Drepturi băneşti. Sentința nr. 350/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 350/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 350/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 350
Ședința publică de la 18.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind reclamantul R. A. C., și pârâtul Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură-Centrul Județeam M. având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) contravaloarea tichetelor/voucher-elor de vacanta aferente perioadei 2012-2014.
La apel a răspuns pârâtul prin consilier juridic T. E., lipsă reclamantul.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, pârâtul învederează faptul că reclamantul are calitatea de funcționar public, după care nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic T. E. pentru pârât a solicitat respingerea acțiunii. A depus concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 7.12.2015 și înregistrată sub nr._ din care s-a disjuns prin încheierea din 21.01.2016 prezenta cauza înregistrată sub numărul_, care privește pe reclamantul R. A. C., reclamanții, au chemat în judecată pârâtul Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură-Centrul Județeam M., pentru a fi obligat să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucher-elor de vacanță aferente perioadei 2012 - 2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, in cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecații, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și pentru care urmează a se plăti dobânda legală
Au motivat că, angajator fiind pârâtul au dreptul la acordarea tichetelor de vacanță, redenumite "vouchere" prin art. III din Legea 94/2014, dreptul fiind recunoscut prin adoptarea OUG 8/18.02.2009, potrivit căreia începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv 24.02.2009, data publicării în Monitorul Oficial nr. 110, "instituțiile din sectorul bugetar (...) acordă în condițiile legii, tichete de vacanță".
Au menționat că valoarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilit de alin.4 al articolului 1 din OUG 8/18.02.2009, sub acest aspect prevăzându-se că „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de voucher de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal."
Au considerat că dreptul de a beneficia de voucher de vacanță are configurația unui drept salarial prevăzut de o lege specială, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii a OUG nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin legea nr.94/2014.
Astfel, în cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz, beneficiar este o persoană care are calitatea de salariat, iar cel obligat să acorde voucherul de vacanță este angajatorul salariatului, aspecte ce rezultă din art. l alin. 2 din OUG nr.8/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.94/2014, fiind însă creată o diferență clară între angajatorii din sectorul privat, care "pot acorda" aceste vouchere, și instituțiile din sectorul bugetar și celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin.2 al art. 1 din OUG 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești.
Mai mult, intenția legiuitorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezultă din aprobarea OUG 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.
Au precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 160 Codul Muncii, "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri", iar, potrivit dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil și din contractele individuale de muncă".
Au arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 din OUG 8/2009, coroborate cu dispozițiile art. 160 si 40 alin.2 lit. c Codul Muncii, în sarcina pârâtului a existat această obligație încă de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial, obligație pe care însă acesta nu și-a îndeplinit-o până în prezent susținând că nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale.
De asemenea, potrivit art. l alin. 3 din OUG nr.8/2009 în forma modificată prin Legea nr.94/2014 „ Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Așa fiind, legea a prevăzut și prevede că obligația efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanță (tichetelor de vacanță) incumbă pârâtului.
Au considerat că susținerea în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislația în vigoare, deoarece pârâtul cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare, iar lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile legislației conexe privind drepturile salariaților, cum este OUG nr.8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr.94/2014.
Au precizat că aceste aspecte au fost reținute în mod constant în jurisprudență (Deciziile nr.288/2010, nr. 1365/2009, nr. 1304/2009 ale Curții de Apel Timișoara/Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale; Decizia nr.4598/R/2012 a Curții de Apel București, Secția a VII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale).
Au apreciat că, din culpa exclusivă a pârâtului, oricare ar fi fost cauza, după caz, neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv, voucherelor de vacanță in perioada 2012-2014 de către pârât le-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert și constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege.
Mai mult, obligația pârâtului de a acorda tichetele/voucherele de vacanță pentru perioada 2012 - 2014 nu poate fi executată în natura întrucât în conformitate cu art. 2 alin. 4 din OUG 8/2009, tichetele/voucherele de vacanta au o perioada de valabilitate limitata, acestea neputând fi utilizate de beneficiari decât pana la data de 31 decembrie a anului in care au fost emise.
