Despăgubire. Sentința nr. 3154/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3154/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 628/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 3154/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T. P., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV prin A.J.F.P.M. și S. F. MUNICIPAL REGHIN, și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubiri.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 02 decembrie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 februarie 2014 sub nr._ reclamantul T. P. a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și S. F. Municipal Reghin, solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisii poluante achitată, în cuantum de 700 lei, actualizată cu rata dobânzii legale, începând cu data plății, până la restituire;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței, în esență, că a achitat taxa arătată în vederea înmatriculării autoturismului achiziționat din spațiul Uniunii Europene.
Reclamantul a susținut că taxa pentru emisiile poluante reglementată prin Legea nr. 9/2012 este discriminatorie și încalcă normele dreptului comunitar, fiind contrară prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, invocând și dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, păstrând aceeași reglementare din OUG nr. 50/2008. În acest sens, a arătat că taxa este percepută numai pentru autoturismele aflate la prima înmatriculare în România, nu și pentru cele deja înmatriculate. Reclamantul a invocat și hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N..
Reclamantul a mai arătat că a depus o cerere de restituire a taxei către pârâtă dar aceasta a refuzat restituirea.
Reclamantul a depus în probațiune: dovada achitării taxei, acte privind autovehiculul, cererea de restituire și răspunsul primit, decizia de calcul.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat prevederile Legii nr. 9/2012 și a arătat că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată de primul proprietar din România al autovehiculului, care intenționează să efectueze înscrierea în evidențele autorității competente, în vederea înmatriculării.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
A mai arătat că nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene întrucât taxa pentru emisiile poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată pentru un autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice.
Pârâta a invocat jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene din care rezultă că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 din Legea nr. 9/2012, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Instanța a analizat la termenul de judecată din 27 octombrie 2014 admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 2 coroborate cu art. 64 și art. 65 Cod procedură civilă și a dispus admiterea în principiu a cererii.
După admiterea în principiu a cererii, s-a acordat un termen chematei în garanție pentru a depune întâmpinare, însă aceasta nu a uzat de acest drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Conform chitanței . nr._ din 15.05.2012 reclamantul a achitat suma de 3.852 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, stabilită prin decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ din 08.05.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice Reghin (f. 11). Taxa a fost achitată pentru înmatricularea unui autoturism de ocazie, care fusese cumpărat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fusese înmatriculat în acest stat și până la data achiziționării de către reclamant nu fusese înmatriculat în România.
Reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice Reghin restituirea acestei taxe prin cererea înregistrată sub nr._ din 25.07.2013, iar prin adresa din 22.08.2013, pârâta a refuzat restituirea pe motiv că legislația fiscală prevede în mod expres plata acestei taxe și că nu s-a făcut dovada anulării deciziei de calcul a taxei.
Instanța apreciază că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea taxei este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată OUG nr. 50/2008 și a fost introdusă o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4 alin. 1, taxa pentru emisiile poluante se aplică:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Conform alin. 2 al acestui articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Din aceste prevederi rezultă că noua taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România. În această formă taxa își pierde caracterul discriminatoriu reținut de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele de ocazie cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
Cu toate acestea, instanța reține că tocmai prevederile nou introduse cu privire la plata taxei și pentru vehiculele deja înmatriculate în România, deci cele care înlătură caracterul discriminatoriu, au fost suspendate de la aplicare potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012, până la 1 ianuarie 2013.
În aceste condiții, rezultă că la data achitării taxei a cărei restituire se solicită noua taxă pentru emisiile poluante se percepea similar taxei pe poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008 în sensul că se aplica, cu ocazia înmatriculării în România, autoturismelor cumpărate din alte state indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență, însă nu se percepea cu ocazia înmatriculării pe numele noului proprietar pentru autoturismele care fuseseră deja înmatriculate în România.
Astfel se menținea un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele de ocazie, „second-hand”, cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind mai atractivă fiscal pentru cumpărători achiziționarea autovehiculelor de ocazie înmatriculate deja în România. Această reglementare este așadar de natură să descurajeze introducerea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare, textul vizând să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
În acest sens, răspunzând unei întrebări preliminare adresate de instanțele române, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat în cauza T., nr. C-402/2009 și ulterior în cauza N., nr. C-263/2010, că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceste considerații își mențin aplicabilitatea si cu privire la taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare la data achitării taxei, având în vedere că aceasta are, așa cum s-a arătat mai sus, același câmp de aplicare ca și taxa pe poluare. Astfel, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012 prin prisma acestei interpretări, este evident că prin modalitatea de reglementare taxa pentru emisiile poluante contravine și ea dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele second-hand. În acest sens a fost pronunțată și ordonanța din 3 februarie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite C-97/2013 și C-214/2013 – C. și C., cu privire la taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare până la 1 ianuarie 2013.
Instanța este obligată să dea întâietate normelor de drept comunitar, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de CJUE în hotărârea dată în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr. 106/77.
Instanța are de asemenea în vedere faptul că Tratatul C.E. a creat „o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea dată în cauza V. Gend en Loos, nr. 26/62), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform alin. 4 autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2.
Rezultă așadar că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință, având în vedere și dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată.
De asemenea, pentru repararea integrală a prejudiciului, suma arătată va fi actualizată cu aplicarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În privința datei de la care se datorează dobânda, urmează a fi avută în vedere cererea părții reclamante și interpretarea dată în hotărârea CJUE în cauza C-565/11, M. I. c/a Administrația Finanțelor Publice Sibiu, prin care s-a statuat că „dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituirii a acestei taxe”. Ca urmare, pentru a da curs principiului efectivității, dobânda va fi acordată începând de la data plății taxei, conform cererii părții reclamante și nu de la data prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală.
În conformitate cu prevederile art. 453 coroborat cu art. 451 și 452 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial și taxa de timbru.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată. Instanța are în vedere aspectele reținute cu ocazia admiterii în principiu a cererii și anume dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/2012, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, beneficiarul taxei este bugetul F. pentru mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În consecință, față de prevederile legale menționate, de art. 13 din Legea nr. 9/2012 și de cele ale art. 72 și 74 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța va admite și pe fond cererea de chemare în garanție și va obliga Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma reprezentând taxa pentru emisiile poluante, dobânda stabilită în sarcina pârâtei și cheltuielile de judecată la care aceasta a fost obligată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. P. ( CNP_ și domiciliul procesual ales în Reghin, ., județul M.) în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Tg.-M., .. 1-3, județul M.) și S. F. Municipal Reghin (cu sediul în Reghin, .. 33, județul M.).
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.852 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precum și dobânda aferentă, prevăzută de art. 124 alin. 2 coroborat cu art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu (cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.).
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 3.852 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânda stabilită în sarcina pârâtei și suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-A.M.A.
Tehnored.-S.E.I. -13.01.2015/6 exemplare
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3155/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 422/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
