Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 476/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13181/225/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 476/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 IUNIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – petentă ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ S. N. L., împotriva sentinței nr. 657/13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, intimat fiind INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. P. E., pentru apelanta – petentă și consilier juridic P. L., pentru intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea instanței cu privire la probele ce înțeleg să le administreze în cauză, reprezentanții părților, arată că nu au alte probe de administrat.
Instanța, având în vedere susținerile reprezentanților părților, apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul atât pe excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, cât și asupra apelului formulat.
Av. P. E., pentru apelanta – petentă, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, a susținut că, greșit s-a reținut că a fost sancționată persoana fizică, din procesul verbal întocmit de intimată rezultând că amenda a fost aplicată întreprinderii individuale, entitate care nu a dobândit personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului și nu persoanei fizice, astfel că acesta este lovit de nulitate absolută.
Pe fond, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, dezvoltând oral motivele invocate în aceasta. A susținut că, instanța de fond, prin analizarea probelor aflate la dosar, a creat o altă situație de fapt, deși declarația martorului audiat se coroborează cu actele aflate la dosarul cauzei, materialul probator nefiind contestat de părți. În subsidiar, a solicitat schimbarea sancțiunii aplicate cu avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic P. L., pentru intimat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a apelantei a susținut că, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea O.U.G. nr. 44/2008, iar pe fond a solicitat respingerea apelului, probele administrate de prima instanță fiind apreciate corect de aceasta. În ceea ce privește transformarea amenzii în avertisment, solicită a nu se da aplicabilitate acestei solicitări, întrucât angajatorii trebuie să-și îndeplinească obligațiile stabilite de lege în mod corespunzător.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului, instanța constată următoarele:
Prin sentința nr. 657/13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._ , a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimată ca neîntemeiată și a respins plângerea contravențională formulată de petenta ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ S. N. L..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța s-a pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, instanța în acord cu dispozițiile amintite s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active, invocată de către intimată.
Calitatea procesuală activă reprezintă îndrituirea (legitimarea) părții, în calitate de titulară a dreptului dedus judecății. Calitatea procesuală activă este o condiție de fond de exercițiu a acțiunii civile .
Conform art. 3 din OG nr. 2/2001, subiect activ al contravenției poate fi doar o persoană fizică sau o persoană juridică, iar persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Legiuitorul prin O.U.G. nr. 44/2008 a reglementat regimul juridic al întreprinderilor individuale.
Art. 2 lit. g din OUG nr. 44/2008 definește întreprindere individuală ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.
Potrivit art. 4 din OUG nr. 44/2008 persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfășura activitățile economice după cum urmează:
a) individual și independent, ca persoane fizice autorizate;
b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
c) ca membri ai unei întreprinderi familiale.
Art. 7 alin. 1 din același act normativ, prevede că persoanele fizice menționate la art. 4 lit. a) și b) au obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității economice, ca persoane fizice autorizate, denumite în continuare PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.
Potrivit art. 22 din OUG nr. 44/2008, întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului, ci întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este, conform art. 23 din același act normativ, comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.
Așadar desfășurarea oricăror forme de activități economice de către persoana fizică este condiționată de înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, fără ca prin această înregistrare întreprinderea individuală să devină societate comercială sau altfel de persoană juridică pentru care prin înregistrare sau înmatriculare se dobândește personalitate juridică .
Astfel prin înregistrarea în registrul comerțului întreprinderea individuală dobândește dreptul de a desfășura activități cu caracter economic, iar nu un statut de persoană juridică.
Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că întreprinderea individuală are un statut de entitate juridică distinct de cel al persoanei fizice, dar nu că este persoană juridică.
În situația prezentă însă, petenta a formulat plângerea contestând tocmai faptul că prin procesul verbal . nr._ din 17.09.2014 a fost sancționată întreprinderea individuală Ș. N. L., iar nu persoana fizică, fiind încălcate astfel prevederile art. 3, art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, întrucât întreprinderea individuală nu poate fi subiect activ al contravenției (fila 2). Așadar, ca urmare a acestui fapt, prezenta cauză se distinge de cea soluționată prin decizia nr. 623 din 28.10.2014 pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._/225/2013 (filele 77-79).
