea și a dispus repunerea petentului în termenul de formulare al contestației împotriva proceselor verbale atacate.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:
- Cu privire la procesul verbal . nr._
Prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 20.08.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 250 lei întrucât la data de 17.07.2012, autoturismul având număr de înmatriculare_ aparținând numitului E. N. a fost surprins circulând pe DN7, km.411+865 m, în localitatea Săcămaș, jud. Hunedoara fără a deține rovinietă valabilă
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Mai mult, instanța a apreciat că toate criticile petentului vizează aspecte privind comunicarea procesului verbal respectiv individualizarea sancțiunilor aplicate, nefiind aduse obiecțiuni privind legalitatea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”.
În fapt, instanța a reținut din probatoriul administrat în cauză precum și din susținerile petentului făcute în cererea de chemare în judecată că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținea la momentul săvârșirii contravenției numitului E. N., iar în data de 17.07.2012 a circulat în raza localității Săcămaș (DN7, km.411+865m) fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța a constatat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată petentul nu a contestat situația de fapt, iar pe parcursul procesului nu a formulat apărări sub acest aspect, obiecțiunile petentului limitându-se la modul de comunicare al procesului verbal și la nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de OG nr. 15/2002. Astfel, petentul nu a contrazis în nici un fel fapta reținută în sarcina sa și nu a depus înscrisuri pentru a demonstra că, în realitate, avea la data săvârșirii faptei contravenționale o rovinietă valabilă. Totodată, procesul verbal și înscrisurile care au stat la baza întocmirii lui dovedesc fără tăgadă săvârșirea faptei de către petent. Din planșa foto (fila 20), rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând lui E. N. a circulat pe drumurile publice în data de 17.07.2012, ora 16:35, fiind surprins în trafic de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865 m Săcămaș, județul Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, titular al certificatului de calificare seria_0301acd4 (fila 18) s-a reținut că autovehiculul nu figura în baza de date în care erau înregistrate toate rovinietele valide în ziua respectivă, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi fost achitată în prealabil, taxa de utilizare a drumului.
În acest context, instanța a apreciat că prezumția de veridicitate a procesului verbal este absolută, fiind fără tăgadă că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, minimul prevăzut de Anexa 2 din OG nr.15/2002, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul fiind citat pentru două termene de judecată cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, instanța a apreciat că petentul se află într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002. Astfel, instanța și-a format convingerea că în cauză nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.
- Cu privire la procesul verbal . nr._
Procesul verbal . nr._/20.08.2012 a fost încheiat întrucât la data de 19.07.2012 același autoturism (_ ) aparținând petentului a circulat pe drumurile publice (DN7, km.411+865m) fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 și pentru care a mai fost sancționat o dată prin procesul verbal . nr._ a cărui legalitate și temeinicie a fost analizată de instanță la punctul anterior.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale generale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește procesul verbal de contravenție . nr._/20.08.2012, instanța a reținut însă că acesta a fost încheiate cu nesocotirea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 9 alin. 3 din OG 15/2002. care stabilește că „procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”.
Din interpretarea dispozițiilor art. 9 alin.3 din OG nr 15/2002 sus enunțate, instanța a reținut că pentru fapta prevăzută de art. 8 alin.1 un contravenient nu poate fi sancționat decât o singură dată în decurs de 30 de zile. Cum procesul verbal R12 nr._ a fost încheiat pentru săvârșirea de către același contravenient la data de 17.07.2012 a contravenției prevăzută de art. 8 alin.1, rezultă că al doilea act constatator a fost încheiat în cursul celor 30 de zile în care legea interzice încheierea unui nou proces verbal.
Pentru aceste motive, constatând că procesul verbal . nr._/20.08.2012 a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 9 alin.3 din OG nr 15/2002, instanța a dispus anularea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petentul E. N. solicitând admiterea apelului și anularea proceselor verbale menționate.
În motivarea s-a arătat că, având în vedere că în speță faptele contravenționale au fost întocmite de către agenții constatatori la data de 20.08.2012 se constată că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale fapt ce conduce la anularea actelor sancționator constatate.
Intimatul a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea recursului cu motivarea că au fost respectate dispozițiile art.14 al 1 din OG 2/2001 autovehiculului apelantului a fost identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovigniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovignieta
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul procedură civilă, se constată următoarele:
Criticile invocate prin recursul de față de către recurent cu privire la existența unei prescripții speciale a răspunderii contravenționale pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 al 1 din OG 2/2001 distincta de cea reglementată de dispozițiile art.13 din OG 2/20 sunt neîntemeiate.
Astfel, în ce privește prescripția răspunderii contravenționale, în drept potrivit art. 13 alin.1 din OG nr. 2/2001 – „(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”, iar potrivit Art. 14 – „(1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”
În ce privește norma specială în domeniu, conform disp. art. 9 alin.3 teza finală din OG nr. 15/2002 – „Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”
Potrivit unei practici constante a instanței de control judiciar, termenul de 30 de zile prevăzut în norma specială are ca înțeles intervalul de timp în care contravenientul nu poate fi sancționat pentru aceeași faptă, limitându-se caracterul continuu al contravenției la această perioadă. În fapt, recurentul a săvârșit fapta contravențională la data de 17.07.2012, procesul verbal a fost întocmit la data de 20.08.2012, cu respectarea termenelor prevăzute de norma general aplicabilă în domeniu.
Referitor la solicitarea formulată în subsidiar, prima instanță a reținut în mod corect că în ceea ce privește fapta și sancțiunile aplicate nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei cu sancțiunea avertisment Astfel, prima instanță a reținut în mod just că în ceea ce privește fapta și sancțiunea amenzii aplicate, procesul-verbal . nr._ întrunește condițiile de formă și nu există nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
Instanța de recurs apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii, dat fiind că aceasta respectă criteriile prevăzute de art. 21 alineat 3 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, aspect apreciat corect și de instanța de fond.
Pentru săvârșirea contravenției reținute, agentul constatator a aplicat o amendă contravențională la minimul prevăzut de lege, cuantum pe care instanța de recurs îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.
Înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul nu poate fi dispusă decât în acele cazuri în care, față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor cu ocazia stabilirii caracterului contravențional al faptei și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
În acord cu aprecierile primei instanțe de fond, se va reține că în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, recurentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile OG nr. 15/2002, tribunalul constată că nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent și alte persoane care respectă dispozițiile legale incidente.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța găsind nefondat recursul formulat de către recurentă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de către petentul E. N. împotriva sentinței civile nr. 1270/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.01.2015.
Președinte,Judecător,Judecător,
D. CorinaAxinte L. MarioaraSăbău D.
Grefier,
B. A. E.
A.L.M./B.A.E. – red. 2 ex.
25.02.2015
- jud. fond – M. T.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 207/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 223/2015. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|








