Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1175/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 1175/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 9004/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL H.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1175/A/2015 DOSAR NR._

Ședința publică 14 septembrie 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:M. L.- judecător

D. I.- judecător

B. L. - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către petentul M. Ș. P. împotriva sentinței civile nr.447/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ (judecător fond Ș. D. M.).

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost completă .

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.447/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. s-a respins plângerea formulată de petentul M. S. P., CNP_, domiciliat în Slatina, ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H., cu sediul în municipiul D., .. 130, județul H., împotriva procesului verbal . nr._/17.09.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/17.09.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 900,00 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121/1 din HG nr.1391/2006, art.36/1 și 8 din OUG nr.195/2002 și sancționate de art. 108/1 lit.b pct.2, 100/2, 108/14 și 101/1/3 din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 17.09.2014, ora 18,20 în I., a condus autotutilitara marca Iveco, numărul_, cu viteza de 71 km/h, față de 50km/h maxim admisă, în localitate. Totodată conducătorul auto nu purta centura de siguranță, iar la controlul efectuat s-a constatat că autoutilitara nu este dotată cu triunghiuri reflectorizante.

În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește încheierea procesului verbal în lipsa unui martor, agentul constatator în mod corect a procedat în acest fel, devreme ce a menționat că nu a fost identificat un martor, fiind respectate prevederile art.19 din OG nr.2/2001.

Referitor la privarea petentului de dreptul a face obiecțiuni, instanța a reținut că nerespectarea acestuia drept, ar putea duce la anularea procesului verbal doar în condițiile art.175 cod proc. civ. dacă i s-ar fi cauzat petentului o vătămare, ceea ce nu s-a invocat și nici probat în cauză. Mai mult, se constată că petentul ar fi putut arăta instanței obiecțiunile pe care ar fi dorit să le facă vis a vis de constatările agentului constatator, însă nici cu ocazia formulării plângerii nu a adus nemulțumiri legate de cele reținute în sarcina sa.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod elocvent descrisă în cauza H. și alții contra României, este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A. împotriva României, nr._/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr._/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr._/97, decizia din 7 septembrie 1999].

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Pe fond, instanța a reținut că a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă petentul nu a produs nicio dovadă care să ateste că cele reținute de agentul constatator nu ar fi fost conforme cu realitatea, iar sarcina probei îi revenea potrivit art.249 Cod proc. Civ..

În ceea ce privește criticile petentului legate de buletinul de verificare metrologică, în sensul că acesta ar fi incomplet și nu conține o ștampilă, instanța a reținut că aceste critici sunt irelevante, nefiind indicat un text legal care să fie încălcat prin lipsa aplicării ștampilei și nici lipsa concretă a unor elemente.

Referitor la faptul că fotografiile realizate ar fi fost în faza de testare a aparatului radar, instanța are în vedere că această susținere este eronată, menționarea literei T pe înregistrare atestând viteza reală a autovehiculului depistat de aparatul radar.

Relativ la critica petentului că înregistrarea trebuia să poarte mențiunea că aparatul radar și-a efectuat autotestarea, se reține că această exigență nu este impusă de norma de metrologie. Dimpotrivă, în acord cu dispozițiile pct.3.2.6 din ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre):

“ 3.2.6. Cinemometrul trebuie sa fie prevazut cu o functie de autotestare, care sa poata pune in evidenta orice defect sau dereglare functionala, ce pot avea influenta asupra exactitatii de masurare.

Aceasta functie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului, avand si posibilitatea de a fi activata manual de catre operator, ori de cate ori se considera necesar. In cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate iar functionarea cinemometrului va fi blocata”

Devreme ce aparatul radar a fost omologat și verificat metrologic, instanța reține că automat acesta trebuie să respecte normele metrologiei legale NML021-05, fiind dotat cu o astfel de funcție, care se activa automat și care bloca aparatul dacă s-ar fi constatat vreo defecțiune, sau dacă nu și-ar fi realizat autotestarea.

Nici faptul că aparatul radar ar fi fost omolgat doar pentru efectuarea de măsurători doar în regim staționar nu este fondată, nefiind făcută o astfel de mențiune în cuprinsul certificatului de verificare metrologică.

Astfel, instanța a constatat că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului au fost constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, iar viteza a fost măsurată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele ce au fost reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile legale, nu este oportună înlocuirea sancțiunilor amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule cu nerespectarea legii fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic. Totodată, va recomanda petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petentul M. Ș. P. solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii plângerii formulate.

In motivarea apelului s-a arătat că nu a fost reală reținerea agentului constatator că nu a putut identifica un martor asistent urmare a lipsei semnăturii contravenientului, deasemenea a arătat că nu au fost respectate condițiile de valabilitate ale buletinului de verificare metrologică, iar aparatul radar nu a efectuat autotestarea.

Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului formulat invocând motive de legalitate și temeinicie ale sentinței atacate.

Examinând actele si lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Motivarea lipsei martorului asistent poate fi reținută de instanță și poate duce la anularea actului atacat în condițiile art 19 din OG 2/2001. Astfel, sarcina martorului asistent de a dovedi împrejurarea lipsei semnăturii contravenientului poate fi suplinită și eventual răsturnată de către petentul apelant prin solicitarea administrării de probe care să dovedească contrariul față de cauzele care au dus la lipsa semnăturii reținute de către agentul constatator. Or, simpla critica fără a dovedi o altă situație de fapt nu poate fi primită.

Analizând buletinul de verificare metrologică de la f.20, constată că aparatul cinemometru de control rutier a fost admis pentru verificări în trafic pentru o perioada de 1 an începând cu 14.03.2014.

Autotestarea la care face referire apelantul este deasemenea o critică care nu are un suport temeinic, cifra T de pe planșele foto de la f.19 verso, indica viteza autovehiculului în trafic și nu autotestarea, care, potrivit art. 3.2.6. din Normele de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), se face automat.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt si a pronunțat o soluție temeinică si legală, în consecință, în temeiul art. 34 din OG nr. 2 /2001 și art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către M. Ș. P. împotriva sentinței civile nr. 447/2015 pronunțată de Judecătoria D., Județul H..

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 14.09.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

M. LiviuDrăgan I.

GREFIER,

B. L.

ML/.>

2.10.2015

Judec. fond Ș. D. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1175/2015. Tribunalul HUNEDOARA