Prin urmare instanța a reținut că, analiza ce privește subiectul activ al faptei contravenționale, trebuie efectuată pe fondul cauzei, iar nu ca urmare a invocării unei excepții procesuale. O altfel de interpretare, ar putea duce la îngrădirea dreptului la un proces echitabil, în componenta privitoare la dreptul de acces la o instanță, prin neanalizarea fondului cererii introduse de către petentă.
De altfel, însăși intimata prin întâmpinare a menționat că petenta este Ș. N. L. titular al întreprinderii individuale (fila 30).
În consecință, instanța a respins, în baza art. 248 coroborat cu art. 36 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, rezultă că sancțiunea contravențională trebuie aplicată persoanei fizice, în calitatea de titular al întreprinderii individuale, lucru ce s-a și întâmplat în speță, după cum reiese din procesul verbal de contravenție . nr._ din 17.09.2014 ( fila 7).
Este așa întrucât, la rubrica contravenient, nu s-a făcut mențiune despre întreprinderea individuală, fiind precizat doar numele Ș. L., mai mult fiind prezentate toate datele de identificare ale acesteia, constând în domiciliu, cod numeric personal, . numărul actului de identitate (fila 7).
Împrejurarea că s-a făcut mențiune în procesul verbal și despre numărul de înregistrare la registrul comerțului și codul de identificare fiscală, nu poate să ducă la o altă concluzie, întrucât acestea reprezintă elemente de identificare ale persoanei fizice – titular al întreprinderii individuale, după cum rezultă în mod expres din art. 7 alin. 1, art. 22 și art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008.
Interpretarea potrivit căreia, simpla menționare într-un proces verbal de contravenție a numărului de înregistrare în registrul comerțului și a codului de identificare fiscală, ar duce la concluzia că sancțiunea a fost aplicată întreprinderii individuale, iar nu persoanei fizice titulare a întreprinderii individuale, nu poate fi primită, atâta timp cât, potrivit art. 24 din O.U.G nr. 44/2008, pentru organizarea și exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, poate angaja terțe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii.
Or, dacă titularul întreprinderii individuale poate angaja terțe persoane cu contract de muncă, înseamnă că acesta va răspunde pentru încălcarea prevederilor legale privind sănătatea și securitatea în muncă, tot în această calitate, de persoană fizică - titular al întreprinderii individuale. De aceea, au fost menționate în procesul verbal contestat și numărul de înregistrare în registrul comerțului și codul de identificare fiscală, tocmai pentru a sublinia că persoana fizică Ș. L. a fost sancționată în calitate de titular al întreprinderii individuale Ș. N. L., iar nu ca simplă persoană fizică, ce nu exploatează o întreprindere economică.
Înscrisul depus de către apărătorul petentei, respectiv Fișa sintetică totală emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (fila 75), nu poate să ducă la o altă concluzie, întrucât în aceasta sunt prezentate veniturile din amenzi și alte sancțiuni aplicate de către alte instituții de specialitate, cu privire la contribuabilul Ș. N. L., titular al întreprinderii individuale.
Or, faptul că în acest înscris apare amenda aplicată prin procesul verbal contestat nu înseamnă că, aceasta nu ar fi fost aplicată persoanei fizice Ș. L., ci tocmai că a fost aplicată acesteia în calitate de persoană fizică titulară a unei întreprinderi individuale. Este de menționat că, potrivit legii, contribuabilii persoane fizice care realizează venituri comerciale au obligația să se înregistreze la organul fiscal competent, să le declare și să plătească impozite, taxe, contribuții și alte sume la bugetul general consolidat.
După cum s-a arătat anterior, conform art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului, realizând astfel venituri comerciale și fiind obligat să se înregistreze distinct ca și contribuabil în această calitate.
Cu privire la executarea asupra patrimoniului invocată de apărătorul petentei, s-a menționat că potrivit art. 2 lit. j din O.U.G. nr. 44/2008, patrimoniul de afectațiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora
Mai mult, potrivit art. 26 din același act, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul.
Din prevederile legale menționate, rezultă așadar că patrimoniul de afectațiune al titularului întreprinderii individuale, dacă a fost constituit, nu este distinct de patrimoniul titularului, ci reprezintă numai o parte din acesta.
Așa fiind, instanța a reținut că prin procesul verbal . nr._/17.09.2014, încheiat de I.T.M. M. (fila 6-7), petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 alin. 1 și 2 din Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.
