Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 77/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 77/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 77/2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N. C.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. C. și pe pârâții Administrația Județeana a Finanțelor Publice M., Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) plata dobânzii legale sub forma daunelor interese moratorii, etc.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se cauza în stare de judecată a fost reținută spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la 19.02.2015 sub nr._, așa cum a fost precizată ,reclamantul C. C., a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C., Administrația Județeana a Finanțelor Publice M., pentru a fi obligați la plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru drepturile de natura salariala, ce i-au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii și pana la data plații efective.
În motivare, a susținut că, prin decizia nr. 2780/2.06.2009 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a admis acțiunea privind obligarea angajatorului la plata suplimentului postului si suplimentului corespunzător treptei de salarizare, s-a început executarea, însă prin, O.U.G. nr. 71/2009 s-a dispus eșalonarea plăților și plata sumelor actualizate doar cu indicele inflației, fără dobândă care apreciază că se datorează.
Învederează ca daunele moratorii, sub forma dobânzii legale, se cuvin atât pentru sumele plătite cu întârziere, cat si pentru sumele ramase neexecutate, din titlu, raportat la temeiul juridic al obligației de plata, respectiv răspunderea civila delictuala. Pârâții au aceeași culpa, atât pentru neexecutarea obligației care a mai rămas, cât și pentru executarea cu întârziere a obligației, posibilitatea acordării de daune moratorii, în aceasta din urma situație, rezultând textual din chiar considerentele deciziei RIL nr. 2/2014 a I.C.C.J.
Se prevalează în acest sens și de practica judiciara a Curții de Apel C., respectiv Decizia nr. 4086/04.11.2014 pronunțata în dosarul nr._ .
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) Noul Cod Civil, Decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J, deopotrivă pe prev. Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici si prev. Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
În probațiune, înțelege sa se folosească de dovada cu înscrisurile depuse, sentința nr. 608/26.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., Decizia nr. 2780/2.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că, A. M. nu are capacitate de exercițiu si nici calitate procesuala pasiva.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic. Or, in speța, titlul executoriu în baza căruia se solicita plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, a fost pronunțate împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor Publice, ANAF si DGFP M. (aceasta din urma fiind si angajatorul petentului).
A. M. este o entitate fără personalitate juridica, cerință necesară pentru a sta în judecată.
În speța, DGFP M. s-a reorganizat prin fuziune prin absorbție în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., pierzându-și personalitatea juridica.
A. M. s-a înființat ca urmare a reorganizării Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Drobeta-T.-S. (art.23, alin.5 din HG nr.520/2013) și nu a avut si nu are raporturi juridice cu petentul, în privința drepturilor de natura salariala.
În prezent calitatea de angajator al petentului o are Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C., care s-a subrogat in drepturile si obligațiile DGFP M..
De asemenea, a solicitat să se constate prescripția dreptului la acțiune al petentului.
Astfel, dreptul de a solicita dobânzi se naște din ziua următoare rămânerii definitive/irevocabile a hotărârilor judecătorești ce constituie titlu executoriu. În acest caz se aplica termenul general de prescripție de trei ani.
Mai arată pârâtul că, prin cererea formulata petentul solicita plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii.
În accepțiunea noului cod civil cele doua noțiuni(daune-interese si daune moratorii) sunt diferențiate.
Astfel, art.1530 reglementează dreptul la daune-interese, legându-l de existenta unui prejudiciu: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației."
În speța, prin respingerea excepției de neconstituționalitate a OUG nr.71/2009 - Decizia nr. 190/2010 - Curtea Constituționala a statuat ca: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională."
Prin aceasta argumentare, este practic respinsa teza neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, nefiind astfel întrunite condițiile acordării de daune-interese.
În ceea ce privește daunele moratorii, reglementate de art.1535 din noul cod civil, condiția impusa este aceea ca plata sumelor datorate sa fie făcuta după scadenta.
Aceasta condiție nu este îndeplinita, întrucât, prin OUG nr.71/2009 aprobata cu modificări prin Legea 230/2011 s-a stabilit ca plata acestor creanțe sa fie efectuata eșalonat, stabilindu-se termene de scadenta succesive, termene respectate de angajator pana in prezent.
În consecință, a solicitat respingerea acțiunii fata de A. M., aceasta neavând capacitate de exercițiu si nici calitate procesuala pasiva; de asemenea, dreptul la acțiunea în pretenții al reclamantului este prescris, iar pe fond, acțiunea este neîntemeiata.
În drept, a invocat prevederile art. 205-208 Noul Cod de procedura civila(NCPC).
