Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1057/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 5728/221/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1057/A/2015DOSAR NR._
Ședința publică din 30 iunie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:IFTIMUȘ A. C.- președinte secție
N. D. G. D.- judecător
B. L. - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către intimatul I.P.J. Hunedoara împotriva sentinței civile nr.199/26.01. 2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ ( judec. fond V. S.).
La apelul nominal făcut in ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL;
Asupra apelului de față constată:
Prin acțiunea formulată în data de 08.07.2014, și înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, petenta ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._/16.06.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a învederat în esență următoarele aspecte: procesul-verbal s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG 2/2001; este de neconceput ca într-o localitate, într-o instituție publică să nu existe nici o persoană în afara agenților constatatori care să poată avea calitatea de martori; magazinul deținut este dotat cu încuietori sigure, cu grilaje metalice, sistem de iluminat, cât și cu sistem de alarmă, deci fapta nu există; fapta nu există deoarece a luat deja măsurile necesare; a fost sancționată o persoană care nu poate avea calitatea de contravenient.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.19, 31 din OG 2/2001 și Legii 333/2003.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Aceasta a arătat că petenta, la data de 16.06.2014 a fost sancționată contravențional datorită faptului că nu a luat măsuri de asigurare a obiectivului, bunurilor și valorilor deținute la punctul de lucru situat în mun. D., Complex comercial Dacia, magazinul nr.8, cu o formă de pază prevăzută de lege.
Prin sentința civilă nr. 199/2014 Judecătoria D.:
Admite în parte plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Sântuhalm, nr.123, jud. Hunedoara, înregistrată la ONRC sub nr. J_, C. RO26542609, în contradictoriu cu intimata IPJ Hunedoara, cu sediul în D., ..130 ca neîntemeiată și pe cale de consecință:
Constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal . nr._/16.06.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei și îi pune în vedere ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/16.06.2014, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.58 lit. a) din Legea 333/2003.
În vederea determinării aplicabilității exigențelor convenționale de echitabilitate în materie penală, instanța de contencios european, recurge în mod constant la trei criterii: criteriul calificării interne, criteriul scopului și severității sancțiunii și criteriul naturii faptei incriminate (cauza Engel c. Olandei). Aceste criterii sunt alternative, instanța europeană trecând prin filtrul fiecărui criteriu fapta dedusă analizei, în vederea furnizării unei concluzii finale.
Criteriul calificării interne presupune că fapta prevăzută de către textul sancționator este calificată în dreptul intern ca făcând parte din dreptul penal național. În mod evident, în cazul contravențiilor, dreptul intern nu le califică ca fapte de natură penală. Astfel, conform art.1 teza I din O.G.2/2001 legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.
Criteriul scopului și severității sancțiunii aplicate, impune în primul rând stabilirea caracterului preventiv sau punitiv al sancțiunii. În cazul unui răspuns pozitiv, există indicii puternice în direcția caracterului penal al faptei. Severitatea sancțiunii constituie un factor deosebit de important în stabilirea naturii penale a faptei.
Având în vedere sancțiunea principală aplicată - amenda în cuantum de 2000 lei -; ținând cont că fapta contravențională pentru care petenta a fost sancționată are un caracter punitiv și educativ; instanța consideră că fapta dedusă judecății este asimilată unei acuzații în materie penală.
În cazul asimilării faptei contravenționale unei fapte de sorginte penală, devin incidente garanțiile specifice acestei materii, printre care cea mai importantă, prezumția de nevinovăție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
De asemenea, prin Decizia nr.251/2003 Curtea Constituțională a stabilit că procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art.17 din O.G.2/2001, care stabilesc elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța constată că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).
De asemenea, având în vedere teoria generală a nulităților instituită de C.pr.civ., teorie aplicabilă în virtutea art.47 din O.G.2/2001, instanța apreciază că nu există alte cazuri de nulitate care să poată fi invocate din oficiu.
Prin plângerea formulată, petenta a susținut că procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art.19 din OG 2/2001, în sensul că procesul-verbal nu este semnat de un martor asistent.
Articolul 19 din O.G.2/2001 instituie procedura de urmat de către agentul constatator în ipoteza în care procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie in absentia (în lipsă), sau contravenientul refuză semnarea actului sancționator.
