Pretentii. Sentința nr. 63/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Sentința nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1703/97/2014

- SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F. -

Dosar nr._

Sentința civilă nr. 63/CA/2015

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: B. M. L. - Judecător

R. D. - Grefier

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamantul P. I. E., în contradictoriu cu pârâții S. F. Municipal Hunedoara, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului avocat S. S. L. în substituire avocat B. B., cu împuternicire avocațială la dosar (f. 20), lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul reclamantului – avocat S. S. L. depune delegație de substituire și învederează instanței că s-a strecurat o eroare materială de redactare în cererea de chemare în judecată, însă numărul de identificare corect este cel care conține primele trei litere ZFA.

Instanța reține această cerere de îndreptare eroare formulată de reprezentantul reclamantului.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare: excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal și excepția inadmisibilității și, pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantului – avocat S. S. L. solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate și, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, conform documentelor justificative atașate la dosar.

Acesta solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.491,00 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, conform chitanței depuse la dosar, precum și la plata dobânzii fiscale, calculate de la data achitării taxei, respectiv 11.04.2011 și până la data plății efective a acesteia.

Instanța reține cauza spre soluționare pe excepțiile invocate de pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și pe fond

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la această instanță la data de 06.03.2014, sub nr._, reclamantul P. I. E. a chemat în judecată pe pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de 1,491.00 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare la data de 11.04.2011, precum și la plata de dobândă legală, calculată de la data plății taxei și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca F., nr. de identificare ZFA_30 din Germania, că pentru a-l înmatricula în România a fost obligat la plata unei taxe pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, în sumă de 1,491.00 lei, și că această taxă nu este conformă cu art. 110 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene care prevede că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare”. De asemenea, reclamantul a susținut că pârâții datorează și dobândă fiscală până la data restituirii efective.

În drept, reclamantul a invocat OUG nr. 50/2008, art. 110 din Tratatul Comunității Europene.

Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 149.00 lei (fila nr. 15).

Pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, depus întâmpinare (f. 25) prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal cu privire la capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Asupra excepției inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat că art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, procedură pe care reclamantul nu a îndeplinit-o, că decizia privind stabilirea taxei pe poluare este un act administrativ fiscal, întrunind toate elementele prevăzute de OG nr. 92/2003, că reclamantul a avut posibilitatea de contestare a deciziei la organul emitent în termen de 30 de zile de la comunicare, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 reclamantul trebuie să îndeplinească procedura prealabilă, solicitând organului emitent revocarea, în tot sau în parte, a actului. A mai susținut că reclamantul nu a anexat cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 12 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă, că reclamantul avea obligația de a se supune dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 în sensul de a solicita anularea în tot sau în parte a unui act administrativ și că acțiunea de față, având ca obiect obligație de a face, este inadmisibilă întrucât nu este posibilă restituirea vreunei sume de bani fără a se anula actul administrativ ce a stat la baza achitării respectivei sume de bani.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, pârâtul a arătat că taxa pretinsă de reclamant se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de acest fond, potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, că are calitatea de simplu încasator al sumei de bani, nefiind beneficiarul sumei.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, că nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunităților europene întrucât taxa pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului.

În drept, pârâtul a invocat art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, OUG nr. 50/2008.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (f. 29) prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtul DGRFP Timișoara, iar, pe fond, a solicitat, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

La termenele de judecată din data de 16.06.2014 și 06.10.2014, în temeiul OUG nr. 74/2013, s-au introdus în cauză, în calitate de pârâți, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și F. Municipal Hunedoara (f. 32).

Reclamantul a depus, în copie, carte de identitate a vehiculului România, certificat de înmatriculare auto Republica Federală Germania (în limba germană și limba română), decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule din data de 29.12.2010, chitanță nr._/11.04.2011, adresa nr. 4667/24.02.2014 emisă de S. F. Municipal Hunedoara, contract de vânzare-cumpărare din data de 05.11.2010, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 13.04.2011, carte identitate reclamant.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod proc. civ. instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor.

