Despăgubire. Sentința nr. 1738/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1738/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 4399/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1738/2014
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant M. I. C., în contradictoriu cu pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 7.04.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 22.04.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1 august 2013 la nr._ reclamantul M. I. C. a chemat în judecată pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4768 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule actualizată cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data plății până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a solicitat înmatricularea autoturismului achiziționat din spațiul comunitar, care a fost condiționată de plata taxei auto pentru emisii poluante, care a fost stabilită prin decizie la suma de 4768 lei, achitată, iar ulterior a cerut restituirea.
Reclamantul apreciază că această taxă este discriminatorie și contravine art. 90 din TFUE, în concret fiind vorba despre principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne. Reclamantul a invocat și prevederile art. 148 alin. 2 și ale art. 21 alin. 1 din Constituția României.
Au fost dezvoltate susținerile acestuia cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei, încălcarea principiilor pieței comunitare și a fost invocată doctrină, dar și hotărâri ale Curții Europene de Justiție, fiind citate prevederi din TFUE.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României
Reclamantul a depus în probațiune: buletin de identitate, decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța doveditoare a plății taxei auto . nr._, contractul de vânzare cumpărare a autoturismului tradus și în limba română, documentele de identitate ale autovehiculului și traducerea în extras din limba germană după acestea, cererea_/03.07.2013 adresată Administrației Finanțelor Publice M., răspunsul pârâtei referitor la cererea de restituire a taxei auto.
Pârâta a formulat întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, a invocat prevederile art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisii poluante cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
S-a mai arătat că taxa pentru emisii poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Despre instituirea taxei pentru emisii poluante s-a afirmat că nu aduce atingere art. 110 din TFUE, potrivit jurisprudenței CE, acesta este încălcat doar în cazul în care sunt calculate diferit, în baza unor criterii diferite, iar potrivit art. 33 din Directiva 77/388/CE un stat membru nu este împiedicat să introducă taxe și impozite în anumite condiții.
Se afirmă că din 01.01.2013, dată la care a încetat suspendarea prevederilor art. 2 lit. i și art. 4 alin. 2, taxele achitate nu mai sunt discriminatorii și nu mai contravin art. 110 TFUE.
DGFP M. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, conform căruia taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Potrivit adeverinței de la fila 11 din dosar, la data de 19.06.2010, reclamantul a achitat suma de 4768 lei reprezentând taxa de poluare provenind de la autovehicule calculată prin decizie de Administrația Finanțelor Publice Tg. M., pentru înmatricularea autoturismului cumpărat inițial din Germania, stat membru al Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în acest stat. Până la data achiziționării de către reclamant nu fusese înmatriculat în România, iar suma a fost încasată de Trezoreria mun. Tg. M..
La data de 03.07.2013, reclamanta s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice Tg. M., solicitând restituirea acestei taxe, iar prin adresa nr._/23.07.2013 pârâta i-a răspuns că nu poate da curs solicitării deoarece taxa achitată este obligatorie, este prevăzută expres de legislația fiscală, deci datorată.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Taxa pe poluare a fost introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, înlocuind taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială.
În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M1 - M3 și N1 - N3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa pe poluare este datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Sunt prevăzute și categoriile de autovehicule exceptate de la obligația de plată a taxei (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), însă se constată că autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate.
Așa cum s-a reținut, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar textul nu face distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele uzate.
Este relevantă, în soluționarea cauzei distincția făcută de legiuitor între autoturismele deja înmatriculate în România și revândute și cele înmatriculate în străinătate și care se înmatriculează pentru prima dată în România. În acest sens, se constată că taxa se aplică numai autoturismelor care sunt cumpărate din străinătate și se înmatriculează în România, indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență și în aceste condiții se creează un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele folosite, „second-hand”, cumpărate din țările Uniunii Europene față de autoturismele folosite și cumpărate din țară, pentru care taxa nu se plătește cu ocazia schimbării proprietarului. Este același mod de reglementare ca și în cazul taxei de primă înmatriculare, cu privire la care instanțele din România s-au pronunțat constant în sensul constatării incompatibilității cu normele dreptului comunitar.
În aceste condiții, este de examinat dacă taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un impozit direct sau indirect pentru produse provenind din alte state membre ale Comunității Europene.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 90 din Tratatul C.E. interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Din jurisprudența Curții Europene de Justiție rezultă că pot fi stabilite taxe pentru satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, cum ar fi protejarea sănătății publice, protecția mediului, elemente legitime de politică economică și socială sau altele. Taxa pe poluare nu întrunește însă exigențele acestor cerințe, neputând fi privită ca o taxă de mediu, întrucât, așa cum s-a arătat, nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora, ceea ce a fost confirmat prin recenta hotărâre a CJUE T. contra României.
Ca urmare, instanța apreciază că taxa pe poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, fiind discriminatorie.
Instanța are de asemenea în vedere faptul că Tratatul C.E. a creat „o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform alin. 4 autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2.
Apărările pârâtei privitoare la faptul că autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele de aplicare a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene nu pot fi reținute, căci instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene investită cu cerere preliminară privind compatibilitatea taxei de poluare reglementată în România, în cauza T. contra României, a statuat că această taxă contravine principiului nediscriminării. S-a decis că, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pe poluare pentru autovehicule achitată, în sumă de 4768 lei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, conform cererii formulate de reclamant, suma achitată va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (fiind vorba despre o creanță fiscală), de la data plății până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 451 din noul Cod de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată de pârâtă și încasată de Trezoreria municipiului Târgu M., beneficiarul este bugetul F. pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 74 din noul Cod procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma de 4768 lei, reprezentând taxa pe poluare, precum și dobânda stabilită în sarcina pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. I. C. (CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat Văsieșiu C. din Tg. M., .. 11, județ M.) în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în B., .. 7, județ B.) în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice M. - Administrația Finanțelor Publice Tg-M..
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 4768 lei reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda la această sumă, prevăzută de art. 124 din OG nr.92/2003, de la data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, către reclamant, reprezentând taxa de judiciară de timbru.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă Administrația F. pentru Mediu (cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6) să achite pârâtei suma de 4768 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda stabilită în sarcina pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2014.
Președinte,
R. M.
Fiind în concediu, semnează pentru
Președintele Tribunalului M.,
Judecător,
S. D.
Grefier,
B. A. M.
Red. R.M.
Tehnored. B.A.M.
5 exemplare/8.08.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1292/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 2813/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
