Anulare act administrativ. Sentința nr. 2107/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2107/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 1482/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 07 Noiembrie 2014
Președinte - O. M. Z. L.
Grefier L. Momiță
SENTINȚA Nr. 2107/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. C. și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.11.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /27.02.2014, reclamantul C. Cosel a chemat-o în judecată pe pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea deciziei nr. DGc 7147/28.01.2014, emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația sa împotriva actului constatator nr. 328 din 10.06.2004 încheiat de Biroul Vamal Iași (în prezent structură fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul D.G.R.F.P. Iași), anularea actului constatator indicat și restituirea sumei de 3924 lei încasată în anul 2012 de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași (în prezent structură fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul D.G.R.F.P. Iași).
Acțiunea este timbrată corespunzător cu 300 lei taxă judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor art. 16 O.U.G. nr.80/2013.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a respins în mod greșit contestația formulată, decizia nr. DGc 7147/28.01.2014 fiind nelegală pentru următoarele considerente:
În anul 2001 a achiziționat un autoturism Ford Mondeo adus din Comunitatea Europeană – Germania, aplicându-i-se, la introducerea în țară, pentru calculul taxei vamale, regimul preferențial instituit de art. 45 lit.d din H.G. nr.626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal precum și dispozițiile art. 2 al Protocolului din 27.12.2001 referitor la definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul European instituind o asociere între România și Comunitățile Europene și statele membre, ratificat prin O.U.G. nr.192/2001. Reclamantul arată că a produs dovezi în sensul că autoturismul este produs în întregime în Comunitatea Europeană, așa cum rezultă din mențiunile date de ., reprezentanța Ford în România și de extrasul de pe internet.
Reclamantul apreciază că, dacă organul vamal ar fi avut îndoieli asupra realității din dovada de origine, putea să se prevaleze de dispozițiile art. 106 alin.1 lit.c H.G. nr. 626/1997 și să refuze regimul preferențial. Reclamantului i se pare greșit ca după trei ani de zile de la momentul achitării taxelor vamale, organul constatator să constate că actul constatator nu ar îndeplini condițiile de acordare a regimului preferențial, deși a făcut dovada prin certificatul Eur 1 depus la autoritatea vamală română că bunul provine din comunitatea europeană.
Reclamantul apreciază că certificatul Eur 1 îndeplinește toate condițiile cerute de art. 17 din Protocolul din 27.12.2001, ratificat prin O.U.G. nr.192/2001 și de art. 109 din Regulamentul vamal Comunitar (CEE) nr. 2913/1992 care enumeră printre actele ce conduc la acordarea tarifului preferențial și certificatul Eur 1. În context, reclamantul apreciază că nu îi este imputabil faptul că organul vamal, la o verificare după trei ani, a constatat că certificatul Eur 1 nu întrunește condițiile legale și că nu exista pentru acesta posibilitatea de înlăturare a regimului vamal preferențial.
Prin protocolul menționat, arată reclamantul, este stabilită procedura de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor Eur 1, certificatul eliberându-se pe baza cererii scrise a importatorului care trebuie să prezinte oricând, la cererea autorităților vamale ale țării exportatoare care eliberase certificatul Eur 1, toate documentele care dovedesc caracterul original al produselor. Or, autoritățile vamale germane, eliberând certificatul Eue 1, au fost în posesia respectivelor documente, astfel că răspunderea aparține exportatorului care a emis certificatul Eur 1, importatorul neavând posibilitatea să influențeze emiterea acestui act oficial.
Reclamantul arată că nu are nici o culpă pentru eventualele lipsuri/neconcordanțe din certificatul Eur 1 și că faptul că, în urma întocmirii actului constatator nr. 328/2004 a achitat suma de 3824 ei nu echivalează cu o recunoaștere a acestei datorii, întrucât a înțeles doar să stopeze curgerea de penalități și alte accesorii.
Reclamantul arată faptul că a contestat actul constatator nr. 328/2004 în data de 25.05.2012, prin plângerea formulată la Direcția Regională Vamală Iași și că prin Decizia nr. 420/29.06.2012, contestația a fost respinsă ca tardiv formulată. Împotriva soluției a formulat acțiune în contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1767/25.05.2013, dată în dosarul nr._, Tribunalul Iași anulând menționata decizie și obligând emitentul la soluționare pe fond a contestației sale.
