Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 681/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 4569/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL H.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 681/A/2015DOSAR NR._

Ședința publică din data de 27 aprilie 2015

PreședinteBocșan D.-judecător

M. I.-judecător

B. A. E.-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul Inspectoratul Teritorial de Muncă al județului H. împotriva sentinței civile nr. 3287/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă cj B. G. pentru apelant și avocat Jorza L. în substituire pentru avocat N. A., reprezentantul intimatului, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

La întrebarea instanței reprezentanții părților prezente arată că nu mai au alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului declarat ca fondat și în rejudecare respingerea plângerii petentului U. I. D..

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului declarat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de către instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3287/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul U. I. D. în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă al județului H. și ca urmare s-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.05.2014 și exonerat petentul de plata amenzii aplicate.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/19.05.2014, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de 19 și 23 alin.1 lit.a din Legea 108/1999.

În fapt, s-a reținut că petentul a împiedicat inspectorii de muncă în desfășurarea controlului, împiedicându-i să își exercite drepturile prevăzute la art.19 din Legea 108/1999.

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art.17 din O.G.2/2001, care stabilesc elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța a constatat că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).

De asemenea, având în vedere teoria generală a nulităților instituită de către C.pr.civ., teorie aplicabilă în virtutea art.47 din O.G.2/2001, instanța a apreciat că nu există alte cazuri de nulitate care să poată fi invocate din oficiu.

Petentul a invocat nulitatea relativă a procesului-verbal pentru lipsa semnăturii unui martor asistent.

Articolul 19 din O.G.2/2001 instituie procedura de urmat de către agentul constatator în ipoteza în care procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie in absentia (în lipsă), sau contravenientul refuză semnarea actului sancționator.

Astfel, în cazul în care contravenientul nu este prezent, această împrejurare trebuie atestată de către cel puțin un martor, iar în situația în care un martor nu poate fi identificat, agentul constatator este obligat să consemneze motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

În cuprinsul procesului-verbal (f.22) se indică că persoanele aflate de față nu pot avea calitatea de martori. Chiar dacă procesul-verbal a fost încheiat la sediul intimatei, iar nu toate persoanele în serviciului acesteia au calitatea de agenți constatatori, trebuie ținut cont de faptul că aceștia se află în subordonarea sa, astfel că, din punctul de vedere al unui observator obiectiv, aceștia nu îndeplinesc cerințele de imparțialitate. Pe cale de consecință, agentul constatator a procedat în mod corect, iar petentul nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări. Astfel, apărarea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Conform art.16 alin.7 din OG 2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Dreptul de a formula obiecțiuni este aplicabil numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul încheierii procesului-verbal. În cazul în care acesta lipsește, o copie a procesului-verbal urmează să îi fie comunicată, iar orice obiecțiune în legătură cu actul administrativ poate fi adresată instanței. Astfel, contravenientului nu îi este pricinuită nici o vătămare. Pe cale de consecință, apărarea petentului a fost respinsă.

Petentul a mai indicat că fapta a fost constatată la data de 15.04.2014, iar procesul-verbal a fost comunicat la data de 21.05.2014, deși legea conferă agentului constatator, dreptul și obligația de a aplica sancțiunea odată cu constatarea faptei.

Apărarea petentului este neîntemeiată, întrucât legea nu obligă agentul constatator să încheie procesul-verbal de îndată ce a constatat fapta. În cauza de față, procesul-verbal a fost încheiat înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art.13 alin.1 din OG 2/2001. De asemenea, procesul-verbal a fost comunicat înăuntrul termenului de prescripție a executării sancțiunii contravenționale, prevăzut de art.14 alin.1 din OG 2/2001 (f.9).

În vederea determinării aplicabilității exigențelor convenționale de echitabilitate în materie penală, instanța de contencios european, recurge în mod constant la trei criterii: criteriul calificării interne, criteriul scopului și severității sancțiunii și criteriul naturii faptei incriminate (cauza Engel c. Olandei). Aceste criterii sunt alternative, instanța europeană trecând prin filtrul fiecărui criteriu fapta dedusă analizei, în vederea furnizării unei concluzii finale.

