Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Sentința nr. 242/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 242/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 3232/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 382/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N. C.
Judecător C. T. B.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul U. A. TERITORIALĂ G., împotriva sentinței nr.242/05.02.2015 pronunțată de pronunțară de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. G., având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 242/05.02.2015 Judecătoria Vînju M. a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect ”înlocuire amendă contravențională” formulată de reclamantul U. A. Teritorială G. prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea formulată reclamantul U. A. Teritorială G. prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul R. G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._ din 12.02.2009 întocmit de Inspectoratul de Poliție M. – Postul de Poliție G. cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității.
A susținut că pârâtul a achitat doar suma de 1 lei din cuantumul amenzii și cum nu există posibilitatea executării silite a acestuia, neobținând venituri și neavând în patrimoniu bunuri susceptibile de urmărire a solicitat sesizarea instanței de judecată pentru înlocuirea amenzii neachitate în cuantum de 199 lei cu sancțiunea obligării la prestarea unor activități în folosul comunității, așa cum cer prevederile art. 9 alin. 3,4,5 și art. 39 ind. 1 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, amenzile contravenționale constituie venituri ale bugetului general consolidat și potrivit art.131 din același cod, termenul de prescripție este de 5 ani.
Astfel,din actele dosarului rezultă că ,raportul dedus judecății s-a născut la data exigibilității creanței,respectiv la data de 12.02.2009, fiind supus dispozițiilor Decretului nr.167/1958.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având ca obiect o creanță, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, respectiv în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, apelantul U. A. TERITORIALĂ G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului.
În motivare, a arătat că nefiind posibilă executarea silită a contravenientului, deoarece acesta nu realizează venituri și nu are în patrimoniu bunuri susceptibile de urmărire în vederea îndestulării creanței, compartimentul „ Taxe și impozite locale „ UAT . sesizarea instanței de judecată pentru a se face aplicarea disp. art. 9 alin 3 din OG nr.2/2001 așa cum a fost modificată prin OG nr.17/2014.
Or, apreciază apelanta că, instanța de fond în mod greșit a respins cererea, reținând că dreptul de a obține executarea obligației de plată a amenzii contravenționale s-a prescris în termenul de 5 ani de la data încheierii actului financiar în care a luat nașterea acest drept.
Potrivit art. 131 alin 1 din Codul fiscal, așa cum era în vigoare în anul 2009 dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termenul de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în temeiul alin. 2 al aceluiași articol, termenul prevăzut la alin 1 se aplică și creanțelor provenind din amenzile contravenționale.
Mai mult, potrivit art. 133 lit. b, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu .
Ca urmare, termenul de prescripție a început la 01 ianuarie 2010 și se împlinea la 01 ianuarie 2015, iar acțiunea a fost introdusă în noiembrie 2014, mai mult chiar, acest termen a fost întrerupt la data achitării voluntare a părții de amendă.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în totalitate în sensul înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea de amendă care a fost achitată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat în cauză întâmpinare.
Prin încheierea din data de 12 mai 2015, instanța, față de faptul că în cauză este vorba de o executare silită începută înainte de . noului cod de procedură civilă, a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs, completul de judecată fiind reîntregit potrivit art. 99 alin 3 din Hotărârea CSM nr. 387/2005.
Analizând cauza în raport de criticile formulate prin cererea de apel și sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 476-480 Cod de procedură civilă, se constată că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sesizarea formulată reclamanta U. A. Teritorială G. prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Z. C. s-a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 aplicată prin procesul verbal de contravenție ., nr._ din 08.07.2009 întocmit de Inspectoratul de Poliție M. – Postul de Poliție G. cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității.
Prin sentința civilă nr. 246/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. a fost respinsă ca nefondată cererea formulată.
Deși instanța respinge pe fond sesizarea formulată, în considerente face trimitere la dispozițiile legale ce vizează prescripția dreptului material la acțiune, fără a o invoca în ședință publică și eventual a o pune în discuția părților și fără a analiza în ce măsură plata sumei de 1 leu achitată cu chitanța . nr.4763323din 29.10.2014 (fila 4 dosar fond) întrerupe sau nu cursul prescripției.
Pe de altă parte, deși reține că termenul de prescripție începe să curgă de la întâi ianuarie al anului următor celui în care a fost emis titlul de creanță, în speță 01.01.2010, instanța se raportează la data încheierii procesului verbal de contravenție pentru a calcula termenul de prescripție.
În consecință tribunalul constată că, și în lipsa întreruperii prin executare voluntară, termenul de prescripție al dreptului la acțiune se împlinea la 01.01.2015 așa încât în mod eronat instanța de fond a apreciat că se impune admiterea excepției de prescripție a acestuia .
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.02.2009 încheiat de Postul de Poliție G., intimatul R. G. a fost sancționat cu amendă în sumă de 200 lei.
Contravenientul nu a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție și nu a plătit amenda.
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de cu art. 39 ind. l din OG 2/2001, va admite cererea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate intimatului R. G., cu sancțiunea obligării acestuia la prestarea unei munci în folosul comunității, pe o durată de 20 de ore.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelantul U. A. TERITORIALĂ G., împotriva sentinței nr.242/05.02.2015 pronunțată de pronunțară de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. G., având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității
Schimbă sentința nr.242/05.02.2015 pronunțată de pronunțară de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. G., având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității, în sensul că admite cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii în cuantum de 199 lei cu 20 de ore muncă în folosul comunității.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. N. C. | Judecător, C. T. B. | |
Grefier, M. M. |
Red. S.C/Tehn. M.M
4 ex –07.07.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 429/2015. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
