Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 181/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 181/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 181/ca
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător I. D.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant N. C. - M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2016 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, pentru a da posibilitatea apelantului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2016, când:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata:
Prin sentinta civbila nr. 6437/12.05.2015 a Judecatoriei Iasi a fost repinsa ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul N. C. M., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.11.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cod fiscal_, cu sediul în Iași, ..6, județul Iași.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
„În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.11.2014, intimatul a constatat că petentul N. C. M. a condus autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, pe . trecerea de pietoni din dreptul „Fidelia Casa” nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa . din dreapta către stânga pe sensul conducătorului auto, fapta fiind prevăzută de art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În sancționare, reprezentantul intimatului a aplicat petentului amenda contravențională în cuantum de 360 lei, reprezentând 4 puncte – amendă, și a procedat la reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, eliberând dovada . nr._ din 25.11.2014.
Sub aspectul legalității, instanța constată că nu se poate reține niciunul dintre cazurile de nulitate absolută, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea rigorilor impuse de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Mai constată instanța că, deși scrierea agentului constatator este mai dificil de înțeles, procesul-verbal de contravenție nu este ilizibil așa cum a susținut petentul, astfel încât nu a fost reținut motivul de nelegalitate invocat de către acesta. De asemenea, eventualul refuz al agentului constatator de a prezenta petentului, la momentul opririi acestuia, înregistrarea săvârșirii abaterii contravenționale nu poate fi reținut ca motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție. De altfel, această înregistrare pe suport CD a fost vizionată la termenul de judecată din 23.02.2015 (fila 25), fiind astfel asigurată exercitarea dreptului petentului la apărare.
Având în vedere și împrejurarea că fapta a fost descrisă în mod corespunzător, instanța reține legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.11.2014.
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată următoarele:
În drept, sunt incidente prevederile art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, conform cărora constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator și că acestea sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal atacat.
Aceste aspecte sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește asimilarea procedurii contravenționale cu cea penală și aplicarea prezumției de nevinovăție ca o garanție a procesului echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza A. contra României, hotărârea din 04 octombrie 2007, definitivă la 31 martie 2008, paragrafele 60, 63, 68).
În prezenta cauză, neacordarea priorității de trecere unui pieton a fost constatată personal de către lucrătorul de poliție, iar petentul nu a probat o altă situație de fapt. Aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție cu privire la neacordarea priorității de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii sunt confirmate de înregistrarea pe suport CD și de planșele fotografice depuse de către intimat, acestea infirmând susținerea petentului conform căreia nu a existat nicio persoană angajată în traversarea străzii (relevant fiind momentul 16:18:03 din înregistrarea CD).
Așadar, față de cele arătate mai sus, instanța reține temeinicia procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate, instanța reține că acestea au fost stabilite de către agentul constatator cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul judiciar al contravențiilor, fiind proporționale cu gravitatea faptei săvârșite.
Față de cele arătate mai sus, instanța apreciază ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul N. C. M., motiv pentru care, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, o va respinge ca atare. ”
Impotriva acestei sentinte a declarat apel petentul criticand solutia primei instante sub aspectul nelegalitatii si neteminiciie În motivarea apelului, a arătat că în mod greșit instanța a respins plângerea, apreciind ca procesul - verbal este temeinic si legal, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, fapta fiind complet nereala pietonii, dupa ce a coborat tomberolul, au asteptat sa treaca coloana de masini si apoi s-au angajat sa treaca .>
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 479 alin 1 Cod procedura civilă, instanța de apel constata că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 477 Cod procedura civilă, ce stabilește limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, „(1) Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
(2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil”.
Potrivit art. 479 Cod procedura civilă, „(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. (2) Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. (3) În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. (4) Părțile pot însă să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe”.
Tribunalul apreciază ca în cauza nu operează un motiv de nulitate absoluta (procesul - verbal contestat fiind încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001) si sub aspectul legalității procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției, tribunalul constată, in acord cu instanța fondului, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Tribunalul apreciază, in acord cu instanța de fond, ca au fost respectate exigentele unui proces–verbal corect întocmit.
În privința existenței contravenției, Tribunalul constată că a fost pe deplin probată prin faptul ca, a fost constata contraventia prin propriile simturi ale agentului de politie, conformata si de suportul video depus.
Constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces verbal reprezintă și un mijloc de probă.
Tribunalul arata ca potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2001 „(1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. (2) Pot fi agenți constatatori: primării, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, presedinti ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale. (3) Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constata contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, tigarilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului”.
Potrivit art. 177 din Hotărârea nr. 1391/04.08.2006, „(1) Indrumarea, supravegherea, controlul respectarii normelor privind circulatia de drumurile publice si luarea masurilor legale in cazul in care constata incalcari ale acestora se realizeaza de catre politistii rutieri din cadrul Politiei Romane. (2) Politistii rutieri sunt ofiterii si agentii de politie specializati si anume desemnati prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane”.
Actul de contraventie întrunește cerințele de legalitate impuse de O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006 și a fost emis de către o persoană care deținea calitatea cerută de prevederile legale incidente.
Nu se poate retine apararea petent apelant, cum pretinde acesta, ca pietonul a coborat tomberonul si a asteptat sa treaca colonan de masini, deoparece potrivit art. 135 alin. 1 lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”. Din analiza suportului video depus pietonul, intradevar impinge un tomberon si il coboara initial pe acetsa si apoi coboare de pe trouar cu intentia de atraversa, insa este nevoit sa se opreasca pentr ca nicio masina nu opreste pentru a acorda priorotate de trecere
Apararile legate de cerintele tehnice ale utilizarii cinemometrelor si verificari metrologice nu privesc contraventii de felul celei cercetate in speta.