În fapt, s-a reținut că la data de 15.09.2014, orele 13:10, când s-a efectuat un control la punctul de lucru, organizat „bar” aparținând petentei, situat în Dr. Tr. S., ., . M., a fost găsită în activitate numita Bosoancă D., care presta activitate în cadrul unității fără a fi instruită în domeniul securității și sănătății în muncă.
Instanța a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând legalitatea procesului procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, fiind astfel întocmit cu respectarea mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității exprese de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile H.G. nr. 69/2012 au drept scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a lucrătorilor, și stabilirea de principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc și accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor.
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție rutieră aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna probatoriul strâns împotriva sa.
Instanța a constatat că situația de fapt reținută în procesul verbal . nr._/17.09.2014, rezultă din procesul verbal de control nr._/16.09.2014 (filele 36-37) coroborat cu fișa de identificare și nota de constatare (fila 38) semnate de numita Bosoancă D., din acestea reieșind că la data de 15.09.2014 s-a efectuat un control pe linie de securitate și sănătate în muncă la punctul de lucru al petentei și a fost găsită în activitate Bosoancă D., care a declarat în fișa de identificare (fila 40) că lucrează ca barman ospătar din data de 13.09.2014, nu a semnat contract individual de muncă și nici fișa de protecție a muncii, nu a negociat salariul, are un program de 8 ore pe zi.
În declarația dată în fața instanței, martora Bosoancă D. a precizat că aceasta a scris mențiunile care apar pe fișa de identificare aflată la fila 40 a dosarului (fila 73).
Deși, în declarația dată în fața instanței martora a mai precizat că a semnat înainte de control fișa de protecție a muncii și instructajul de muncă (fila 73), aceste aspecte nu vor fi avute în vedere la stabilirea situației de fapt, cele menționate de martoră în fișa de identificare și nota de constatare fiind relevante, întrucât la acel moment nu a existat timpul de reflecție necesar pentru alterarea stării de fapt, iar interesul martorei coincidea cu al angajatorului cu care se afla în raporturi de muncă.
De altfel, instanța a reținut că potrivit art. 20 din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: la angajare; la schimbarea locului de muncă sau la transfer; la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; la executarea unor lucrări speciale. Instruirea prevăzută la alin. 1 trebuie să fie adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri; periodică și ori de câte ori este necesar.
Potrivit art. 77 din HG 1425/2006, privind normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 319/2006, instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde 3 faze: instruirea introductiv-generală; instruirea la locul de muncă; instruirea periodică. Conform art. 83, instruirea introductiv-generală se face, printre altele, la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a) din lege. Potrivit art. 89, instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însușirii cunoștințelor pe bază de teste. Rezultatul verificării va fi consemnat în fișa de instruire. Lucrătorii prevăzuți la art. 83 lit. a) și d) nu vor putea fi angajați dacă nu și-au însușit cunoștințele prezentate în instruirea introductiv-generală.
Din interpretarea logică a normelor legale redate mai sus, reiese că instruirea introductiv-generală a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă trebuie sa fie anterioară începerii raportului de muncă.
Or, controlul pentru care s-a întocmit procesul verbal de contravenție contestat a avut loc în data de 15.09.2014, iar raportul de muncă a început în data de 12.09.2014, după cum a susținut petenta (fila 3). Martorul G. G., a precizat că anterior controlului a mai văzut-o pe numita Bosoancă D. lucrând în acel bar (fila 74).
Fișa de protecție a muncii (filele 8-9) depusă la dosarul cauzei este un înscris sub semnătură privată care, contrar susținerilor apărătorului petentei, nu a dobândit dată certă prin niciuna dintre modalitățile prevăzute de art. 278 Cod procedură civilă, și neputând fi astfel avut în vedere la stabilirea situație de fapt.
În acest sens, instanța a reținut că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu au fost infirmate prin celelalte probe administrate în fața instanței, fapta săvârșită este corect încadrată juridic, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele legale.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda în cuantum de 8.000 lei aplicată pentru contravenția săvârșită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța a reținut că fapta săvârșită prezintă un grad sporit de pericol social, întrucât prevederile legale încălcate urmăresc protecția în muncă a tuturor lucrătorilor, pentru a se asigura în acest mod o cunoaștere reală a riscurilor la care pot fi supuși în activitate, și evitarea acestora.
