Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 14/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 8708/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.14/R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: I. O.
Judecător: A. M. A.
Judecător: M. R.
Grefier: S. C.-G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulate de recurentul C. E., împotriva sentinței civile nr.9445 din 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul C. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În baza art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Se constată că recursul a fost declarat și motivat la data de 14.12.2013, iar sentința a fost comunicată recurentului la data de 29.01.2013, potrivit procesului verbal de comunicare aflat la fila 28 dosar de fond.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de recurs și având în vedere termenul de recurs reglementat prin dispozițiile art. 301 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 41 și art. 36 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că recursul este declarat și motivat în termen.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul C. E. solicită admiterea recursului, apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate este prea mare, în condițiile în care, la trecerea de pietoni, în dreptul lui era o dubă care i-a acoperit vizibilitatea și nu putea să vadă pietonul. De asemenea, din planșele fotografice, se vede doar momentul de după eveniment, dar nici nu rezultă că numărul autoturismului este același cu cel indicat pe procesul verbal de contravenție.
Precizează că de meserie este șofer, iar punerea în aplicare a sancțiunii aplicate, îi periclitează locul de muncă
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința nr.9445/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, instanța a respins plângerea formulată de petentul C. E., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. M., ca fiind neîntemeiată și a menținut ca legale și temeinice dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 16.08.2012 de intimat.
Pentru a decide în acest sens instanța de fond a reținut în esență că prin procesul – verbal de contravenție amintit petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constând în aceea că în data de 07.08.2012, orele 17,22 petentul a condus auto marca Dacia cu nr. înmatriculare_ pe . și circulând pe banda a II-a nu a oprit pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversare, care se afla pe banda I, pe trecerea cu indicator și marcaj, fapta fiind filmată cu aparatul video-radar de pe auto_ .
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță. Pe aspectele de temeinicie instanța de fond a reținut că fapta contravențională este probată. S-a reținut și existența raportului de proporționalitate între gradul de pericol social al faptei săvârșite și sancțiunea aplicată.
Împotriva acestei hotărâri petentul C. E. a declarat recurs în termenul legal recurs în care solicită modificare sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale, susținând că în fața lui se afla la mică distanță o dubiță care nu a oprit să acorde prioritate acelui pieton și că autoturismul de pe bana I i-a blocat vizibilitatea asupra potențialilor pietoni care s-ar fi angajat din partea dreaptă a carosabilului.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, procesul-verbal este legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, art. 17, art. 18 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Apărările formulate de către petentul recurent în sensul că a fost în imposibilitate de a vedea pietonul angajat în traversare, sunt nefondate.
În cauză fapta a fost surprinsă în mod direct de echipajul de poliție și de un mijloc tehnic, fiind depusă la dosar planșa foto ( fila 12 dosar fond) din care reiese că autoturismul condus de petentul recurent rula pe sensul pietonului. De asemenea din planșele foto mai reiese că acel pieton se afla deja în traversare și avea o înălțime care conduce la concluzia că putea fi observat de conducătorii auto. De asemenea, chiar dacă petentul recurent rula pe banda a II-a, din planșele foto amintite coroborate cu raportul agentului constatator, mai reiese că autobuzul care circula din sens opus oprise la trecerea de pietoni.
Această stare de fapt combate susținerea recurentului – că a fost în imposibilitate de a vedea pietonul angajat în traversare, din cauza autoturismului care rula în fașa lui și care nu a oprit și din cauza autoturismului de pe banda I, care îi bloca vizibilitatea.
Nu se poate reține așadar un caz fortuit în înțelesul art.11 alin.1 din OG 2/2001 pentru înlăturarea răspunderii contravenționale. De asemenea, nu se poate reține lipsa vinovăției ca latură subiectivă a contravenției.
Tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o analiză corectă și completă a materialului probator administrat în cauză, sentința fiind legală.
De asemenea este corectă și individualizarea sancțiunii, care respectă limitele legale. De asemenea, tribunalul are în vedere că fapta contravențională prezintă un pericol social concret suficient de ridicat, întrucât suntem în prezența unei contravenții de pericol, iar nerespectarea acestei obligații de acordare a priorității pietonilor, de cele mai multe ori conduce la victime și traume.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă prezentul recurs urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul C. E. (domiciliat în S. de M., ., .) împotriva sentinței civile nr.9445 din 13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. O. A. M. A. M. R.
Grefier,
S. C.-G.
S.C. 29 Ianuarie 2014/ red. I.O./ 2 ex./ 01.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3151/2014. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 31/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