În conformitate cu dispozițiile Codul Civil anterior, "orice obligație de a face (...) se schimba în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului." (art.1075 C. civ.) Singura excepție de la transformarea obligației de a face într-o obligație de a plăti despăgubiri o constituia situația în care executarea poate fi făcută de creditor pe cheltuiala debitorului: "Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului" (art.1077 C. civ.).
Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate dispune executarea prin echivalent îl constituie dispozițiile art. 1527 potrivit cărora " creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns sa execute obligația in natura, cu excepția cazului in care o asemenea executare este imposibila. (2) Dreptul la executarea in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa".
Au considerat că singura posibilitate de executare a obligației, în prezent, o constituie acordarea în bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanță, în caz contrar dreptul legal al reclamanților rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natură salarială - neacoperit.
În drept, și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. l din OUG nr.8/2009 aprobată prin legea nr.94/2014; art. I pct.2 din legea nr.94/2014, art. 1 alin.(l) din HG nr.871 /2013, art. 40 alin. (2) lit. c) C. muncii, art. 253 C. muncii, art.266 și urm. C. Muncii.
De asemenea, conform Codului Muncii art. 272, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de la înfățișare.
În apărare, pârâtul nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul R. A. C. este funcționar public angajator fiind Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură-Centrul Județeam M..
Art.1.alin.(1) din OUG nr.8/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 24 februarie 2009 prevede că „ Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanță”.
Potrivit art.1 alin.(2) din același act normativ „Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, tichete de vacanță”.
A..(3) al aceluiași articol prevede că „ Tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță a fost aprobată prin Legea nr. 94 din 1 iulie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 496 din 3 iulie 2014.
Articolul 1, alineatele (1) - (5) au fost modificate având următorul cuprins:
(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță.
(2) Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.
(3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
(4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.
(5) Voucherele de vacanță sunt integral suportate de către angajator, în condițiile art. 3."
Deci acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță constituie doar o facultate pentru angajator și nu o obligație a angajatorului de a acorda acest drept.
Conform acestor dispoziții legale tichetele/ voucherele de vacanță se acordă numai dacă: există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat); angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de vacanță.
Deoarece art.1 din OUG nr.8/2009 se referă la personal încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă (salariați), nu se poate reține că funcționari publici, ar beneficia de tichete/vouchere de vacanță în baza OUG nr.8/2009.
Salariații au raport de muncă întemeiat pe un contract de muncă încheiat cu angajatorul, iar funcționarii publici se află în raport de serviciu evidențiat într-un act administrativ care emană de la autoritatea administrativă și primesc ca remunerare a muncii depuse un salariu.
Acordarea salariului nu conferă funcționarilor publici calitatea de salariați.
Noțiunea de funcționar public, așa cum rezultă și din dispozițiile Legii nr.188/1999 vizează persoanele care, urmare câștigării concursului sau promovării examenului organizat pentru ocuparea unei funcții publice, au fost învestite prin numirea în acea funcție.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din OUG nr.8/2009.
Salarizarea acestei categorii de personal a fost stabilită prin Legea nr.283/2011( pentru anul 2012), OUG nr.84/2012( pentru anul 2013), respectiv OUG nr.103/2013( pentru anul 2014), acte normative care nu prevăd posibilitatea acordării tichetelor/voucherelor de vacanță.
Mai mult acordarea dreptului pretins este condiționată de posibilitățile de plată ale angajatorului și prevederea cheltuielilor cu acest titlu în buget, ceea ce nu este cazul în speță.
Având în vedere că dispozițiile art.1 din OUG nr.8/2009 sunt aplicabile numai persoanelor angajate cu contract individual de muncă, nu și funcționarilor publici, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, R. A. C., CNP_, domiciliat în Drobeta-T.-S., .. 43, ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat R. C. N. în Drobeta-T.-S., splaiul M. V., nr. 29, . în contradictoriu cu pârâtul, Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean M., cu sediul în Drobeta-T.-S., ., județul M..
Cu recurs. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2016 la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
O. A. M. G.
Red .O.A.
Tehn. M.G../ ex. 4
19.02.2016
Cod operare 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