Prin fapta sa, petenta a rămas în pasivitate, ignorând rolul și importanta instruirii adecvate a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă, instruire necesară în vederea prevenirii producerii oricăror accidente de muncă și îmbolnăvirii profesionale a salariaților.
Protecția muncii, presupune ca în timp să se asigure îmbunătățirea condițiilor de muncă prin combaterea și reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Pentru ca acestea să poată fi îndeplinite se impune ca toți angajatorii să ia măsuri pentru ca proprii salariați sau alte categorii de persoane care desfășoară activitate să cunoască încă de la începerea activității care este specificul locului de muncă și care sunt potențialele riscuri la care sunt supuși în procesul de muncă.
O eventuală înlocuire a sancțiunii aplicate cu avertismentul nu este de natură să sancționeze adecvat angajatorul pentru fapta constatată și nici să realizeze scopul preventiv al sancțiunii contravenționale, o astfel de sancțiune putând duce la încurajarea angajatorilor în nerespectarea dispozițiilor legal privind securitatea și sănătatea în muncă.
Pe cale de consecință, față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ S. N L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii formulate respectiv anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.09.2014 întocmit de INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., cu consecința anulării măsurii amenzii în sumă de 8000 lei și în subsidiar aplicarea sancțiunii avertisment.
In motivare a arătat că, prin plângerea contravenționala formulata, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17.09.2014 întocmit de INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., întrucât este netemeinic și nelegal.
Instanța de fond a respins plângerea formulata in mare pentru minatoarele considerente:
A reținut in mod greșit instanța de fond, faptul ca procesul verbal a fost întocmit fata de persoana fizica Ș. L.
A considerat in mod greșit instanța de fond ca probele administrate de petentă nu infirma situația de fapt reținuta in actul de constatare;
A reținut in mod tendențios instanța de fond, faptul ca amenda in cuantum de 8.000 lei este proporționala cu gradul de pericol social prezentat de presupusa fapta contravenționala
Având in vedere punctele mai sus expuse, solicită a fi avute în vedere motivele de apel si considerând ca instanța de fond a aplicat un raționament greșit in litigiul dedus judecații, apreciază ca se impune modificarea sentinței atacate, in sensul admiterii plângerii.
1. In interpretarea prevederilor art. 22 si următoarele din O.U.G. nr. 44/2008 referitor la Regimul juridic al întreprinderilor individuale, este evident ca aceasta entitate juridica nu dobândește personalitate juridica prin înregistrarea in registrul comerțului.
Conform art.26 din același act normativ, „Persoana fizica titulara a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu întreg patrimoniul, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare."
Așa cum a demonstrat prin înscrisul emis de A.N.A.F., efectul procesului verbal a constat in generarea amenzii in contul întreprinderii individuale si nu persoanei fizice care răspunde conform textului de lege mai sus amintit.
Analizând documentul depus de petentă la fila 75 dosar fond, instanța a apreciat in mod greșit faptul ca in acesta sunt prezentate amenzile aplicate persoanei fizice, in fapt fiind vorba chiar de amenda aplicata prin procesul verbal contestat, si așa cum rezulta din antetul documentului, aceasta este in debitul ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ. In fapt prin prezentarea fisei fiscale a ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ a demonstrat fără putința de tăgadă, că indiferent ce s-a menționat in procesul verbal, amenda a fost aplicata si generata in contul ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ Ș., motiv pentru care se impune constatarea nulității procesului verbal.
Intimata a aplicat amenda in suma de 8.000 lei Întreprinderii Individuale, identificând cu C. contravenientul, in condițiile in care art.27 din OUG 44/2008 stabilește ca întreprinderea nu are personalitate juridica.
Astfel, potrivit art. 22 si următoarele din O.U.G. nr. 44/2008 referitor la Regimul juridic al întreprinderilor individuale, este evident ca aceasta entitate juridica nu dobândește personalitate juridica prin înregistrarea in registrul comerțului.
