Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 567/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 567/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1669/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 567/2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier L. C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. Județului M., N. D. și pârâții P. C. Cujmir, reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale ., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale disjunsă cauza din dosarul nr._/101/2013 – dispoziția nr.236/17.06.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. C. pentru pârâtul G. E., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța invocă, din oficiu, excepția perimării cererii de chemare în judecată.
Avocat N. C. solicită admiterea acestei excepții.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța rămâne în deliberare asupra excepției, iar urmare deliberării a fost pronunțată următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 29.11.2013 sub nr._/101/2013, reclamantul P. Județului M., N. D. a chemat în judecată pârâtul P. C. Cujmir, reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale . prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispozițiilor cu numerele: 215, 216, 217, 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233, 234, 235 și 236, emise în data de 17.06.2013, de către primarul comunei Cujmir, Județul M..
În motivare a arătat că în fapt, prin adresa cu nr. 5434/18.06.2013, primarul comunei Cujmir, a înaintat Instituției Prefectului Județului M. un număr de 22 de dispoziții, emise în data de 17.06.2013, care vizează imputarea unor sume, angajaților Unității Administrativ Teritoriale Cujmir, sume ce reprezintă recuperarea unui prejudiciu adus de către angajați Unității Administrativ Teritoriale . a încasării unor sume necuvenite.
Cum cele 22 de dispoziții au fost emise atât față de personalul contractual cât și față de funcționarii publici din Unitatea Administrativ Teritorială . cu nr. 9459/06.11.2013, primarul a informat Instituția Prefectului Județului M. asupra faptului că a procedat la revocarea unora dintre dispozițiile emise (respectiv dispozițiile cu numerele 218,220,221, 222, 225,227 și 229) care vizau personalul contractual, apreciind că la emiterea acestora, nu s-a ținut cont de dispozițiile Codului muncii.
Cât privesc dispozițiile cu numerele 215, 216, 217, 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233, 234, 235 și 236 a căror anulare o solicită, supune atenției instanței de judecată faptul că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici, trebuia ca mai întâi datoria acestora ( în speță valoarea daunelor cauzate), să fie scadentă, lichidă și exigibilă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte, să fie precis determinată și să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege, adică să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau, și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau, și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță. Mai mult, pentru ca datoria să fie lichidă, aceasta trebuie să fie determinată printr-un înscris. evidențiat în contabilitatea instituției.
Creanța este exigibilă atunci când ea nu a fost achitată până la termenul de scadență convenit. Acest aspect nu reiese nici din conținutul dispozițiilor de imputare emise și nici din vreun alt înscris.
O altă condiție obligatorie ( care nu reiese din conținutul dispozițiilor cu numerele de mai sus) este aceea ca debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege. Aceasta cerință, se impunea a se fi îndeplinit înainte de emiterea dispozițiilor de imputare. Mai mult, la momentul emiterii dispozițiilor de imputare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiții de bază ale creanței, respectiv să fie certă, lichida si exigibila, (adică să aibă o existență neîndoielnică, să fie precis determinată și să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Din cuprinsul dispozițiilor cu numerele 215, 216, 217., 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233. 234, 235 și 236 emise în data de 17.06.2013, nu reiese modul de stabilire al creanțelor, daca acestea au ajuns la termen sau nu, dacă au fost însușite de către debitori sau nu.
De asemenea, din cuprinsul deciziilor mai sus enumerate, nu rezultă care este temeiul de drept al emiterii acestora, și nici faptul că actele administrative prin care s-au acordat aceste drepturi salariale necuvenite, au fost sau nu anulate .
Fiind vorba de recuperarea unor sume acordate în mod eronat, apreciază că mai întâi actele administrative în temeiul cărora s-au acordat aceste sume ( și care au produs efecte juridice) trebuiau anulate prin instanța de judecată. Altfel, se încalcă principiul securității raporturilor juridice de drept administrativ, principiul obligativității actului administrativ care rezultă din forța juridică și executarea din oficiu a acestuia, precum și principiul general ce guvernează raporturile juridice de orice natură, și anume principiul irevocabilității.
