Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 451/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 761/272/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 451/A/2015 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 30 martie 2015
PREȘEDINTEMORCAN I.-judecător
B. D.-judecător
B. A. E.-grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 357/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a constatat că, prin serviciul registratură al instanței intimatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise,
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.357/25 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul S. P.- L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara și ca urmare a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.07.2013 emis de intimat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de intimat la data de 4.07.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 400 lei, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prevăzute de art.54 din OUG 195/2002.
În fapt, s-a reținut în sarcina petentului că la data de 4.07.2013 conducând autoturismul marca Dacia Supernova cu nr. de înmatriculare_ ce era parcată pe . Orăștie, la efectuarea manevrei de „mers înapoi” nu s-a asigurat și a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ce circula regulamentar pe .>
Verificând, potrivit art.34 alin.1 din OG nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța reține următoarele:
Potrivit art.54 alin.1 din OUG nr. 195/2002 ”conducătorul auto care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”.
Din raportul agentului constatator (fila 19) rezultă că acesta nu a asistat efectiv la evenimentul rutier produs între cele două autoturisme și nici nu a constatat săvârșirea contravenției la locul săvârșirii evenimentului ci a întocmit procesul verbal de contravenție la câteva ore de la producerea evenimentului și fără a se deplasa pe . Orăștie ,la locul producerii acestuia.
Actele au fost întocmite pe baza declarațiilor, subiective, a celor două persoane implicate în incidentului rutier prezumându-se că autoturismul care prezenta urme de lovituri mai pronunțate a efectuat manevra corectă iar conducătorul celuilalt autovehicul ar fi vinovat de producerea accidentului, prin încălcarea art.54 din OUG 195/2002, mai sus citat.
În realitate martorul Ivascu G., conducătorul autoturismului implicat în incident, arată că în momentul în care autoturismul său s-a frecat ușor de autoturismul petentului, trecuse cu partea din față de acesta astfel încât nu mai putea observa dacă acesta se afla în mișcare într-o manevră de „marche – arriere” acceptând, implicit, și ipoteza că incidentul a putut avea loc din cauza apropierii autoturismului său de autoturismul petentului care era parcat.
Chiar agentul constatator arată în cuprinsul raportului său că a sugerat părților încheierea unei înțelegeri amiabile, legal posibilă în lipsa victimelor și a consecințelor materiale derizorii, însă aceștia au refuzat, situație în s-a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție.
Stabilirea unei stări de fapt, lipsită de echivoc, a fost imposibilă datorită lipsei altor elemente probatorii și a subiectivității declarațiilor celor două, persoane implicate în evenimentul rutier.
Pentru cele ce preced instanța apreciază că din probele administrate nu reiese cu certitudine săvârșirea contravenției de către petent, existând un dubiu, care profită petentului.
Așa fiind, instanța a admis prezenta cerere ca fiind fondată și în consecință, în baza art.34 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor a admis plângerea, a desființat procesul verbal și a exonerat pe petent de plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel-intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara, solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului S. P.-L..
În dezvoltarea motivelor de apel intimatul arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă întrucât din schița întocmită rezultă că autoturismul era parcat pe trotuar pe toată lungimea sa, astfel că în aceste condiții singura posibilitate de coliziune între cele două autoturisme este dată de manevrarea cu spatele de către petent a autoturismului pe care-l conducea .
Mai mult, susține apelantul, în cuprinsul declarației date, petentul recunoaște deplasarea cu spatele a autoturismului pe care îl conducea și conform actelor normative în vigoare, cel care manevrează cu spatele este obligat să se asigure când iese din parcare pe un drum public.
În drept, invocă prevederile art. 466 Cod de procedură civilă.
Petentul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
Examinând apelul de față în raport cu motivele invocate și actului dosarului, instanța constată că este nefundat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Petentul a fost sancționat contravențional cu 400 lei amendă pentru contravenția prevăzută de art. 54 din OUG. nr. 195/2002, reținând că a manevrat autoturismul proprietate personală cu spatele fără a se asigura acroșând astfel autoturismul condus de numitul I. G..
Petentul susține că nu a făcut nicio manevră de mers înapoi, motiv pentru care nu a recunoscut fapta și a refuzat să semneze procesul-verbal.
În procesul-verbal agentul constatator nu a menționat vreo avarie cauzată, vre-o unuia dintre cele două autoturisme implicate în tamponare trecând doar la rubrica martor asistent pe numitul I. G. – proprietarul autoturismului implicat în evenimentul rutier.
Din actele dosarului rezultă că agentul constatator care s-a prezentat la fața locului nu a întocmit o schiță, nu a făcut o cercetare concretă prin identificarea și audierea unor martori, astfel că nu se poate reține faptul că petentul este cel care a manevrat autoturismul cu spatele și că a acroșat autoturismul numitului I. G..
În declarația dată de petent acesta nu recunoaște că a manevrat mers înapoi susținând doar că vroia să dea cu spatele pentru a ieși din parcarea respectivă, însă efectiv nu a făcut manevra respectivă deoarece a observat intenția conducătorului auto I. G. care l-a acroșat. La fel și numitul I. G., a dat declarație expunând poziția sa în legătură cu procedura accidentului ( f.18).
Prin urmare actele au fost întocmite de către agentul constatator pe baza declarațiilor subiective a celor două persoane implicate în evenimentul rutier prezumând că autoturismul care prezintă urme de coliziune mai pronunțate a efectuat manevra corectă, iar conducătorul celuilalt autoturism, respectiv petentul ar fi vinovat de producerea accidentului prin încălcarea art. 54 din OUG. nr. 195/2002.
Întrucât mențiunile din procesul –verbal nu sunt susținut de un probatoriu concludent cu privire la existența faptei contravenționale și comiterea acesteia de către petent, în mod corect, prima instanță având în vedere prevederile art. 34 din OG. 2/2001 a admis plângerea petentului.
Așa fiind, în temeiul art. 480 NCPC, apelul intimatei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva sentinței civile nr. 357/2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. B. D.
GREFIER,
B. A.-E.
Red.MI /dact.DL/4ex
08.05.2015( judec.fond F. N.)
| ← Alte cereri. Sentința nr. 504/2015. Tribunalul HUNEDOARA | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|