F. de faptul ca, ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ Ș. N L. nu poate fi subiect activ al răspunderii contravenționale, a apreciat ca procesul-verbal prin care a fost sancționată este lovit de militate absoluta, situație in care soluția pronunțata de instanța de fond apare drept nelegala, motiv pentru care consideră ca se impune admiterea plângerii formulate, anularea procesului-verbal atacat cu consecința exonerării sale de la plata amenzii aplicate,
Referitor la fondul cauzei, reținerile instanței de fond sunt absolut halucinante. Practic se analizează cu o minuțiozitate demna de alta cauza declarația unei martore care susține totuși ca a semnat fisele de instruire in munca, însă nu sunt reținute susținerile acesteia întrucât instanța le considera nesincere. Considerentul pentru care instanța de fond face aceasta apreciere este cat se poate de interesant, motiv pentru care îl citează: „cele menționate de martora in fisa de identificare si nota de constatare fiind relevante, întrucât in acel moment nu a existat timpul de reflecție necesar pentru alterarea stării de fapt".
Instanța de fond, judecă prezenta plângere plecând de la prezumpția de vinovăție, adică deși declarația data in față instanței de martora s-ar corobora cu înscrisurile, nu o ia în considerare întrucât a avut timp sa se gândească. Raționamentul se încheie in mod profund greșit cu concluzia ca martora este in continuare angajata petentei si există interese comune.
Mai exact, a solicitat să se rețină ca înscrisurile depuse, se coroborează cu declarația data în fata instanței de fond de angajata sa care a confirmat faptul ca la data controlului semnase fisele de protecția muncii, in pofida celor consemnate in fisa de identificare.
Totodată, a solicitat să se rețină faptul ca află totuși in cadrul unei plângeri contravenționale si sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care stabilesc: „orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovata până ce vinovăția sa va fi legal stabilita".
Deși textul se refera la „infracțiune", Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, în mai multe rânduri, ca noțiunea de „infracțiune" are un caracter autonom fata de dreptul intern, precizând totodată criteriile în raport cu care se definesc infracțiunile în dreptul european. în raport cu aceste criterii, s-a decis ca fapte calificate de dreptul intern ca fiind contravenții pot fi considerate infracțiuni, în sensul Convenției, generând obligația, pentru statele membre, de a asigura garanțiile prevăzute de art. 6 al Convenției (cauza Lauko c. Slovaciei). în același sens s-a pronunțat, pe plan intern, si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 317/2003.
Astfel, deși statul are posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le poate pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penala, aceasta nu înseamnă ca autorii acestor infracțiuni sa se afle într-o situație defavorabila pentru simplul fapt ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penala (cauza G. împotriva României, nr._/01, par. 58, 30 noiembrie 2006).
În speța, având în vedere faptul ca sancțiunea amenzii contravenționale ce a fost aplicata are un caracter preventiv si sancționator, articolul 6 alin. 2 din Convenție si garanțiile procesuale generale prevăzute de acesta, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile.
Aplicarea principiului prezumției de nevinovăție atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale. Astfel, petentul nu trebuie sa facă proba nevinovăției sale, ci revine autorității din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se imputa săvârșirea contravenției prin procesul-verbal contestat.
In aceste condiții a solicitat să se constate că, prin probele depuse la dosar, intimata nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția „acuzatului" și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal, respectiv împrejurarea că am angajat o persoana fără forme legale, urmând ca dubiul să profite petentului.
In argumentarea principiului „in dubio pro reo" a solicitat să se observe ca întreg materialul probator administrat in cauza infirma reținerile agentului constatator, astfel că, instanța trebuia sa rețină că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului enunțat, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Or, în cauză, însăși constatarea faptei de către agentul constatator s-a bazat pe probe îndoielnice si neconforme cu normele aplicabile.
Având in vedere aceste aspecte, a apreciat ca fiind profund greșita dezlegarea data de instanța stării de fapt, motiv pentru care se impune, in. apel constatarea netemeiniciei procesului verbal de contravenție, având in vedere faptul ca probele administrate in. fata instanței de fond infirma in totalitate reținerile din actul de constatare.
Nu in ultimul rând, a înțeles sa critice raționamentul instanței referitor la solicitarea noastră de a se aplica un avertisment, având in vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cat si circumstanțele subscrisei, respectiv faptul ca nu am mai fost niciodată sancționați pentru fapte similare.