Cum actele administrative care au stat la baza acordării sporurilor și indemnizațiilor funcționarilor publici ( dispoziții ale primarului de acordare a drepturilor salaríale si state de plată), nu au fost declarate ca nelegale de către o instanță de judecată competentă (acte administrative necontestate care au dobândit putere de lege pentru părți și a căror respectare este garantată de dispozițiile art.38 alin.5 din Constituția României), aceste acte continuă să producă efecte juridice, bucurându-se de prezumția de legalitate ( veridicitate și autenticitate).Mai mult, sumele acordate, au fost prevăzute și aprobate anual ( în baza dispozițiilor de acordare ) în bugetul local.
Mai mult, dispozițiile emise, nu descriu în ce constă paguba, din care să rezulte cuantumul acesteia.
Valoarea debitului, trebuie să fie precis determinată, să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat sa fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătura ori într-un alt mod admis de lege.
De asemenea, prejudiciul cauzat Unității Administrativ Teritoriale, trebuie să fie material, efectiv, direct, real, cert și actual "per a contrario" orice alt prejudiciu nematerial, viitor, indirect, incert, nedeterminabil, nu antrenează răspunderea patrimonială.
Potrivit dispozițiilor art. 662 alin.2, 3 și 4 din noul Cod de procedură civilă;
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Nerestituirea in termenul legal a sumelor care au fost acordate necuvenit, constituie o vinovăție care nu se prezuma, ea trebuind sa fie dovedita de catre de autoritatea sau instituția publica in care sunt încadrați salariații funcționari publici, cu excepția funcționarilor publici care îndeplinesc atribuții de gestiune;
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici, trebuia ca mai întâi datoria acestora (în speță valoarea daunelor cauzate), să fie scadentă, lichidă și exigibilă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte, să fie precis determinată să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege
De asemenea, în vederea efectuării plăților stabilite ca debit, reținute în sarcina angajaților, aceștia trebuiau să fie somați .O altă cerință este aceea ca debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Cât privesc aspectele de tehnică legislativă care trebuiau respectate la emiterea dispozițiilor cu numerele de mai sus, potrivit dispozițiilor Legii 24/2000, și aspectele de legalitate impuse de Legea 215/2001 și Ordonanța 35/2002, se precizează că:
-la emiterea dispozițiilor cu numerele de mai sus, lipsesc notele de fundamentare( sau nota de fundamentare ); Or, regula motivării actelor emise, este consacrată prin intermediul Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, an. 42 alin.(4 ).
Astfel, în dispozițiile cu numerele de mai sus, se menționează doar temeiul legal din legea 215/2001, dat nu și temeiul juridic, așa cum se statuează prin art.82 din Legea 24/2000 republicată și actualizată, privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.42 alin.4 din Legea 24/2000; „(4) La celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcție de natura sa juridică, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis...
Potrivit art.82 din Legea 24/2000; „în formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritățile administrației publice locale se menționează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), și temeiul legal „.
-lipsește raportul din partea compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
-nu există dovada că împotriva dispozițiilor de acordare a drepturilor salariale necuvenite, s-ar fi declanșat procedura de retractare, revocare sau anulare în condițiile legii. De asemenea, din cuprinsul dispozițiilor cu numerele de mai sus, nu rezultă care este temeiul de drept al emiterii acestora, și nici actele care au stat la baza emiterii acestor dispoziții.
Enumerarea unor argumente de drept pentru nelegalitatea unui act juridic nu poate fi suficientă pentru înlăturarea unor acte juridice de acordare a unor sume necuvenite, nelegalitatea unui act juridic sau administrativ fiind un atribut al instanței de judecată.
De asemenea, apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 84 lit.b și din legea nr. 188/1999, și nu art. 84 lit.a așa cu se menționează în dispozițiile mai sus amintite." Este știut faptul că, nota de fundamentare sau expunerea de motive ( respectiv motivarea actului care se emite) constituie etapa pregătitoare prin care se motivează în fapt și în drept necesitatea emiterii unui act administrativ.