Criteriul calificării interne presupune că fapta prevăzută de către textul sancționator este calificată în dreptul intern ca făcând parte din dreptul penal național. În mod evident, în cazul contravențiilor, dreptul intern nu le califică ca fapte de natură penală. Astfel, conform art.1 teza I din O.G.2/2001 legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

Criteriul scopului și severității sancțiunii aplicate, impune în primul rând stabilirea caracterului preventiv sau punitiv al sancțiunii. În cazul unui răspuns pozitiv, există indicii puternice în direcția caracterului penal al faptei. Severitatea sancțiunii constituie un factor deosebit de important în stabilirea naturii penale a faptei.

Având în vedere sancțiunea principală aplicată - amenda în cuantum de_ lei -; ținând cont că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționată are un caracter punitiv și educativ; instanța a considerat că fapta dedusă judecății este asimilată unei acuzații în materie penală.

În cazul asimilării faptei contravenționale unei fapte de sorginte penală, devin incidente garanțiile specifice acestei materii, printre care cea mai importantă, prezumția de nevinovăție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

De asemenea, prin Decizia nr.251/2003 Curtea Constituțională a stabilit că procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art.23 alin.1 lit.a) din Legea 108/1999 împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să exercite, total sau parțial, controlul ori să efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unității, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate în locațiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de muncă de a completa fișa de identificare sau de a da informații despre evenimentul cercetat.

Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.

Elementul material al laturii obiectivea contravenției este reprezentat în acest caz de o acțiune și anume împiedicarea desfășurării controlului.

Contravenția reținută în sarcina petentului este o contravenție de rezultat, iar nu de pericol. Astfel că, prin fapta săvârșită, petentul trebuie în mod efectiv să fi împiedicat total sau parțial exercitarea atribuțiilor conferite de lege inspectorilor de muncă.

Prin întâmpinare, intimata a învederat că petentul, prin acțiunea sa, a împiedicat inspectorii de muncă să își exercite atribuțiile de control în sensul că a interzis verbal numitului N. L. Edoard, să completeze declarația tip fișă de identificare. Prin concluziile scrise, intimata face referire tot la numitul N. L. Edoard.

Persoana mai sus indicată a fost audiată în cauză în calitate e martor (f.49). Acesta a declarat că în ziua controlului era la fața locului așteptând să se întâlnească cu sora petentului. A mai precizat că i s-a solicitat să dea o declarație, însă când a întrebat în ce calitate nu i s-a răspuns. Martorul a mai indicat că a fost legitimat de un reprezentant al jandarmeriei care i-a spus că nu este obligat să dea declarație. Ulterior legitimării, a fost întrebat de reprezentantul I. în ce calitate se află în acel loc, acesta indicând că își așteaptă prietena.

Împrejurarea că martorul a fost legitimat de organele Jandarmeriei reiese din raportul de la filele 57-58.

Din această declarație, apreciată de instanță ca fiind sinceră, reiese că N. L. Edoard, a refuzat oferirea unei declarații, liber de orice influență din partea petentului.

Martorul R. M., a declarat (f.48) că petentul i-a spus că poate alege dacă dorește sau nu să dea o declarație. La solicitarea inspectorului de muncă, acesta a precizat că a dat o declarație. Reiese că martorul nu a fost împiedicat în nici un fel să ofere o declarație.

Martorul Andrășesc F. a declarat (f.59) că a dat o declarație cu ocazia controlului. A mai precizat că dorea să cumpere un . i-a mai fost vândut de petent. Martorul a mai învederat că petentul nu a fost de față când a dat declarația.

Martorul audiat a declarat cu ocazia controlului (f.26) că a venit la proprietar pentru a cumpăra un . Tranzit. Astfel, declarația dată în fața instanței se coroborează cu conținutul fișei tip de identificare din data de 15.04.2014.