În procedura contravențională prevăzuta de O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativa de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.
Potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate.
Procesul - verbal contravențional este un act administrativ, adică un act emis, pe baza și în executarea legii, de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice, și cenzurabil, potrivit art. 34 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, de instanța de contencios administrativ, la nivelul la care aceasta există, adică în recurs, la secția de contencios administrativ a tribunalului. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat sarcina să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia.
În concluzie, din cumularea faptului că legea contravențională cadru califică persoana sancționată contravențional prin procesul-verbal, înainte de sesizarea instanței judecătorești și de rămânerea irevocabilă a soluției, ca fiind “contravenient”, adică vinovată, a faptului că acest „contravenient”, făcând plângere în fața instanței, are poziția de contestator și, prin urmare, lui îi revine sarcina probei, precum și a faptului că procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, este prezumat a fi legal, cel care contestă acest caracter trebuind să facă dovada contrară, rezultă că un „contravenient” care a contestat în fața instanței procesul - verbal întocmit de agentul administrativ, solicitând anularea lui, este calificat deja de lege ca fiind vinovat și el este titularul sarcinii probei, urmând să înlăture prezumția de legalitate a procesului-verbal numai dacă dovedește nelegalitatea și/sau netemeinicia lui.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, tribunalul arată că acesta, în baza art. 16 și art. 34 din O.G nr. 2/2001, face dovada situației de fapt până la proba contrară în situația în care este încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator, beneficiind de prezumția de veridicitate. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). Pe de altă parte, petentul se bucură de o prezumție de nevinovăție în baza căreia are dreptul de a-și propune probe în apărare și de a combate situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, cele două prezumții nu au un caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate atribuită de lege procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator neputând opera dacă prin aplicarea ei l-ar pune pe contravenient în imposibilitatea de a-și administra probe în apărare.
Procesul – verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Deși a contestat cele reținute de agentul constatator, petentul–apelant nu a dovedit o situație de fapt contrara.
In speța insa, fapta contravențională a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate. Tribunalul arata faptul că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Inregistrarea depusa de intimata face parte integranta din procesul – verbal, sunt facute in mod legal, servesc la aflarea adevarului judiciar in cauza, rezultand data si ora la care au fost efectuate, imortalizeaza imagini cu traficul rutier si pietonal in intersectie, surprind fapta cercetata, astfel ca aceste elemente probatorii au prin ele insele forta probanta.
Analiza cadru cu cadru, detaliata, a inregistrarii video nu poate conduce la o alta solutie decat ce a instantei de fond. Alte chestiuni nu sunt determinante in constatarea faptei, ceea ce transeaza existenta faptei de neacordare a prioritatii este comportamentul acestuia ce nu a acordat efectiv prioritate pietonului angajat in traversare.
Or, prioritatea în sensul regulilor de circulație reprezintă dreptul de a fi primul, de a avea întâietate în concurs cu alți participanți la trafic. Atunci când accesul pe trecerea de pietoni nu este stânjenit de ceilalți participanți la trafic și se asigură un mod fluent de circulație, fără a fi pusă în pericol securitatea persoanelor sau a bunurilor, dreptul de a fi primul, de a avea prioritate, nu trebuie considerat ca fiind încălcat.
Planșele foto depuse de intimata existente la dosar întrunesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească inscrisurile de acest fel pentru a fi folosită ca probă în fața instanței.
Nu se impunea verificarea acestora, intrucat acestea sunt printuri de pe inregistrarea video din care rezulta savarsirea contraventiei de neacordare prioritate pietoni.
Astfel, în conditiile în care la dosarul cauzei au fost depuse de catre intimata planse foto, ale caror fotografii au fost coroborate si analizate una dupa alta si inregistrarea video, din care nu rezulta ca apelantul ar fi acordat prioritate pietonului, asa cum sustine, independent de modul criticat de apelantul – petent din care a fost realizata filmarea, contraventia a fost dovedita.
Analiza făcută în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 obligă instanță să verifice modul de stabilire al sancțiunii aplicate contravenientului si verificând limitele de sancționare, amenda aplicată este în limitele legale și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Analizând modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, privind proporționalitatea sancțiunii, instanța de apel apreciază ca s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Tribunalul admite ca normele juridice de reglementare a circulației rutiere sunt prin excelenta norme de pericol, de avertizare, de prevenție, finalitatea respectării lor asigurând în principal protejarea vieții, integrității si a sănătății persoanelor, a mediului si, în subsidiar, a bunurilor acestora si ca nerespectarea acestor norme conduce la producerea accidentelor de circulație, de la cele mai ușoare până la cele mai grave, ceea ce implica o responsabilitate deosebita, atât din partea autorităților statului, cât si a participanților activi sau pasivi la traficul rutier de a respecta si aplica normele rutiere.
În condițiile în care din materialul probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, instanța fondului a apreciat in mod corect că plângerea contravențională formulată este neîntemeiată si, prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, se va respinge, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței civile nr. .6437/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria I. de către petent care nu a făcut proba unei situații contrarii actului de sancționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de N. C. M. împotriva Sentinței civile nr.6437/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică azi, 04.02.2016.
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, E. C. |
Red/tehnored TAM 4 ex. 26.02.2016
Judecator fond C. B.
| ← Pretentii. Sentința nr. 80/2016. Tribunalul IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 173/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