In drept, își întemeiază prezenta acțiune pe dispozițiile art. 123 din Constituția României, republicată, și art. 19 alin. (1) lit.,,e" din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale art. 6, pct.2, din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 și art.3 alin. l coroborat cu art. 11 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 din Noul Cod de procedură. Civilă.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri: Dispozițiile cu numerele: 215, 216, 217.. 219, 223, 224, 226, 231, 232, 233, 234, 235 și 236 emise în data de 17.06.2013, de către primarului comunei Cujmir Județul M., Adresa de înaintare a acestora către Instituția Prefectului Județului M.; Adresa de revocare a dispozițiilor cu numerele 218,220,221, 222, 225,227 și 229. Procesul verbal de control al Ministerului Finanțelor Publice din data de 17.05.2013.
Pârâtul P. C. Cujmir a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că,în fapt, se solicită anularea dispozițiilor Primarului, prin care s-a dispus recuperarea sumelor de bani, încasate necuvenit de angajați - funcționari publici ai UAT corn. Cujmir, cu titlul de drepturi salariale.
Arătă că dispozițiile sunt legale, având la bază actul de control reprezentat de procesul verbal de inspecție fiscală nr. 6754/17.05.2013 a Compartimentului de control din cadrul DGFP M.. Cu ocazia controlului, s-a procedat la reconstituirea salariilor de bază, la data de 01.01.2011, determinate în conformitate cu prev. Legii nr.330/2009, a Legii nr. 284/2010 și cu aplicarea influențelor Legii nr. 118/2010, L.285/2012 și OUG nr. 19/2012. S-a constatat, pentru perioada controlată 01.01._13, o salarizare necorespunzătoare a angajaților primăriei, față de dispozițiile legale privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.
In consecință, organul de control a impus conducerii Primăriei să ia măsura recuperării sumelor încasate necuvenit.Aceste sume rezultă din modul de calcul al salariilor realizat de organul de control fiscal. Precizează că aceleași deficiențe în modul de salarizare au fost constate și de Camera de Conturi M., pentru perioada 2009- 2010, constatări consemnate în Procesul verbal nr. 1681/21.03.2011.
Cum suntem în prezența acordării unor drepturi salariale angajaților din sector bugetar, acestea trebuie să fie conforme cu legile în materie în vigoare la un moment dat, nici un act administrativ neputând deroga de la normele legale.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că din cuprinsul deciziilor mai sus enumerate, nu rezultă care este temeiul de drept al emiterii acestora, și nici faptul că actele administrative prin care s-au acordat aceste drepturi salariate necuvenite, au fost revocate sau anulate . Or, fiind vorba de recuperarea unor sume acordate în mod eronat, apreciază că mai întâi trebuiau revocate sau anulate prin instanța de judecată actele administrative în temeiul cărora s-au acordat aceste sume ( acte care au produs efecte juridice).
Cum actele administrative care au stat la baza acordării sporurilor și indemnizațiilor funcționarilor publici ( dispoziții ale primarului de acordare a drepturilor salariale si state de plată), nu au fost revocate si nici anulate sau declarate ca nelegale de către o instanță de judecată competentă, aceste acte administrative (necontestate) au dobândit putere de lege pentru părți și ca atare continuă să producă efecte juridice, respectarea acestor acte fiind garantată de dispozițiile art.38 alin.5 din Constituția României. În consecință, aceste acte, continuă să se bucure de prezumția de legalitate ( veridicitate și autenticitate).
Neprocedându-se mai întâi la revocarea sau anularea actelor administrative prin care s-au acordat aceste drepturi, prin emiterea dispozițiilor de imputare, s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice de drept administrativ, principiul obligativității actului administrativ care rezultă din forța juridică și executarea din oficiu a acestuia, precum și principiul general ce guvernează raporturile juridice de orice natură, și anume principiul irevocabilității:
- nu reiese modul de stabilire al creanțelor, daca acestea au ajuns la termen sau nu, dacă au fost însușite de către debitori sau nu.
- dispozițiile emise, nu descriu în ce constă paguba;
- nu se face trimitere la existenta niciunui înscris din care să rezulte cuantumul pagubei;
- nu exista dovada faptului că anterior emiterii dispozițiilor contestate, li s-ar fi adus la cunoștință salariaților existența debitului, cuantumul acestuia și termenul de restituire a sumelor și nici faptul că aceștia si-au însușit sau nu paguba pricinuită ca urmare a încasării unor sume necuvenite;
- nu se face dovada faptului că datoria este certa lichida si exigibila, atâta timp cât salariații nu au luat la cunoștință despre valoarea pagubei create printr-un document sub semnătură, si nu li s-a stabilit un termen în interiorul căruia sa restituie sumele.