Astfel, instanța de fond a analizat gradul de pericol social al faptei fără sa aibă in vedere faptul ca am prezentat documentele de protecția muncii semnate, angajata a recunoscut documentul si faptul ca a lucrat doar 1 luna din cele 3 pentru care era încheiat contractul, depunându-si demisia in motive personale
Chiar daca instanța a reținut in mod greșit ca abaterile constatate in urma controlului efectuat exista, dar fata de faptul ca anterior subscrisa nu a mai fost sancționată pentru astfel de abateri si ca din actele dosarului nu rezulta cu certitudine ca la data controlului situația de fapt coincide cu cele menționate in procesul verbal, abaterea respectiva prezintă un grad de pericol social redus si pe cale de consecința se putea aplica sancțiunea avertismentului.
Raportat la aceste împrejurări având în vedere că scopul aplicării sancțiunilor este preponderent educativ și nu represiv, sancțiunea aplicată apare ca disproporționat de mare în raport de gradul de pericol social precum și urmările produse, astfel ca aplicarea unui avertisment este suficient pentru sancționarea comportamentului prohibit.
Și jurisprudența CEDO a statuat că între apărarea dreptului la proprietate și cerințele interesului general trebuie să domnească în just echilibru - cauza Hentrich / Franța, (hotărârea din 03 iulie 1995), precum și aceea de a nu se impune o povară excesivă, trebuind reținut în virtutea principiului de proporționalitate, ridicat la rang de principiu general al dreptului comunitar, că legalitatea unei reglementari este subordonată condiției ca mijloacele pe care le folosește să fie capabile să realizeze obiectivul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauza și să nu meargă dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind că atunci când poți alege din mai multe masuri corespunzătoare, se impune recurgerea la cea mai puțin constrângătoare (Hotărârea Industrias Pesqueras/Comisie 24.04.1996, NMB s.a/Comisie 22.01.1997.)
Față de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, anularea măsurii amenzii în cuantum de 8.000 lei și, în subsidiar, aplicarea sancțiunii avertisment.
Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., a formulat și a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/17.09.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare a arătat că, instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că sancțiunea contravențională a fost aplicată contravenientului persoană fizică, respectiv lui Ș. L., cu referire la calitatea sa de titular al întreprinderii individuale.
Astfel, în ceea ce privește calitatea de subiect activ al contravenției, instanța de fond a apreciat în mod corect că organele de control au stabilit identitatea acestuia, pe baza datele de identificare a formei de organizare a activității economice, așa cum aceasta este reglementată de O.G. nr.44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate.
Cu privire la calitatea persoanei sancționate de către inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă M., precizează că aceasta nu este întreprinderea individuală, care, în înțelesul art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, este „întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică" și nu persoana juridică, așa cum susține apelanta petenta, deoarece, dacă se observă pagina a doua a procesului-verbal de contravenție, constată, la rubrica" contravenient" menționarea numelui Ș. L., fără nicio referire la întreprinderea individuală al cărei titular este aceasta.
De asemenea, potrivit art. 22 și 23 din același act normativ, întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului, iar întreprinzătorul persoana fizică, titular al întreprinderii individuale, este comerciant persoană fizică.
În consecință, încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor pentru S. L., persoana fizică, titular al întreprinderii individuale a fost făcută în mod corect.
Mai mult decât atât, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție întocmit de către inspectorii de muncă reiese în mod clar că persoana sancționată nu este o persoană juridică, din moment ce legea nu reglementează în acest mod ci persoana fizică, S. L., cea care are calitatea de angajator în raport cu angajații săi.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în descrierea faptei și arătarea împrejurărilor în care a fost comisă, menționează locul de muncă organizat "bar", situat în Drobeta Turnu Severin, ce aparține angajatorului S. L., titular întreprindere individuală s-a efectuat un control în domeniul relațiilor de muncă dar, doar pentru a preciza exact care locul desfășurării activității organizate potrivit O.G.nr.44/2008 de persona fizică, S. L., deoarece controlul nu a vizat persoana fizică în sine, ci activitatea desfășurată de aceasta într-o formă organizată, persoana fizică autorizată, așa cum aceasta este reglementată actul normativ menționat.
Cu privire la situația de fapt, așa cum aceasta este reținută în procesul-verbal de contravenție nr._/17.09.2014, situația de fapt este următoarea:
În fapt, în data de 15.09.2014, la locul de muncă organizat ca"bar" aparținând petentei S. n. L. titular întreprindere individuală a fost organizat un control de către inspectorii de muncă, pentru verificarea modului în care angajatorul respectă prevederile legale în ceea ce privește desfășurarea activității în baza unor forme legale dar și a respectării dispozițiilor legale privind sănătatea și securitatea în muncă a angajaților.