Pârâtul Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A solicitat suspendarea cauzei pentru ca ÎCCJ să se pronunțe asupra chestiunii dacă plata eșalonată a sumelor cuprinse în titluri executorii cum este și cazul reclamantului, întrerupe termenul de prescripție privind solicitarea plății accesoriilor,daune interese moratorii, petit rămas fără obiect ca urmare a pronunțării Deciziei nr./27.04.2015 a ÎCCJ.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
În susținerea acestei excepții învederează faptul că, în raportului juridic dedus judecății, se pretinde realizarea efectelor raportului de serviciu al reclamantei în calitatea sa de funcționar public în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. iar Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză.
A invocat și aspecte de fond în sensul respingerii acțiunii.
În drept, invocă art. 205 din Codul de procedura civila.
În ceea ce privește susținerile reclamantului referitoare la fondul cauzei, își rezervă dreptul de a formula apărări in cazul in care instanța va respinge excepția invocata.
Solicită proba cu înscrisuri si orice alte mijloace de proba care se vor dovedi utile si pertinente in cauza.
Solicită judecarea cauzei in lipsa, în conformitate cu dispozițiile art. 223 din Codul de procedura civila.
Pârâtul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A solicitat suspendarea cauzei pentru ca ÎCCJ să se pronunțe asupra chestiunii dacă plata eșalonată a sumelor cuprinse în titluri executorii cum este și cazul reclamantului, întrerupe termenul de prescripție privind solicitarea plății accesoriilor,daune interese moratorii, petit rămas fără obiect ca urmare a pronunțării Deciziei nr./27.04.2015 a ÎCCJ.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului la acțiune.
Pe fond a arătat că nu există identitate între autoritatea chemată în judecată ca pârâtă și autoritatea obligată la plata drepturilor salariale(în speță Direcția Generală a Finanțelor Publice M.) pentru care se solicita acordarea dobânzii legale sub forma daunelor interese moratorii.
În consecință, solicită admiterea excepției prescripției și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă iar pe fond ca neîntemeiată .
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 Cod procedură civila, în dovedirea celor susținute înțelegând să se folosească de proba cu înscrisuri și expertiză.
Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare .
Prin sentința nr.830 din 11.06.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C..
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada dinaintea termenului de trei ani anterior datei introducerii acțiunii, 19.02.2015.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
A fost obligat pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor restante, rămase neachitate, stabilite prin titlul executoriu decizia nr.2780/2.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel C., calculată începând cu ultimii 3 ani anteriori datei introducerii prezentei acțiuni, respectiv 19.02.2015 și până la data achitării efective a debitului principal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
Curtea de Apel C. prin decizia nr.3646/16.11.2015 pronunțată în dosarul nr._ a admis recursul formulat de pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 14.12.2015 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale de Administrare Fiscală se constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei împotriva acesteia, deoarece această pârâtă nu a fost parte în litigiul inițial și întrucât nu a fost obligată la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantei, nu poate fi obligată la plata dobânzii pentru acestea.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de exercițiu a Administrației Județene a Finanțelor Publice M., instanța constată că este întemeiată întrucât prin OUG nr. 74/2013 a fost reorganizată ANAF în Direcții regionale cu personalitate juridică și Agenții județene care spre deosebire de Direcțiile județene nu mai au personalitate juridică .
Capacitate procesuală de exercițiu este aptitudinea persoanei care are folosința unui drept subiectiv de a și-l putea apăra în proces, personal sau printr-un mandatar ales. Capacitate procesuală de exercițiu reprezintă o cerință esențială pentru exercitarea acțiunii civile; ea se determină în funcție de întinderea capacității civile.
Așa fiind persoanele juridice dobândesc capacitate procesuală de exercițiu din momentul desemnării organelor lor de conducere; acest moment coincide cel mai adesea cu data constituirii persoanei juridice respective. Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale; în practică însă reprezentarea persoanelor juridice se realizează prin consilierii juridici. Cum în speță A. nu are personalitate juridică, nu poate fi pusă în discuție posibilitatea de a sta singură în proces .
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că pentru perioada anterioară datei de 20.02.2012, (depășind 3 ani anteriori datei introducerii acțiunii) este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Întrucât obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executata.
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din Decretului nr.167/1958, aplicabil in speță având in vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare luna de neexecutare curge o dobândă, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
Prin Decizia nr. 7/2015, ÎCCJ (Complet DCD/C) s-a pronunțat, în ședința din 27 aprilie 2015, cu privire la interpretarea art. 16 lit. a) și b) și art. 17 alin. (3) Decretul nr. 167/1958 raportat la dispozițiile OUG nr. 71/2009 și a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă, prin Încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, și, în consecință, a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
În consecință, se va respinge acțiunea pentru perioada anterioară datei de 20.02.2012 ca prescrisă.
Pe fondul cauzei instanța constată și reține următoare situație de fapt și de drept.