- din conținutul dispozițiilor contestate, nu reiese modul de stabilire al creanțelor, nu reiese dacă acestea au ajuns la termen sau nu si nici dacă au fost însușite de către debitori sau nu.
- nu există dovada faptului că anterior emiterii dispoziții/or de imputare a sumelor încasate necuvenit, salariații ar fi fost somați asupra debitului, reținut în sarcina acestora.
Mai mult, sumele acordate, au fost prevăzute și aprobate anual în bugetul local (în baza dispozițiilor de acordare ).
- la emiterea dispozițiilor a căror anulare am solicitat-o, lipsește nota de fundamentare, sau expunerea de motive, potrivit dispozițiilor Legii 24/2000și ale Legii nr.215/2001 republicată și actualizată;
- lipsește raportul din partea compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
- nu există dovada că împotriva dispozițiilor de acordare a drepturilor sala riale necuvenite, s-ar fi declanșat procedura de retractare, revocare sau anulare în condițiile legii.
- din cuprinsul dispozițiilor cu numerele de mai sus, nu rezultă care este temeiul de drept al emiterii acestora, și nici actele care au stat la baza emiterii acestor dispoziții.
Or, simpla enumerare a unor argumente de drept pentru nelegalitatea unui act juridic nu poate fi suficientă pentru înlăturarea unor acte juridice de acordare a unor sume necuvenite, nelegalitatea unui act juridic sau administrativ fiind un atribut al instanței de judecată.
În drept, și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art.201 alin.2 din noul Cod de Procedură Civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2014 s-a dispus disjungerea cauzei și formarea de noi dosare, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale, întrucât se contestă dispoziții individuale, existând mai multe persoane vizate de aceste dispoziții, administrarea probelor fiind diferită pentru fiecare persoană în parte, în cazul pârâtului G. E. fiind format dosarul nr._ .
Pârâtul G. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea dispoziției nr.236/17.06.2013 emisă de P. comunei Cujmir.
In ceea ce privește dispoziția nr. 236/17.06.2013 a cărei anulare o solicită, susține faptul că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici, trebuia ca mai întâi datoria acestora ( în speță valoarea daunelor cauzate), să fie scadentă, lichidă și exigibilă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte, să fie precis determinată și să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege, adică să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau. și din alte acte, chiar neautentice. emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau, și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță. Mai mult, pentru ca datoria să fie lichidă, aceasta trebuie să fie determinată printr-un înscris, evidențiat în contabilitatea instituției.
Creanța este exigibilă atunci când ea nu a fost achitată până la termenul de scadență convenit. Acest aspect nu reiese nici din conținutul dispoziției de imputare emise și nici din vreun alt înscris.
O altă condiție obligatorie ( care nu reiese din conținutul dispoziției cu numărul de mai sus) este aceea ca debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege. Aceasta cerință, se impunea a se fi îndeplinit înainte de emiterea dispoziției de imputare. Mai mult, la momentul emiterii dispoziției de imputare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ cele trei condiții de bază ale creanței, respectiv să fie certă, lichida si exigibila, (adică să aibă o existență neîndoielnică, să fie precis determinată și să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Din cuprinsul dispoziției cu numărul 236 emisa în data de 17.06.2013, nu reiese modul de stabilire al creanțelor, daca acestea au ajuns la termen sau nu, dacă au fost însușite de către debitor sau nu.
De asemenea, din cuprinsul dispoziției, nu rezultă care este temeiul de drept al emiterii acesteia, și nici faptul că actele administrative prin care s-au acordat aceste drepturi salariale necuvenite, au fost sau nu anulate .
Fiind vorba de recuperarea unor sume acordate în mod eronat, apreciază că mai întâi actele administrative în temeiul cărora s-au acordat aceste sume ( și care au produs efecte juridice) trebuiau anulate prin instanța de judecată. Altfel, se încalcă principiul securității raporturilor juridice de drept administrativ, principiul obligativității actului administrativ care rezultă din forța juridică și executarea din oficiu a acestuia, precum și principiul general ce guvernează raporturile juridice de orice natură, și anume principiul irevocabilității.