Decizia nr. 7147/28.01.2014 este dată în executarea hotărârii instanței și este contestată prin prezenta acțiune.
Anexat cererii de chemare în judecată, formulată și depusă prin avocat D. M., cu împuternicire la fila 10 dosar, sunt depuse în copii certificate conform cu originalul: decizia nr. DGc 7147/28.01.2014, plângerea nr._/12.05.2012, sentința civilă nr. 1767/2013, extras portal, adresa nr. 404/09.01.2014, decizia nr. 420/29.06.2012, act constatator nr. 328/10.06.2004, CI, certificat Eur 1, în original și în copie legalizată, caracteristici autoturism, extras articol ziar.
În data de 10.04.2014, reclamantul, prin avocat, formulează precizări cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
În data de 17.09.2014, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași formulează și depune la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
Pârâta arată că prin decizia nr. DGc 7147/28.01.2014, emisă în procedura administrativă prevăzută de art. 205-208 OG nr. 92/2003, DGRFP Iași a dispus respingerea contestației formulate de contestatorul C. C. ca neîntemeiată pentru suma de 3825 lei, stabilită de Biroul Vamal Iași (în prezent Biroul Vamal de Frontieră Iași) prin actul constatator nr. 328/2004, sumă ce reprezintă: 3105 lei taxe vamale, 109 lei accize și 611 lei TVA.
Pentru a dispune astfel organul de soluționare a contestației a reținut că C. C. a importat din Germania un autoturism Ford Mondeo, vămuit cu chitanța 1404Z din 28.12.2001, nr. de identificare WFONXXGBBNPD13147, pentru care Biroul Vamal Iași a acordat regim tarifar preferențial, în baza certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001.
Direcția Regională Vamală Iași comunică prin adresa nr._/25.05.1004 rezultatul verificărilor „a posteriori” inițiate la data de 20.01.2012 privind îndeplinirea criteriilor de origine și autenticității dovezii care atestă originea bunului acoperit de certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001, transmis de Autoritatea Națională a Vămilor cu adresa nr._/14.05.2004 prin care Administrația vamală germană comunică faptul că, din verificările efectuate asupra certificatul de EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001, rezultă că exportatorul nu a solicitat eliberarea unui atare document, nu a semnat în caseta 12 a certificatului și, în consecință, originea preferențială nu a fost probată, caz în care autoturismul nu beneficiază de regim tarifar preferențial.
În baza acestei comunicări și a dispozițiilor art. 107 HG nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României a fost întocmit actul constatator nr. 328/10.06.2004 prin care a fost stabilită diferența de taxă vamală datorată.
În acest context, susținerile reclamantului care tinde a dovedi că autoturismul este originar din Comunitatea Europeană și că organul constatator, dacă ar fi avut îndoieli, trebuia să procedeze la verificări anterior acordării regimului preferențial, sunt neîntemeiate. Mențiunile date de ., reprezentanța Ford în România și de extrasul de pe internet nu pot constitui o dovadă a originii bunului pentru a se acorda regimul preferențial, fiind contrare art. 16 din Protocolul din 27.12.2001, ratificat prin O.U.G. nr.192/2001 referitor la definirea noțiunii de „produse originare”.
Certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001 depus, la data efectuării operațiunii de import, la Biroul Vamal Iași, act care îl îndreptățea pe reclamant să beneficieze de facilități vamale, nu a fost însușit și confirmat de Administrația vamală germană, fapt concretizat prin marcarea mențiunii corespunzătoare pe verso-ul acestuia, în caseta 14 – rezultatul controlului „nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute”, caz în care se poate constata că dovada de origine și-a pierdut valabilitatea, organele vamale ale statului importator fiind obligate, potrivit art. 107 H.G. nr.1114/2001, să retragă regimul vamal preferențial acordat și să ia măsuri pentru recuperarea daoriei vamale.
Vertificarea ulterioară a dovezilor de origine, este reglementată de dispozițiile art.32 din Protocolul indicat anterior.