Reclamanta C. C., este funcționar public în cadrul D.G.R.F.P. C. – A.J.F.P. M., iar prin titlurile executorii depuse la dosar, respectiv Sentința civilă nr. 464/19.02.2009 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2780/02.06.2009 a Curții de Apel C., pronunțată în același dosar a fost recunoscut și acordat dreptul privind plata unor drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru fiecare supliment, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce nu au fost achitate integral până în prezent, iar prin acțiunea dedusă judecății, solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin titlul executoriu menționat
Reclamanta este funcționar public iar conform art.31, alin.1 și 2 din Legea nr. 188/1999 „(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă.(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.”
Conform art.117 din Legea nr.188/1999 „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.”
Analizând solicitarea reclamantei prin prisma prevederilor Legii nr.188/1999 raportat la Codul muncii se reține că art.161 Codul muncii republicat reglementează prioritatea plății salariului, prevăzând că acesta se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
De asemenea, art.166 alin.4 Codul muncii republicat prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului”.
În cauză se constată că drepturile salariale acordate prin hotărârea judecătorească menționată anterior au fost achitate parțial de către pârâtă, fiind eșalonate la plată conform OUG nr. 71/2009, OUG nr. 45/2010 și Legea nr. 230/2011 .
În raport de prevederile Legii nr.188/1999 și Codului muncii în materia plății drepturilor salariale se apreciază că reclamanta funcționar public este îndreptățită la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutării integrale a obligației ce incumbă pârâtei potrivit hotărârii judecătorești anterior menționate, întrucât această creanță a fost constatată prin hotărâre judecătorească pronunțată într-un conflict privind raporturile de serviciu similar unui conflict de muncă vizând drepturi salariale și această hotărâre este definitivă și executorie, rezultând o creanță certă, lichidă și exigibilă de la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr.2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin.1 alin.2 teza I și art.1.535 alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr.71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art.1 alin.2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr.71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc.civ „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Așa fiind, se constată că reclamanta funcționar public este îndreptățită la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate din Decizia nr. 2764/2009 pronunțată de Curtea de Apel C., nu și pentru sumele deja plătite.
Cât privește data de la care urmează să fie acordate aceste dobânzi, se constată că s-a solicitat plata dobânzii legale de la momentul obținerii titlului executoriu 02.06.2009 și până la data plății efective.
În raport de perioada pentru care se solicită acordarea dobânzii Tribunalul reține că hotărârea judecătorească invocată în cauză – Decizia nr.2780/2009 - a fost pronunțată la data de 02.06.2009 fiind definitivă și executorie de la data pronunțării, iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 19.02.2015 situație în care se constată că dobânzile se pot acorda numai începând cu data de 19.02.2012 - deci pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri.
Faptul că pârâta a făcut actualizarea sumelor la plata cărora a fost obligată nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamanta din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Cât privește obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale anterioară datei de 20.02.2012, instanța urmează a respinge acțiunea, ca fiind prescrisă.
Conform considerentelor deciziei nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii modul de acordare a dobânzii legale se face pe ultimii 3 ani înainte de data introducerii acțiunii.
Astfel, din conținutul acestei decizii rezultă în esență că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației inițiale a cărei încălcare s-a constatat prin hotărârea judecătorească este un contract.
Ori, conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus în întârziere, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.
Pe de altă parte, o cerere de genul celei promovate este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, iar ca o plată să fie echivalată cu o formă de recunoaștere a obligației principale și implicit și a celei accesorii trebuie ca respectiva plată să fi fost voluntară.
În cazul de față, plata a fost însă efectuată în temeiul unei dispoziții legale care eșalona executarea unui titlu executoriu; deci, nu a avut un caracter voluntar, ci plata era impusă pe de o parte de existența unui titlu executoriu, iar pe de altă parte de o normă juridică care reglementa modul de executare al unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, sumele solicitate trebuie acordate în limitele termenului general de prescripție de 3 ani.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei funcționar public dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Decizia nr. 2780/2009 pronunțată de Curții de Apel C., începând cu data de 27.02.2012 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5
Respinge acțiunea față de aceasta.
Admite excepția lipsei capacității de exercițiu a Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., sediul în Drobeta-T.-S., . nr.1, jud. M.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 20.02.2012.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. CNP_, cu domiciliul în Drobeta-T.-S., ., ., . în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5 și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în C., ..2, jud. D. .
Obligă pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., la plata către reclamantă a dobânzii legale pentru sumele plătite cu întârziere rămase datorate din Sentința nr.464/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2780/02.06.2009 a Curții de Apel C. începând cu data de 27.02.2012 si până la plata integrală a acestor sume.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. N. I. Tudorița
Red. C.S./Tehnored. T.I.
7 ex./05.02.2016
Cod operator 2626/2006
| ← Drepturi băneşti. Sentința nr. 350/2016. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2016.... → |
|---|