Cum actele administrative care au stat la baza acordării sporurilor și indemnizațiilor funcționarilor publici ( dispoziții ale primarului de acordare a drepturilor salariale si state de plată). nu au fost declarate ca nelegale de către o instanță de judecată competentă (acte administrative necontestate care au dobândit putere de lege pentru părți și a căror respectare este garantată de dispozițiile ait.41 alin.5 din Constituția României), aceste acte conținut să producă efecte juridice, bucurându-se de prezumția de legalitate ( veridicitate și autenticitate). Mai mult, sumele acordate, au fost prevăzute și aprobate anual în baza dispozițiilor de acordare ) în bugetul local.
Mai mult, dispoziția emisa nu descrie în ce constă paguba din care să rezulte cuantumul acesteia. Valoarea debitului, trebuie să fie precis determinată . să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat sa fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătura ori într-un alt mod admis de lege.
De asemenea, prejudiciul cauzat Unității Administrativ Teritoriale, trebuie să fie material, efectiv, direct, real, cert și actual "per a contrario" orice alt prejudiciu nematerial, viitor, indirect, incert, nedeterminabil, nu antrenează răspunderea patrimonială.
Potrivit dispozițiilor art. 662 alin.2, 3 și 4 din noul Cod de procedură civilă;
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Nerestituirea in termenul legal a sumelor care au fost acordate necuvenit, constituie o vinovăție care nu se prezuma. ea trebuind sa fie dovedita de către autoritatea sau instituția publica in care sunt încadrați salariații funcționari publici, cu excepția funcționarilor publici care îndeplinesc atribuții de gestiune;
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarilor publici, trebuia ca mai întâi datoria acestora (în speță valoarea daunelor cauzate), să fie scadentă, lichidă și exigibilă, adică să aibă o existență neîndoielnică, să nu implice contestarea sa de către cealaltă parte, să fie precis determinată să fi ajuns la scadență, iar debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
De asemenea, în vederea efectuării plăților stabilite ca debit, reținute în sarcina sa, trebuia să fie somat .
O altă cerință este aceea ca debitul solicitat să fie materializat într-un înscris însușit de părți prin semnătură ori într-un alt mod admis de lege.
Cât privesc aspectele de tehnică legislativă care trebuiau respectate la emiterea dispoziției cu numărul de mai sus, potrivit dispozițiilor Legii 24/2000, si aspectele de legalitate impuse de Legea 215/2001 și Ordonanța 35/2002, amintește la emiterea dispoziției nr.236/17.06.2013 lipsesc notele de fundamentare( sau nota de fundamentare ) ori regula motivării actelor emise, este consacrată prin intermediul Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, art. 42 alin.(4 ).
Astfel în dispoziția cu numărul de mai sus. se menționează doar temeiul legal din legea 215/2001. dat nu și temeiul juridic . așa cum se statuează prin art.82 din Legea 24/2000 republicată și actualizată, privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.42 alin.4 din Legea 24/2000,la celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului. în funcție de natura sa juridică, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis.
Potrivit art.82 din Legea 24/2000 ,în formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritățile administrației publice locale se menționează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4). și temeiul legal...
- lipsește raportul din partea compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
- nu există dovada că împotriva dispozițiilor de acordare a drepturilor salariale necuvenite, s-ar fi declanșat procedura de retractare, revocare sau anulare în condițiile legii. De asemenea, din cuprinsul dispoziției, nu rezultă care este temeiul de drept al emiterii acestora, și nici actele care au stat la baza emiterii acestei dispoziții.
Subliniază faptul că enumerarea unor argumente de drept pentru nelegalitatea unui act juridic nu poate fi suficientă pentru înlăturarea unor acte juridice de acordare a unor sume necuvenite, nelegalitatea unui act juridic sau administrativ fiind un atribut al instanței de judecată.