Reclamantul a achiziționat, la data de 05.11.2010, autovehiculul marca F., nr. de identificare ZFA_30, conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 05.11.2010, înmatriculat pentru prima dată în Germania. Pentru înmatricularea autovehiculului în România autoritățile române i-au impus reclamantului achitarea taxei pe poluare pentru autovehicule, conform OUG nr. 50/2008, iar reclamantul a achitat cu acest titlu suma de 1,491.00 lei, așa cum rezultă din chitanța nr._/11.04.2011 emisă de Trezoreria Municipiului Hunedoara.

După plata taxei, reclamantul a adresat o cerere organului fiscal prin care a solicitat restituirea sumei plătite. În urma refuzului, conform adresei de la fila nr. 11, reclamantul a formulat acțiunea de față prin care pretinde restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule și plata dobânzilor aferente.

Având în vedere decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG 50/2008, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod, văzând că prin cererea de față nu se contestă valoarea taxei și legalitatea acesteia, ci incompatibilitatea cu normele de drept comunitar, ce excede competenței organelor administrativ fiscale, fiind atributul exclusiv al instanței, excepția de inadmisibilitate apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal instanța reține că acesta a încasat suma de bani pretinsă de către reclamant, conform chitanței menționate mai sus, astfel încât nu se poate reține lipsa de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța reține că problema de drept care se ridică în cauză este aceea de a stabili dacă legislația internă, în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant, este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.

În conformitate cu dispozițiile art. 90 (în prezent art. 110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) ”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această taxă se datora pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Obligația de plată a taxei intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar aceasta se calcula de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1). Așadar, taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care se făcea prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, dacă au fost înmatriculate în țară.

Se constată astfel că, deși scopul declarat al legii îl constituie punerea în operă a principiului „poluatorul plătește”, în realitate, s-a urmărit, ca efect imediat, descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate deja într-un alt stat membru. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați - din punct de vedere fiscal - să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, care nu se încadrează în limitele de poluare statuate, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.

Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Ori actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).

Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Instanța mai reține că prin Hotărârea CEJ în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Raportat la cele susmenționate, taxa pe poluare solicitată de autoritățile române reclamantului pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat de către acesta din spațiul comunitar, contravine prevederilor art. 90 din Tratat, motiv pentru care solicitarea de restituire a acestei taxe va fi admisă, având în vedere și faptul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, dar este încasată de organul fiscal. Între cele două pârâte nu există însă raporturi de solidaritate, astfel încât solicitarea reclamantului referitoare la solidaritatea pârâților este neîntemeiată și va fi respinsă

Lipsind reclamantul, în mod nelegal, de suma susmenționată, față de dispozițiile art. 124 raportat la art. 120 Cod procedură fiscală, văzând și cele hotărâte de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la data de 18 aprilie 2013, în cauza C-565/11, pârâtele vor fi obligate și la plata dobânzii fiscale, aferente sumei achitate cu titlu de taxă, dobândă ce va fi calculată de la data plății și până la data restituirii efective.

În temeiul art. 453 alin. (1) Cod proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtelor, instanța le va obliga la plata sumei de 649.00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 149.00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 15) și suma de 500.00 lei onorariu avocat, conform chitanței nr. 818/19.03.2014 (f. 35).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, invocată de pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca neîntemeiată.

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. I. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat B. B. E., cu sediul în D., .. 6, etaj 2, județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, cu sediul în D., . H3, parter, județul Hunedoara, S. F. Municipal Hunedoara, cu sediul în Hunedoara, .. 10, județul Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.

Obligă pe pârâți la restituirea către reclamant a sumei de 1,491.00 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, achitată cu chitanța nr._/11.04.2011 emisă de Trezoreria Municipiului Hunedoara, precum și la plata de dobândă fiscală, calculată de la data de 11.04.2011 și până la data plății efective.

Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Obligă pe pârâți la plata sumei de 649.00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul Hunedoara.

Pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2015.

Președinte Grefier

B. M. L. R. D.

6 ex./BML/RD/03.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 63/2015. Tribunalul HUNEDOARA