La fața locului a fost găsită o persoană care desfășura activitate, numita Bosoancă D. I., iar în urma discuțiilor cu acestea a rezultat că, prestează activitate în meseria de barman – ospătar pentru S. L. Întreprindere Individuală din data de 13.09.2014, are un program de 8 ore pe zi, nu a negociat salariul și nu a semnat nici fișa de protecție a muncii.
Declarațiile acestei persoane, așa cum au fost ele consemnate de către aceasta în fișa de identificare, le consideră relevante pentru stabilirea situației de fapt care a stat la baza sancționării contravenției.
Petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 319/2006, privind securitatea și sănătatea în muncă, iar situația de fapt este următoarea:
Din datele constatate la fața locului, respectiv la locul de muncă organizat al petentei a rezultat fără echivoc că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în baza art. 20 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă " Angajatorul trebuie sa asigure condiții pentru ca fiecare lucrător sa primească o instruire suficienta și adecvată în domeniul securității și sănătății în munca, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de munca și postului sau:
a) la angajare;
coroborat cu dispozițiile art.83 lit.a) "Instruirea introductiv-generală se face:
b) la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 Ut. a) din lege; și ale ar.,90 alin.(1)" Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală și are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuți la art. 83, inclusiv la schimbarea tocului de muncă în cadrul întreprinderii și/sau al unității, "din H.G. nr. 1425/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr._."
A precizat că apelanta – petenta susține însă starea de fapt nu este cea constatată de inspectorii de muncă, deoarece aceasta întocmise atât contractul individual de muncă dar și fișa de protecție a muncii în domeniul securității și sănătății în muncă și îi asigurase instruirea corespunzătoare pentru toate persoanele angajate Fișa de protecție a muncii la care face referire intimata petenta a apreciat că a fost întocmit pro causa, tocmai pentru a dovedi o altă stare de fapt, deoarece la data controlului acesta nu a putut fi prezentată. Dacă persoana găsită în activitate ar fi fost instruită cu privire la normele de securitate și sănătate la locul de muncă ar fi avut cunoștință despre acest fapt atunci când i s-a solicitat completarea fișei de identificare.
De altfel, susținerea apelantei petente potrivit căreia persoana găsită în activitate, numita Bosoancă D. I., era deja angajată cu contract individual de muncă la data controlului nu o exonerează de răspundere pe petenta în ceea ce privește întocmirea fișei de protecție a muncii.
Deși au fost solicitate documentele în vederea verificării, angajatorul care a fost invitat la sediul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. cu documente pentru finalizarea controlului dar nu a reușit să dovedească o altă stare de fapt, astfel că a refuzat să semneze anexa reprezentând constatările și măsurile dispuse în ceea ce privește respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, deși a semnat procesul-verbal de control. D. urmare, actele de control dar și procesul-verbal de contravenție au fost întocmite în lipsa petentei. Mai mult, starea de fapt a fost confirmată chiar de persoana găsită în activitate de inspectorii de muncă, aceasta semnând și o notă de constatare la fața locului, prin care a recunoscut că nu i s-a întocmit fișa de protecție a muncii și nu a semnat niciun document în acest sens. Orice angajator este obligat să efectueze instruirea introductiv-generală pentru toate persoanele care desfășoară activitate, indiferent dacă acestea sunt sau nu angajate cu contract individual de muncă.
Această reglementare a avut în vedere tocmai protecția în muncă tuturor lucrătorilor, pentru a se asigura în acest mod o cunoaștere reală a riscurilor la care pot fi supuși în activitate, și evitarea acestora. În situația de față, consideră că această instruire este cu atât mai mult necesară cu cât specificul activității petentei este unul aparte, respectiv construcții de drumuri.
Protecția muncii, așa cum este ea definită în legislația muncii, presupune că regulile instituite în acest sens nu se referă numai la apărarea vieții, integrității și sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul de muncă, ci tinde ca în timp să se asigure îmbunătățirea condițiilor de muncă prin combaterea și reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Pentru ca acestea să poată fi îndeplinite se impune ca toți angajatorii să ia măsuri pentru ca proprii salariați sau alte categorii de persoane care desfășoară activitate să cunoască încă de la începerea activității care este specificul locului de muncă și care sunt potențialele riscuri la care sunt supuși în procesul de muncă.
