Pretentii. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 4421/278/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR._ DOSAR NR._
Ședința publică din 24 martie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:N. D. G. D.- judecător
IFTIMUȘ A. C.- președinte secție
B. L. - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către reclamantul M. L. prin Primar împotriva sentinței civile nr.2801/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosarul nr._ (judec. fond C. C. C.).
La apelul nominal făcut in ședința publică la a doua strigare, lipsă părțile
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următparele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ din data de 30.05.2014, reclamantul M. L. prin PRIMAR, a chemat în judecată pe pârâta D. F. G. și a solicitat ca, în baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună obligarea sa la plata sumei totale de 4.713,74 lei, sumă ce reprezintă redevență în cuantum de 4.446 lei și 267,74 lei penalități de întârziere, pentru anul 2013-2014, calculate conform contractului de concesiune perfectat de părți și reactualizarea ei în raport de rata inflației în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
Prin sentința civilă nr.2801/2014 a Judecătoriei Petroșani, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. L., în contradictoriu cu pârata D. F. G..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.446 lei reprezentând redevență restantă și suma de 80,028 lei, reprezentând penalități de întârziere.
S-a respins în rest cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Prin art.102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil s-au stipulat următoarele: ,,Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Cum contractul dintre părți a fost încheiat la data de 30.12.2010, dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale Codului civil din 1864.
Astfel, potrivit art. 969 din Codul civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
În consecință, partea care are calitatea de titular de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită, potrivit art. 1073 din Codul civil, să pretindă celeilalte părți satisfacerea integrală a acelor drepturi. Corelativ obligației concedentului de a permite concesionarului exploatarea imobilului mai sus menționat și de a nu-l tulbura pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din contract, îi corespunde obligația concesionarului de a plăti la termenul stipulat prețul concesiunii, respectiv redevența.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, instanța a admis în parte cererea reclamantei și astfel a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.446 lei reprezentând redevență restantă și a sumei de 80,028 lei reprezentând penalități de întârziere, urmând a respinge în rest cererea.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen apelantul M. L., în calitate de concedent, pe de o parte și D. F.-G. în calitate de concesionar, pe de altă parte s-a perfectat contractul de concesiune înregistrat la Primăria municipiului L. sub nr. 284/148/30.12.2010, având ca obiect preluarea în concesiune a terenului în suprafață de 112 mp. situat administrativ în municipiul L. ., lângă blocul M4, înscris în CF.979 Bărbăteni, nr. topo 82/3a/39/2/5/8 pe o perioadă de 49 ani, teren care face parte din domeniul privat al mun.L..
Conform prevederilor contractuale, pârâta avea obligația achitării unei redevențe anuale în cuantum de 16,85 lei/mp. potrivit art.3 alin.1 din contractul de concesiune, perfectat între părți.
Deasemenea, contractul de concesiune prevede în clauzele sale mai exact la art. 3 alin.2, faptul că, prețul concesiunii prevăzut la art. 3 alin.1 va fi indexat annual cu rata inflației.
ART.4 alin.2 din contractul de concesiune perfectat între părți prevede, faptul că: neachiotarea redevenței la termenele stabilite va conduce la plata unor penalități de întârziere în procent de 0,2% zi de întârziere, astfel încât, față de această prevedere contractuală a procedat la calculul penalităților de întârziere conform anexei care face parte din acțiunea formulată.
Față de aceste prevederi contractuale, apreciază că, clauzele contractuale nu trebuie interpretate în mod restrâns, ci per ansamblu motivate de împrejurarea că, pârâta a folosit efectiv terenul toată această perioadă de timp și nu doar o perioadă limitată de 3 luni de zile.
Nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel, se rețin următoarele:
Apelul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primate.
Astfel, în speță, fiind vorba de o răspundere civilă contractuală, pentru a fi admisă cererea reclamantei de angajare a răspunderii civile contractuale a pârâtului pentru neexecutarea obligației de plată a redevenței, instanța a verificat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: dacă există o neexecutare a obligației din partea pârâtului, un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția pârâtului, dar și dacă pârâtul a fost pus în întârziere.
Instanța remarcă faptul că reclamanta, în baza contractului de prestări servicii, dobândește calitatea de titular al dreptului de a pretinde de la pârât redevența.
Corelativ acestui drept, pârâta s-a obligat prin contract să-i achite redevența, potrivit art.7 al. 4) din contract.
Având în vedere că pârâta nu a înțeles să-și execute obligația de a plăti la termen redevența, o asemenea conduită are valoarea unei neexecutări a contractului care cauzează reclamantei un prejudiciu patrimonial ce constă tocmai în lipsa de folosință a sumelor de bani reprezentând redevența.
Cât privește vinovăția pârâtei, potrivit art.1082 din Codul civil, aceasta este prezumată, iar pârâta nu a făcut dovada unei cauze străine de voința sa care să nu-i poată fi imputată și astfel vinovăția sa să fie înlăturată.
În contextul circumstanțelor reținute, instanța constată că devin aplicabile dispozițiile art.1073 Cod civil, potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare, în speță fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile contractuale.
Așadar, pentru aceste considerente, instanța a admis cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4.446 lei reprezentând redevență restantă.
Potrivit art. 4 al. 3) și art. 9 al. 1) lit. i) din contractul de concesiune nr. 284/148/30.12.2010, „ în cazul neachitării redevenței de către concesionar pe o perioadă mai mare de 3 luni în cursul unui an conduce la retragerea unilaterală a concesiunii și eliberarea terenului de orice construcție edificată pe acest teren.”
Având în vedere prevederile contractuale în care pârțile au limitat posibilitatea perceperii penalităților, reclamantul trebuia să facă aplicarea dispozițiilor contractuale în conformitate cu dispozițiile art. 969 Cod civ
Astfel, după expirarea celor 3 luni de întârziere la plată, părțile au stabilit că sancțiunea aplicabilă este retragerea concesiunii, așadar reclamantul avea la dispoziție ca, după perceperea penalităților de întârziere pe cele 3 luni, să recurgă la retragerea concesiunii, iar faptul că nu a facut-o este culpa sa de care nu se poate prevala în obținerea unor penalități ulterior celor 3 luni de zile.
Potrivit art. 1169 C.civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, dovada putându-se face în condițiile prevăzute de art. 1170 C.civil.
Reclamantul nu a făcut dovada nici că a notificat concesionarul în legătură cu intenția sa de reziliere a contractului,conform art. 9 al. 1) lit. i) din contractul de concesiune nr. 284/148/30.12.2010.
În art. 4 din contractul de concesiune s-a prevăzut clauza potrivit căreia întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 0,02%/zi de întârziere.
Refăcând calculul penalităților de întârziere aplicat redevenței indexate pentru perioada 2013-2014 doar pentru 3 luni de întârziere se obține un total al penalităților de 80,028 lei.
Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 NCPC., se vor respinge apelurile de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de apelantul M. L. prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 2801/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara.
DEFINTIIVĂ.
Pronunțată,în ședința publică azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR.
N.-D. G.-D. IFTIMUȘ A.-C.
GREFIER,
B. L.
Red.NDGD/dact.DL/4ex.
18.05.2015(judec. fond C. C. C.).
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 855/2015. Tribunalul... | Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 803/2015.... → |
|---|