Întâmpinarea este întemeiată în drept pe dispozițiile legale al care s-a făcut trimitere în motivare.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct. 1 teza aIIa N.C.P.C., pârâta a solicitat judecata cauzei și în absența reprezentanților săi.
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2014 instanța a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Iași la prezenta cauză precum și depunerea de către pârâtă a documentației care a stat la baza emiterii deciziei nr. DGc 7147/28.01.2014, documentație care a fost înaintată prin adresa înregistrată la instanță în data de 29.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța reține în mod prioritar că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași este corect chemată în judecată în calitate de pârâtă întrucât, în baza art. 13 alin.3 HG nr. 520/2013, Direcția Regională Vamală Iași, instituția căreia reclamantul i-a adresat plângerea prealabilă în data de 25.02.2012 a fost preluată de D.G.R.F.P. Iași, fiind în prezent o structură fără personalitate juridică, în acest sens fiind și dispozițiile art. 11 alin.3 din același act normativ.
Prin actul constatator nr. nr. 328/2004, Biroul Vamal Iași (în prezent Biroul Vamal de Frontieră Iași) a stabilit în sarcina reclamantului C. C. obligația de plată a sumei de 3825 lei, sumă ce reprezintă: 3105 lei taxe vamale, 109 lei accize și 611 lei TVA.
În conținutul actului se arată că obligația de plată are la bază adresa nr._/25.05.1004 emisă de Direcția Regională Vamală Iași prin care se comunică faptul că certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001 nu îndeplinește condițiile de acordare a tarifului preferențial drept pentru care s-a procedat la recalcularea taxelor vamale și s-a întocmit PVC nr.116/2004.
Reclamantul a contestat actul constatator nr. 328/2004 în data de 25.05.2012, prin plângerea formulată la Direcția Regională Vamală Iași. Prin Decizia nr. 420/29.06.2012, contestația a fost respinsă ca tardiv formulată. Împotriva soluției, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1767/25.05.2013, dată în dosarul nr._, Tribunalul Iași anulând menționata decizie și obligând emitentul la soluționare pe fond a contestației sale.
Prin decizia nr. DGc 7147/28.01.2014, emisă în procedura administrativă prevăzută de art. 205-208 OG nr. 92/2003 și contestată prin prezenta acțiune, D.G.R.F.P. Iași a dispus respingerea contestației formulate de contestatorul C. C. ca neîntemeiată pentru suma de 3825 lei, stabilită de Biroul Vamal Iași (în prezent Biroul Vamal de Frontieră Iași) prin actul constatator nr. 328/2004, sumă ce reprezintă: 3105 lei taxe vamale, 109 lei accize și 611 lei TVA.
Reclamantul formulează următoarele critici principale: actul este nelegal pentru că a fost emis la peste trei ani de la acordarea regimului preferențial, actul este nelegal întrucât nu are nici o culpă pentru eventualele lipsuri/neconcordanțe din certificatul Eur 1; certificatul Eur 1 îndeplinește toate condițiile cerute de art. 17 din Protocolul din 27.12.2001, ratificat prin O.U.G. nr.192/2001 și de art. 109 din Regulamentul vamal Comunitar (CEE) nr. 2913/1992 și, în plus, prin mențiunile date de ., reprzentanța Ford în România și de extrasul de pe internet, dovedește că autoturismul său este originar din Comunitatea Europeană (fiind produs în Germania).
Raportat la situația de fapt, atât din înscrisurile depuse de reclamant cât și din documentația care este anexată deciziei nr. DGc 7147/28.01.2014, dar și din documentația atașată deciziei nr. 420/29.06.2012 (în dosarul nr._ ),Tribunalul reține următoarele:
C. C. a importat din Germania un autoturism Ford Mondeo, vămuit cu chitanța 1404Z din 28.12.2001, nr. de identificare WFONXXGBBNPD13147, pentru care Biroul Vamal Iași a acordat regim tarifar preferențial, în baza certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001.
Direcția Regională Vamală Iași comunică prin adresa nr._/25.05.1004 rezultatul verificărilor „a posteriori” inițiate la data de 20.01.2012 privind îndeplinirea criteriilor de origine și autenticității dovezii care atestă originea bunului acoperit de certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001, transmis de Autoritatea Națională a Vămilor cu adresa nr._/14.05.2004 prin care Administrația vamală germană comunică faptul că, din verificările efectuate asupra certificatul de EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001, rezultă că exportatorul nu a solicitat eliberarea unui atare document, nu a semnat în caseta 12 a certificatului și, în consecință, originea preferențială nu a fost probată, caz în care autoturismul nu beneficiază de regim tarifar preferențial.
