Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 576/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 1471/195/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 576/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
PREȘEDINTEGORON M.-judecător
D. C.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul P. I., împotriva sentinței civile nr. 2520/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul prezent în instanță învederează că se poate legitima doar cu procesul-verbal încheiat de Poliție municipiului B. cu care face dovada identității sale.
La întrebarea instanței apelantul arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Apelantul solicită admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, invocând în susținere art. 13 din Ordonanța nr.2/2001. Învederează instanței că a fost oprit în trafic în zona stațiilor PECO de la .>
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2520/2014 a Judecătoriei D., s-a respinse plângerea contravențională formulată de petentul P. I., în contradictoriu cu intimatul I. de Politie Județean Hunedoara, împotriva procesului verbal . nr._/02.09.2013 încheiat de intimat, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 02.09.2013 de Poliția Municipiului D. – Birou Rutier, s-a constat că la data de 02.09.2013, ora 00:56, petentul P. I. a condus autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 119 km/h, pe sector de drum cu limita de viteză admisă de 50 km, fiind înregistrat de aparatul radar de pe autospeciala Dacia cu nr._ (MAI_), caseta video B260; că petentul nu a putut prezenta certificatul de înmatriculare și că acesta a fost singur în autoturism .
S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prev. de art.121 al.1 și pedepsită de art.102 al.3 pct.6 din OUG nr.195/2002 republicată și contravenția prev. de art.147 al.1 și pedepsită de art.101 al.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 republicată și a fost sancționat cu 9 puncte amendă în valoare de 720 lei pentru prima contravenție și cu avertisment pentru cea de-a doua contravenție. Totodată ca sancțiune complementară s-a dispus reținerea permisului de conducere pentru 90 zile.
Instanța a reținut că, în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pe fond, instanța a reținut că a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 119 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu susținerile din cererea introductivă. Instanța constată ca din declarația martorului C. C., care susține că la momentul respectiv conducea în spatele petentului, nu se poate reține că petentul nu a circulat cu viteza stabilită prin procesul-verbal . nr._/02.09.2013, întrucât acesta nu se afla în autoturismul condus de către petent, ci în spatele acestuia, neputând confirma viteza cu care petentul circula.
De asemenea, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar (buletin de verificare metrologică nr._/14.08.2013).
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșele fotografice depuse la dosar (fila 25) se poate observa, la timpul 00:56:30 că petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr._, cu viteza de 119 km/h, fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului pe fotografia nr. 2.
Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localități unde a fost surprins petentul circulând cu 119 km/h, este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege – sancțiune apreciată de instanță ca fiind legală, întemeiată și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să nu respecte normele de conduită rutieră fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petentul P. I., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii.
În motivarea apelului s-a arătat că, nu a săvârșit contravenția săvârșită în sarcina sa, iar procesul verbal este nelegal.
Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:
Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului cu privire la fapta reținută în sarcina acesteia, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză.
Deși se formulează critici cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat săvârșirea faptei imputate, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, probele dosarului dovedesc cu prisosință că petentul a rulat cu viteza de 119 km/h, în loc de viteza de 50 km admisă.
Tribunalul constată că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile toate dispozițiile legale, incidente speței, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, că fapta săvârșită putea avea consecințe grave și ireparabile, acestea neconstituind motive întemeiate de reindividualizare a sancțiunii.
În acest context, este de amintit și jurisprudența europeană, de altfel amintită și în considerentele primei instanțe – astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. (1169 C.civ. 1864), probatoriu dublat de rolul activ al judecătoruluiinvestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001. Or în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petent prin probe certe, concludente și neîndoielnice.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod proc.civ, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat apelul formulat de către petent îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de către P. I., împotriva sentinței civile nr. 2520/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. MARIADUCA C.
GREFIER,
B. A. E.
Red.GM /dact.DL/4ex
04.05.2015( judec.fond A. L. P.)
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 577/2015.... → |
|---|








