Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 901/272/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 175/A/2015 DOSAR NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.02.2015
PREȘEDINTE: A. L. M. - JUDECĂTOR
S. D. - JUDECĂTOR
SÎNA E. D. - GREFIER
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta petentă . împotriva sentinței civile nr. 119/2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul nr._ (judecător fond T. M.).
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 19.01.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr.119/2014 a Judecătoriei Orăștie, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată din oficiu.
În temeiul art.82 al.1 C.pr.civ., s-a anulat plângerea contravențională formulată de către petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR.
S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr_/10.09.2013 emis de către intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, față de lipsa dovezii calității de reprezentant a administratorului societății petente, instanța a dispus citarea părților la primul termen de judecată, petenta cu mențiunea de a depune întâmpinare și extras ORC conform dispozițiilor art.151 al.4 C.pr.civ., dispoziție reluată prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2014.
Având în vedere că petenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, la termenul de judecată din data de 4 martie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru administratorul societății petente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.82 al.1 C.pr.civ., instanța a admis excepția invocată și a anulat cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen apelanta - petentă .>solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului, iar pe cale de consecință, respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant și admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului verbal atacat, în sensul anulării procesului verbal contestat și al exonerării petentei-apelante de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea apelului s-a arătata că, este încadrată greșit fapta de către contestator. Petenta nu are calitate de subiect activ a contravenției constatate de către agentul constatator. Nulitatea absolută a procesului-verbal.
Potrivit conținutului procesului-verbal contestat, fapta pentru care petenta a fost sancționată contravențional a constat în data de 10.09.2013, inspectorii ISCTR, au constatat că autobuzul marca Mercedes-Benz, înmatriculat cu nr. BT-69-SZHm utilizat de petentă pentru efectuarea transportului rutier de persoane pe traseul B.- Timișoara, era oprit în altă stație decât cele prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv în stația de călători „ La Berze” din localitatea Orăștie jud.Hunedoara.
Sancțiunea aplicată petentei este nelegală, ca urmare a faptului că agenții constatatori au realizat o greșită încadrare juridică a faptei constatate, cu consecința aplicării sancțiunii unei alte persoane decât autorul faptei contravenționale.
Astfel, în realitate, fapta constând în oprirea vehiculului într-o altă stație decât cele menționate în graficul de circulație aferent licenței de traseu nu constituie contravenție pentru care a fost aplicată sancțiunea ( art. 4 pct.10 din HG,69/2012) ci o altă contravenție, respectiv cea prevăzută de art. 4 pct.73, teza finală din HG. 69/2012, potrivit căreia, constituie contravenție, nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/ întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației, de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație.
Or, potrivit art. 7 alin. 2 lit.”b”” sancțiunile contravenționale se aplică…(b) conducătorului auto român sau străin, după caz, pentru faptele prevăzute la arr. 4 pct.13 și 72-76”.
Având în vedere toate argumentele anterior expuse, este evident că petenta . a fost sancționată în mod nelegal, întrucât, aceasta nu are calitatea e subiect activ al contravenției constatate de agenții constatatori, această calitate aparținând - așa cum statuează expres art.7 alin.2 lit. b” din HG.69/2012- conducătorilor auto vinovați de nerespectarea obligației de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație.
Sancțiunea aplicată petentei a fost individualizată în mod greșit de către agentul constatator.
Separat de caracterul nelegal al sancționării ., învederează instanței de judecată că, și în ipoteza în care fapta contravențională ar exista, sancțiunea aplicată, constând în amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, este nelegală.
De asemenea, disp.art.21 alin. 3 din OG.2/2001, prevăd că” sancțiunea … trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Incidența legii contravenționale mai favorabile sub aspectul sancțiunilor aplicate. . HG.76/2014 prin care a fost redus cuantumul amenzilor prevăzute de HG.69/2012.
Ulterior întocmirii procesului-verbal . nr._/10.09.2013, prin care s-a constatat și sancționat pretinsa săvârșire a contravenției prev.de art.4 pct.10 din HG.69/2012, legiuitorul a adoptat HG. Nr. 76/2014, prin intermediul căreia a fost modificat HG.nr. 69/2012, în sensul reducerii cuantumului amenzilor stabilite prin acesta din urmă act normativ.
Cuantumul amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal pentru pretinsa săvârșire a contravenției prev.de art.4 pct.10 din HG. Nr. 69/2012, a fost stabilit conform art.7 alin.1 din HG.nr.69/2012, conform căruia „ contravențiile prev.de art. 4 se sancționează cu amendă de 8000 lei, la 12.000 lei.”
Prin art. I pct.5 din HG. nr. 76/2014 a fost modificat art. 7 din HG.69/2012, noua formă a acestuia prevăzând: „(1) Contravențiile prev.la art.4 pct.1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77, se sancționează cu amendă de la 4000, la 6000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român sau străin, după caz”.
De asemenea, pentru contravenția prev. de disp.art. 4 pct.73 din HG. 69/2014, corecta încadrare a faptei contravenționale consemnate prin procesul-verbal contestat, Art. I pct.5 din HG. 76/2014, prevede „ (2) Contravențiile prevăzute la art.4 pct.13 și 72-76 se sancționează cu amendă de la 4000 lei, la 6000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin, după caz”.
Având în vedere disp.art.12 alin.2 din OG: 2/2001, potrivit cărora „ dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta”, solicită instanței de judecată, ca în situația în care nu-și va însuși argumentele care atrag nulitatea procesului-verbal contestat și nici nu va considera că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, să dispună admiterea plângerii, în sensul aplicării legii contravenționale mai favorabile prin înlocuirea amenzii de 8000 lei ( minimul special prevăzut în HG.69/2012) cu amendă în cuantum de 4000 lei( minimul special conform HG.76/2014).
Probatoriul administrat în cauză confirmă netemeinicia procesului-verbal de contravenție.
În acord cu jurisprudența CEDO, procedura contravențională este asimilată celei penale, așadar cel care face o acuzație este obligat să aducă probe în susținerea acesteia. În aceste condiții, petenta se bucură de prezumția de nevinovăție, potrivit disp.art.6 para.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de țara noastră.
Orice persoană acuzată de o infracțiune( contravenție) este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, aceasta purtând și asupra problemei sarcinii probei, care revine în primul rând organului constatator, iar îndoiala profită persoanei acuzate ( contravenientului) – in dubio pro reo-
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii și a avut în vedere raționamentul că sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natura penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de recurs se rețin următoarele:
Plângerea petentului a fost anulată prin sentința atacată întrucât reprezentantul petentei nu a făcut dovada calității sale de administrare nedepunând la dosar actele solicitate de instanța de fond.
Petenta nu a formulat critici cu privire la aspectul reținut de către instanța de fond ci a invocat alte motive de apel.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică și legală, întrucât petenta nu a depus la dosar actele solicitate de către instanță pentru a dovedi calitatea de reprezentant al administratorului societății petente.
În consecință, în temeiul art. 34 al.2 din OG.2/2001, modificat și art. 480 c.pr.civ., raportat la art. 32 al.2 din OG.2/2001 modificat, apelul apelantei-petente, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta petentă . B., împotriva sentinței civile nr. 119/2014 pronunțată de Judecătoria Orăștie, județul Hunedoara.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. L.-M. S. D.
GREFIER,
SÎNA E.- D.
Red.SD/dact.DL/4ex
17.03.2015( judec. fond T. M.)
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul HUNEDOARA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 238/2015. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|