În baza acestei comunicări și a dispozițiilor art. 107 HG nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României a fost întocmit actul constator nr. 328/10.06.2004 prin care a fost stabilită diferența de taxă vamală datorată.
Sunt neîntemeiate apărările contestatorului prin care se susține că acest control a posteriori, efectuat după trei ani de la vămuire, nu are caracter legal.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Protocolul din 25 ianuarie 1997, ratificat prin O.U.G. nr.192/2001: „produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originare din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model este prezentat în anexa III”.
Potrivit dispozițiilor art. 32 din același protocol: „Verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamae ale țării importatoare au suspiciuni întemeiate în legătură cu autenticitatea acestor documente, caracterul oroginar al produselor în cauză sau cu celelate condiții stipulate în acest protocol (alin.1).
Verificarea este efectuată de către autoritățile vamale ale țării exportatoare. În acest scop ele au dreptul să ceară orice dovadă și să realizeze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control considerat corespunzător (alin.5).
Autoritățile vamale care solicită verificarea vor fi informate asurpa rezultatelor verificării cât mai curând posibil. Aceste rezultate trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice și dacă produsele în cauză pot fi considerate ca produse originare din Comunitate, din România sau din una dințările la care se face referire în art. 3 și 4 ș dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în acest protocol”.
Nici acest text de lege și nici alte dispoziții legale sau regulamentare nu impune efectuarea controlului a posteriori într-un anumit interval de timp, singura condiție implicită fiind aceea a respectării termenului special de prescripție în cazul în care prin actul constatator se stabilesc obligații de plată de natură fiscală. Această condiție este îndeplinită în speță.
Potrivit dispozițiilor art. 107 H.G. nr.1114/2001, forma în vigoare la data aplicării de către organul constatator: „în toate cazurile în care în urma verificărilor dovezilor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatoare”. Tribunalul constată că textul de lege anterior citat nu impune condiția suplimentară a dovedirii culpei beneficiarului, astfel încât este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că reclamantul nu are o atare culpă în emiterea certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, instanța constată că din adresa nr._/25.05.1004 emisă de Direcția Regională Vamală Iași rezultă împrejurarea că rezultatul verificărilor „a posteriori” inițiate la data de 20.01.2012 privind îndeplinirea criteriilor de origine și autenticității dovezii care atestă originea bunului acoperit de certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001, transmis de Autoritatea Națională a Vămilor cu adresa nr._/14.05.2004 prin care Administrația vamală germană scoate în evidență faptul că din verificările efectuate asupra certificatul de EUR 1 nr. L_ fin 14.11.2001, rezultă că exportatorul nu a solicitat eliberarea unui atare document, nu a semnat în caseta 12 a certificatului și, în consecință, originea preferențială nu a fost probată.
Această omisiune nu poate fi complinită prin acte exterioare certificatului de origine menționat, contravenind art. 16 din Protocol, anterior citat.
Art.17 din același Protocol stabilește că exportatorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să formuleze o cerere scris, cu un conținut stabilit în Protocol, pe care să o adreseze autorităților vamale ale țării exportatoare în scopul eliberării de către acestea a certificatului EUR 1. De asemenea, exportatorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să completeze la zi formularul certificatului EUR 1. Autoritățile vamale ale țării exportatoare eliberează certificatul solicitat după ce se asigură, prin verificarea documentelor justificative și a îndeplinirii condițiilor din Protocol, că bunul pentru care este solicitat poate fi considerat ca fiind produs originar din Comunitate.
Din răspunsul autorității vamale germane dat autorităților vamale române, în urma controlului a posteriori este evident că în speță, exportatorul nu a cerut eliberarea certificatului EUR 1 pe care reclamantul l-a prezentat autorităților vamale române.
Nesolicitarea respectivului certificat de către exportator/reprezentantul său autorizat nu poate fi apreciată ca nesemnificativă în raport de faptul că un certificat EUR 1 a fost totuși prezentat vămii române, întrucât un astfel de certificat se eliberează celui care l-a solicitat cu referire la un anumit bun.