Martorul F. A. B., a declarat (f.61) că a auzit personal când petentul și-a sfătuit angajații să nu dea declarații. Martorul a apreciat că tonul acestuia era iritat datorită controlului. Martorul a mai indicat că petentul nu a întreprins vreun alt demers pentru a-și împiedica angajații să dea declarații.

Intimata a avut în vedere la sancționare petentului, faptul că acesta i-a interzis numitului N. L. Edoard să dea declarație, iar numitului Andrășesc F. i-a impus ce să scrie în declarație. Martorul F. A. B., a indicat că petentul doar și-a sfătuit angajații să nu dea declarații. Martorii Andrășesc F. și N. L. Edoard, au declarat sub jurământ că nu sunt angajații societății administrate de petent. De asemenea, martorul R. M., angajat al societății administrate de petent, a declarat că a completat fișa de identificare.

Agentul constatator a declarat în fața instanței (f.62) că împiedicarea controlului a avut loc prin sugestii pe un ton impunător. Acesta a mai indicat că l-a întrebat pe numitul Andrășesc F., ce motor dorește să cumpere, acesta răspunzând că nu știe.

Această declarație se află în contradicție cu conținutul fișei tip de identificare (f.28), unde se indică că este vorba de un . Tranzit.

Din probatoriul administrat nu reiese că petentul a împiedicat total sau parțial desfășurarea controlului. Astfel, Andrășesc F. a completat fișa tip de identificare, declarând totodată în fața instanței că petentul nu a fost de față. Martorul F. A. B. a indicat că reprezentanții intimatei au rămas să ia declarații persoanelor prezente, iar aceasta a efectuat vizita amplasamentului împreună cu petentul. Astfel, declarația martorului Andrășesc F., că la momentul completării fișei tip de identificare, petentul nu a fost prezent lângă el, este credibilă.

În ceea ce privește refuzul numitului N. L. Edoard, instanța a reținut că petentul nu a exercitat nici o influență asupra acestuia.

Martorii F. A. B., V. D. E. și M. R. M., au declarat că petentul a avut o atitudine defensivă, iritată și chiar recalcitrantă. Aceste declarații sunt verosimile având în vedere că petentul a mai fost sancționat de intimată, și a mai fost controlat de comisarii Gărzii de Mediu. Această atitudine, ar putea constitui un indiciu cu privire la săvârșirea faptei contravenționale, însă martorii audiați în cauză au infirmat această posibilitate. De asemenea, reprezentații Jandarmeriei au conchis în raport (f.58) că pe întreaga durată de desfășurare a serviciului nu au fost probleme. Deci, se poate conchide, că atitudinea petentului, nu a fost disproporționată și nu a împiedicat desfășurarea controlului.

De luat în considerare este și împrejurarea că intimata atât în întâmpinare cât și în concluziile scrise face referire doar la numitul N. L. Edoard (persoana care nu a completat fișa de identificare). Astfel cum instanța a reținut deja, acesta nu avea calitatea de angajat al societății petente și nici nu a fost influențat în vreun fel de petent.

Ținând cont de aspectele expuse, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina petentului este netemeinică. Fapta este netemeinică deoarece cele două persoane au acționat libere de orice constrângere. Pe cale de consecință, procesul-verbal a fost anulat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă H. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii petentului ca neîntemeiată.

În motivele de apel se arată că prima instanță nu a analizat gradul de pericol social al faptei și nu a ținut cont de faptul că petentul a mai fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. 301/12.12.2012, act sancționator ce a făcut obiectul dosarului nr._/221/2012, constatându-se încălcarea acelorași texte de lege, fapt ce demonstrează că petentul înfățișează o ignoranță vădită față de respectarea obligațiilor ce-i revin prin prisma legislației din domeniul relațiilor de muncă și un dispreț total față de autoritățile statului îndreptățite să controleze legalitatea activităților desfășurate de o societate comercială.