Astfel, în cazul în care contravenientul nu este prezent, această împrejurare trebuie atestată de cel puțin un martor, iar în situația în care un martor nu poate fi identificat, agentul constatator este obligat să consemneze motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Agentul constatator a indicat în actul administrativ că nu a fost de față nici un martor deoarece procesul-verbal a fost întocmit la sediul Poliției Municipiului D.. Chiar dacă nu este credibil că nu a fost găsită nici o persoană, din afara sau din cadrul instituției, dispusă să confirme încheierea actului în lipsa contravenientului, instanța apreciază că petenta nu a dovedit existența unei vătămări, mai ales că martorul nu are rolul de a susține temeinicia sau netemeinicia faptei.
Conform art.3 alin.3 din Legea 333/2003 la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Prin procesul-verbal s-a reținut că petenta nu a asigurat nici una din formele de pază prevăzute de lege. Cu toate că prin cererea introductivă de instanță s-a susținut că magazinul deținut este dotat atât cu încuietori sigure, cu grilaje metalice, sistem de iluminat, această afirmație nu au fost dovedită.
În ceea ce privește sistemul de alarmă, după controlul efectuat în data de 24.03.2014 (f.19), petenta a încheiat contractul nr.53/30.05.2014, având ca obiect instalare sistem de avertizare la efracție. Conform societății prestatoare, sistemul a fost instalat în data de 09.07.2014. Deci, de la data controlului (24.03.2014) și până la data încheierii contractului au trecut 66 de zile, iar de la data încheierii actului juridic și până la data instalării efective a sistemului au trecut 40 de zile. Astfel că, la data efectuării (16.06.2014) celui de-al doilea control (f.18), sistemul nu era în mod efectiv instalat, ci era doar încheiat contractul pentru prestarea serviciului. Pe cale de consecință, instanța constată că în mod corect s-a dispus sancționarea petentei.
Conform art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Scopul Legii 333/2003 este acela de a descuraja activitățile ilicite prin asigurarea unor măsuri de pază în funcție de valoarea bunurilor deținute. Încălcarea dispozițiilor din legea menționată, produce de cele mai multe ori consecințe în patrimoniul unității care și-a nesocotit obligația de asigurare a pazei.
Cu toate că de la momentul efectuării primului control în data de 24.03.2014 și până la instalarea în mod efectiv a sistemului de avertizare au trecut mai mult de 100 de zile, instanța reține totuși că petenta a efectuat demersurile necesare pentru a intra în legalitate din punct de vedere al măsurilor de pază, iar costul total al sistemului de avertizare s-a ridicat la 1440 lei (f.34).
Chiar dacă întârzierea cu care a luat măsura îi este imputabilă, trebuie ținut cont că făcuse primele demersuri necesare intrării în legalitate (prin încheierea contractului), anterior controlului din data de 16.06.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul IPJ Hunedoara(f.3)
În motivare se arată că fapta petentei prezintă pericol social și că aplicarea amenzii ar fi suficientă pentru îndreptarea conduitei.
Intimata - petentă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Examinând înscrisurile de la dosar, Tribunalul constată că apelul este tardiv formulat pentru următoarele motive:
Potrivit art.468 C.pr.civ, termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Acest termen se calculează conform art.181 C.pr.civ, pe zile libere, adică nu intră în calculul său ziua de început și cea de sfârșit a termenului.
Conform disp.art.185 C.pr.civ, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de motive temeinic justificate conform art.186 C.pr.civ.
Prin urmare, în situația depunerii cererii de apel peste termenul legal, apelantul este obligat să formuleze o cerere de repunere în termen și să indice motivele temeinice care l-au împiedicat să depună apelul în termenul legal.
În cauză se constată că sentința judecătoriei poate fi atacată cu apel în 30 zile de la comunicare. Comunicarea către apelantă s-a făcut la data de 06.01.2015. Prin urmare, termenul de apel s-a împlinit la data de 7.02.2015.
Ori apelanta a depus cererea de apel la 18.02.2015, fără a formula o cerere de repunere în termen și fără să indice vreun motiv de împiedicare dintre cele avute în vedere de art.186 C.pr.civ.
Astfel, se constată că apelul este tardiv formulat și în consecință, în baza art.480 Cod Procedură Civilă, se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul introdus de către apelantul I.P.J. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 199/2015 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.06.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Iftimuș A. C. N. D. G. D.
Concediu odihnă
VICEPREȘEDINTE TRIBUNAL
R. I.
GREFIER,
B. L.
29.07.2015
NDGD/.>
Judec. Fond V. S.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 717/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 843/2015.... → |
|---|








