Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 13805/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.433
Ședința publică din 27 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R.-I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., împotriva sentinței civile nr.8226 din data de 19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 06 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 13.05.2014, 20.05.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
- OBIECTUL RECURSULUI.
Prin sentința civilă nr. 8226 din 19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu I. M..S-a anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.12.2012 încheiat de intimat și exonerează petenta de plata amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție mai sus menționat.S-a respins cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare a contravenției instanța reține că la întocmirea acestuia au fost respectate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii care trebuie prevăzute în cuprinsul procesului-verbal sub sancțiunea nulității absolute, ce poate fi invocată din oficiu de către instanță
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției instanta retine ca petenta nu a savarsit fapta pentru care a fost sanctionata .
Astfel din depozitia martorului M. M. M. angajat al petentei in acea perioada, rezulta ca numita P. D. a inceput sa lucreze efectiv din data de 10.10.2012 iar anterior acestei date, numita P. D. doar l-a asistat pe acest angajat pentru a vedea ce are de facut si daca ii place locul de munca .
Avand in vedere ca din depozitia martorului rezulta ca numita P. D. nu a lucrat deloc doar a asistat, nu se poate considera ca aceasta a fost in perioada de proba anterior datei de 10.10.2012 intrucat perioada de proba presupune efectuarea muncii efective si nu asistarea la munca altor angajati.
F. de cele mai sus retinute, instanta in baza art.1 si 34 din OG nr.2/2001 va anula procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/04.12.2012 incheiat de intimat si va exonera petenta de plata amenzii in cuantum de 10.000 lei aplicata prin procesul –verbal de contraventie mai sus mentionat.
- CEREREA DE RECURS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M..
Acesta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea recursului acesta a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece din fișa de identificare completată de P. D. a rezultat că aceasta a fost în perioadă de probă în perioada 3.10._12, fără a avea contract de muncă.
- POZIȚIA INTIMATULUI.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE RECURS.
Analizând cererea de recurs, potrivit art. 304 și 304 indice 1 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate și nici nu există motive de ordine publica ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs potrivit art. 306 alin. 2.
Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat întemeiate apărările petentului și a constatat că P. D. nu a prestat activitate de muncă în perioada 3.10-10.10.2012.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 04.12.2012, s-a reținut că, în urma controlului efectuat în data de 30.11.2012, ora 11,30 în Tg.-M. la punctul de lucru al societăți din .. 243-Hipermarchet Auchen la Standul Forneti unde societatea își desfășoară activitatea, că . a primit la muncă, în perioada 03.10._12 fără a avea întocmit contract individual de muncă în formă scrisă, conform art.16 alin.1 din Legea 53/2003 din CODUL muncii pe numita P. D.. La momentul controlului salariata P. D. se afla în spatele tejghelei, îndeplinind atribuții specifice activității de lucrător comercial.
S-a reținut săvârșirea faptei prevăzuta de art.260 alin.1 lit. e) din Legea nr.53/2003, amenda aplicata fiind in cuantum de 10.000 lei.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, față de declarația martorului M. M. M., instanța reține că fapta nu există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator.
Din declarația acestui martor rezultă că anterior datei de 10.10.2012, când s-a încheiat în mod legal contractul de muncă pentru P. D., aceasta nu a lucrat pentru petent, ci doar s-a prezentat la punctul de lucru și a asistat la activitatea desfășurată de martor.
Cum fapta nu a fost constatată personal de agentul constatator, instanța reține că procesul verbal nu mai beneficiază de aceeași prezumție de temeinicie, prezumție care oricum a fost răsturnată prin declarația martorului audiat.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. (cu sediul în Tg M., ..2, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.8226/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-I. T. D. C. S. R.-M.
GREFIER,
S. C.- G.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează prim grefier S. C.
Red.T.R.I
Listat H.J/2 ex./18.07.2014
Jud.fondS.P
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 2257/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