De asemenea intimatul critică și considerentele sentinței vizând modul în care instanța de fond a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum și faptul că a ignorat depoziția dată în fața instanței de către inspectorul de muncă V. D. (fila 62) care a făcut mențiunea expresă că petentul la data controlului l-a influențat pe numitul N. L. Edoard să nu completeze fișa de identificare.

În continuare intimatul prezintă starea de fapt pe larg.

Conform art. 30 din OUG nr. 80/2013 apelul de față este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Petentul prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Examinând apelul intimatului în raport cu motivele invocate și probele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/19.05.2014 încheiat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă H. petentul U. I. D. a fost sancționat cu 10.000 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 23 (1) lit.a din Legea nr. 108/1999, reținând că în data de 15.04.2014 a fost depistat numitul Andrășesc F. D. care desfășura activitate de dezmembrare autobuze și reparații motoare în cadrul . Transporting SRL S. administrată de contravenient și de asemenea petentul a împiedicat inspectorii de muncă în desfășurarea controlului cu referire la numitul N. L. Edoard, încălcând prevederile art. 19 din Legea nr. 108/1999.

În fața primei instanțe au fost audiați ca martori R. M., N. L. Edoard și Andrășesc F. D. propuși de petent (filele 48,49,60) și martorii din oficiu F. A. B., M. R. M. și V. D. E. ( fila 59, 60 și 61).

Cele trei persoane menționate în procesul-verbal care s-au aflat în incinta unității controlate, respectiv martorii N. L. Edoard, R. M. și Andrășesc F. D., arată în declarațiile lor că doar martorul R. M. era angajat al soicetății iar ceilalți doi erau în vizită, martorul N. aștepta să se întâlnească cu viitoarea soție care este sora petentului iar martorul Andrășesc aștepta să sosească petentul pentru a discuta achiziția unui . autobuz dezmembrat.

Din declarațiile celor trei martori propuși de petent precum și din declarațiile martorilor propuși din oficiu F. A. B. și M. R. M., rezultă că petentul nu s-a opus controlului și nici nu a împiedicat persoanele aflate la sediul societății să dea declarații, fapt ce rezultă și din Raportul reprezentantului jandarmeriei prezent la fața locului pe toată durata desfășurării controlului (fila 57).

În cauză a fost audiată ca martor și V. D., inspectorul I., care a fost la fața locului și a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._.

Aceasta a declarat că petentul a avut o atitudine revoltată față de organele de control, l-a instigat pe martorul N. să nu completeze fișa de identificare, iar altei persoane îmbrăcată în salopetă și murdară pe mâini i-a sugerat să declare că a venit la societate să cumpere un .> Martora F. A. B. a declarat că auzit când petentul și-a sfătuit angajații să nu dea declarații, însă nu a întreprins vreun alt demers pentru a împiedica persoanele să dea declarații, acesta fiind doar iritat datorită controlului (f. 61).

Prin urmare, din declarația celorlalți martori coroborate cu Raportul reprezentantului jandarmeriei nu rezultă faptul că petentul a împiedicat angajații și celelalte persoane aflate la sediul societății să completeze Fișa de identificare, astfel că nu se poate reține că atitudinea petentului ar fi fost disproporționată și că a împiedicat desfășurarea controlului.

De asemenea faptul că petentul a mai fost sancționat în anul 2012 nu poate atrage concluzia că a săvârșit indubitabil și această faptă, acest lucru putând să fie avut în vedere la individualizarea cuantumului amenzii.

Așa fiind, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă apelul intimatei va fi respins ca nefondat.

În apel nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către Inspectoratul Teritorial de Muncă H. împotriva sentinței civile nr. 3287/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul H..

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27.04.2015.

Președinte,Judecător,

B. DumitruMorcan I.

Grefier,

B. A. E.

M.I./B.A.E. – red. 4 ex.

28.05.2015

- jud. fond – V. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 681/2015. Tribunalul HUNEDOARA