De asemenea, apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 84 lit.b și din legea nr.188/1999, și nu art. 84 lit. a așa cu se menționează în dispoziție .Este știut faptul că, nota de fundamentare sau expunerea de motive ( respectiv motivarea actului care se emite) constituie etapa pregătitoare prin care se motivează în fapt și în drept necesitatea emiterii unui act administrativ.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.123 din Constituția României, republicată, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 din Noul Cod de procedură. Civilă.
La solicitarea instanței au fost comunicate relații de la P. comunei Cujmir prin adresa nr. 1718/05.05.2014 și de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. prin adresa nr._/06.05.2014.
La data de 28.05.2014, pârâtul G. E. a depus note scrise prin care a solicitat să se constate pe cale de excepție nulitatea dispoziției nr.236/17.06.2013, întrucât aceasta este emisa tardiv, cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de lege.(f.91,92)
Așa cum a precizat, sumele de bani încasate „necuvenit" de reclamantul G. E. au fost acordate in perioada 2011-2013, perioada supusa controlului Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Direcția Generala a Finanțelor Publice M. care a stabilit prin procesul-verbal de inspecție nr.6754/17.05.2013 si înregistrat la Unitatea Administrativ Teritoriala Cujmir la data de 16.05.2013 sub nr. 1914, ca s-au efectuat plați nelegale către salariații autorității publice teritoriale,inclusiv P. comunei Cujmir,prin creșteri salariale nejustificate,stabilind întinderea pagubei.
Întrucât pârâtul este funcționar public, in cauza este aplicabila Lg. 188/1999 republicata privind Statutul funcționarilor publici,astfel dispozițiile art. 84 lit. b) prevăd ca:„răspunderea civila a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit".Potrivit dispoz. art. 85 alin. 1 :„repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice in situațiile prevăzute la art. 85 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare,in termen de 30 zile de la constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plata, ;alin. 2 prevede ca :„împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul se poate adresa instanței de contencios administrativ; iar in alin. 3 se prevede ca:„dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Potrivit textului de lege enunțat mai sus,este instituit un termen imperativ de 30 zile in interiorul căruia trebuie emisa dispoziția/decizia de imputare. Legiuitorul statuând ca acest termen începe sa curgă din momentul constatării pagubei, care in cazul de fata a avut loc la data de 16.05.2013,data când controlul efectuat a luat sfârșit si procesul-verbal de inspecție a fost înregistrat la UAT - Cujmir sub nr. 1914, așa cum rezulta chiar din cuprinsul acestuia si registrul de cereri si mențiuni al Primăriei. întrucât actul de control nu a fost contestat, contrar prevederilor legale enunțate mai sus, paratul in calitate de conducător al autorității publice teritoriale Cujmir a emis dispoziția de imputare nr. 234 abia la data de 17.06.2013, cu depășirea termenului de 30 zile de la constatarea pagubei.
La data de 06.06.2014 prezenta cauză a fost suspendată în baza disp. art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului M..
Dosarul nr._ al Tribunalului M. a fost soluționat prin sentința nr.1119/31.03.2014, fiind declarat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin decizia Curții de Apel C. nr.5282/11.09.2014 a fost respins recursul și s-a menținut sentința atacată.
În conformitate cu dispozițiile art.416 Noul Cod de Procedură Civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare, se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit dispozițiilor art.420 Noul Cod de Procedură Civilă), perimarea se poate constata și din oficiu.
Potrivit disp. art. 418 alin. 1 C.p.c, cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății ,pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413 C.p.c.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că termenul de perimare a fost suspendat până la data de 11.09.2014, când a fost soluționat definitiv dosarul nr._ al Tribunalului M., care are același obiect cu prezenta cauză, de la această dată începând să curgă un nou termen de perimare .
Constatând că de la data11.09.2014 prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților, neîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile perimării, motiv pentru care se va admite excepția invocată din oficiu.
În baza art.416 Noul Cod de Procedură Civilă și urm., urmează a se constata perimată acțiunea.
Văzând și disp. art.421 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția perimării cererii, invocată din oficiu.
Constată perimată cererea formulată de reclamantul P. Județului M., N. D., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâții P. C. Cujmir, reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale . în ., G. E., CNP_, cu domiciliul în ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. C. M.
Red. M.L.B./ Tehnored L.M.
Ex. 5/25.05.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3023/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