Faptul că exportatorul german nu a cerut eliberarea certificatului EUR 1 echivalează cu lipsa certificatului însuși în privința bunului exportat de acesta
Regimul vamal preferențial este acordat în baza dovezii de origine, dovadă reprezentată de certificatul EUR 1 care trebuie emis în condițiile Protocolului anexă la Acordul instituind o asocierea între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.
Autoritățile vamale române au fost obligate să constate că, de vreme ce certificatul EUR 1 nu a fost emis în condițiile legale pentru că nu a fost cerut de către exportator/un reprezentant autorizat al acestuia, iar autoritățile vamale germane nu au putut confirma faptul ca autovehiculul importat de reclamant este o „marfă de origine” în sensul Acordului România - CE, reclamantul nu poate beneficia de regimul vamal preferențial prevăzut în Acordul respectiv.
Prin urmare, orice dovadă de proveniență a bunului trebuie prezentată autorităților vamale ale țării exportatoare de către exportatorul care formulează cererea scrisă de eliberare a certificatului de origine. Ca atare, pentru a se aplica un regim vamal preferențial la importul unui bun în condițiile Acordului CE-România, trebuie emis în mod legal un certificat EUR 1, ceea ce, în speță nu s-a realizat. Chiar și în cazul în care s-ar prezenta în mod direct autorităților vamale române o dovadă de proveniență a bunului,cu tinde a proba reclamantul, acestea nu o pot valorifica în sensul acordării regimului vamal preferențial câtă vreme lipsește un certificat EUR 1 eliberat legal, singurul act care, potrivit Protocolului, dovedește caracterul de bun originar.
Astfel, verificările ce se fac la controlul a posteriori sunt atributul autorităților vamale ale țării exportatoare, chiar dacă solicitarea de verificare vine de la țara importatoare. Prin urmare, pentru acordarea regimului vamal preferențial, este esențial faptul ca bunul să fie originar, în sensul Acordului, dar la fel de esențial este ca acest caracter să fie dovedit printr-un certificat EUR 1 emis legal și, deopotrivă, ca autoritățile vamale ale țării exportatoare să confirme, cu ocazia controlului ulterior, caracterul de bun originar. În speță, aceste ultime cerințe nu au fost realizate.
Instanța de fond a fost învestită nu să verifice caracterul de produs originar al autovehiculului, dincolo de aprecierile organelor vamale germane și române, ci să verifice dacă organele vamale au procedat legal la impunerea reclamantului la plata taxelor vamale ți a accesoriilor acestora.
Reclamantul nu a contestat cuantumul sau modalitatea de calcul a taxei suplimentare și a accesoriilor sale, astfel încât nu se impune analiza și cercetarea acestor aspecte care exced motivelor contestației, așa cum au fost deduse judecății.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că actul administrativ fiscal contestat este legal și temeinic, instanța, în baza disp. art. 218 și urm C. proc. fiscal, urmează a respingă pretențiile principale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 3924 lei încasată în anul 2012, instanța reține caracterul său accesoriu în raport cu pretenția principală și, față de soluția de menținere a actului constatator nr. 328 din 10.06.2004 încheiat de Biroul Vamal Iași, dat fiind caracterul de dependență procesuală al acestei cereri, constată că se impune respingerea sa ca neîntemeiată. Aceeași soluție urmează a opera și în privința capătului de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere caracterul său accesoriu și interpretarea per a contrario care decurge din dispozițiile art. 453 alin.1 N.C.P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondata contestația formulata de C. C., CNP_, domiciliat în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași, CF_, cu sediul Iași în ..26, județul Iași împotriva deciziei nr. DGc nr.7147/28.01.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Județului Iași și a actului constatator nr. 328/10.06.2004, emis de Biroul Vamal Iași.
Respinge pretenția reclamantului privind restituirea sumei de 3824 lei precum și cererea accesorie privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cerea de recurs se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată azi, 07.11.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în condițiile art. 396 alin.2 N.C.P.C .
Președinte, O. M. Z. L. | ||
Grefier, L. Momiță |
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2109/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 2108/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