A considerat astfel că procesul-verbal de sancționare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, fiind temeinic și legal întocmit.
În consecință, sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite, fiind încadrate între limitele prevăzute de lege, iar motivația potrivit căreia angajații nu au fost încă supuși unor riscuri nu îl exonerează de răspundere pe angajator.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 471 al. 5 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 al. 1 pct. 2 din C.p.civ.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța va analiza calea de atac a apelului în limitele efectului devolutiv al căii de atac determinate de ceea ce s-a apelat în cauză.
Prin cererea de apel de la filele 3-5 din dosar, apelanta a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate întrucât a fost sancționată întreprinderea individuală, deși aceasta nu are personalitate juridică, conform dispozițiilor articolului 22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului cu numărul 44/2008. În același timp, se susține de către apelantă că din declarația martorei audiată reiese faptul că a fost efectuat în fapt instructajul de protecție a muncii, iar în fine se solicită ca instanța de apel să analizeze dacă în contra primelor două motive nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, prin înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale.
Instanța de apel reține că în ceea ce privește primul motiv invocat acesta nu este unul întemeiat. Astfel, din pagina numărul 2 a procesului verbal de contravenție – fila 7 a dosarului, se menționează faptul că „de săvârșirea acestor fapte se face vinovat contravenientul Ș. L.”, fiind evident în acest fel că nu a fost aplicată sancțiunea întreprinderii individuale, ci persoanei fizice.
Faptul că ulterior s-a dispus somarea întreprinderii individuale la plata sumei ce reprezintă contravaloarea amenzii contravenționale nu poate avea relevanță, așa cum susține apelanta, în sensul că aceasta ar fi fost sancționată, din două motive: astfel, este posibil ca din eroare să fie efectuată somația respectivă, neputând ca un act juridic ulterior, emis de către altă instituție de stat, să modifice întru totul măsura contravențională dispusă de organul constatator; în al doilea rând, sancțiunea, deși aplicată persoanei fizice întrucât întreprinderea individuală nu are personalitate juridică, trebuie să urmărească patrimoniul de afectațiune al întreprinderii individuale, caz în care somația va fi efectuată asupra acestei întreprinderi individuale.
Prin urmare, față de situația că în procesul verbal de contravenție se menționează expres și clar că sancțiunea se aplică persoanei fizice, iar actele întocmite ulterior de organele financiare nu pot modifica procesul verbal de contravenție, instanța de apel constată ca neîntemeiat primul motiv de apel.
De asemenea, instruirea personalului la locul de muncă a fost efectuată în data de 15.09.2015, așa cum reiese din înscrisul constatator depus la fila 9 a dosarului de fond, situația în care declarațiile martorei audiată în fața instanței nu pot contrazice acest înscris. Ori data controlului este tot 15.09.2015, astfel încât nu există la dosar o dovadă clară a faptului că instructajul de protecție a muncii a fost efectuat la data controlului, atât timp cât organelor de control nu le-a fost prezentat înscrisul respectiv, situație în care și cel de-al doilea motiv de apel apare ca neîntemeiat.
În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea faptei contravenționale de nesemnare a fișei de protecție a muncii ca urmare a neefectuării instructajului în muncă, instanța de apel reține că gradul de pericol social al acestei fapte este unul redus.
În primul rând, nu a fost produsă o urmare socialmente periculoasă în situația în care nu a fost efectuat instructajul, iar în al doilea rând chiar la data controlului petenta a efectuat instructajul de protecție a muncii, motive pentru care instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința, va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui măsura amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – petentă ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ S. N L., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 58 împotriva sentinței civile nr. 657/13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, intimat fiind INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..3, județul M..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 657/13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._, în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ Ș. N. L. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2014.
Înlocuiește amenda aplicată cu avertisment.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 iunie 2015, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
PLECATĂ ÎN C.O.
SEMNEAZĂ PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
C. T. P.
Red. D.Z. /C.T.P.
Ex. 4/pag. 11
Data: 9 iulie 2015
Cod operator 2626
Jud. fond N.M. O.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2851/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
