Despăgubire. Sentința nr. 873/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 873/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 4375/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 873/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. - M. S.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul I. F., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., D. B., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când s-a dispus amânarea pronunțării la data de 06 februarie 2014, la data de 13 februarie 2014, iar ulterior la data de 20 februarie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul I. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. obligarea acesteia la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 4.853 lei, cu dobândă legală de la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că a achiziționat dintr-un alt stat al Uniunii Europene un autovehicul iar pentru înmatricularea acestuia în România se impune plata taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012 care încalcă prevederile Tratatului de Instituire a Comunității Europene.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, taxa este în contradicție cu prevederile Tratatului C.E., fiind de natură a încălca principiile pieței comune.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat în esență că prin instituirea taxei pentru autovehicule nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene iar cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivare, pârâta a arătat că, taxa de poluare a fost achitată de reclamant în contul Administrației F. pentru Mediu iar această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. de Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul I. F. a cumpărat autoturismul indicat în cerere dintr-un stat membru al Uniunii Europene, autoturismul fiind înmatriculat în acest stat.
Ulterior, reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule iar solicitarea lui de restituire a taxei achitate a fost respinsă de pârâtă .
Analizând refuzul pârâtei de a restituire a taxei, instanța reține că Legea nr. 9/2012 a abrogat OUG nr. 50/2008 și a introdus o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4 alin. 1, taxa pentru emisiile poluante se aplică:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Conform alin. 2 al acestui articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Din aceste prevederi rezultă că noua taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România.
În această formă în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2013 ca urmare a încetării suspendării dispuse prin OUG nr. 1/2012, taxa își pierde caracterul discriminatoriu reținut de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele de ocazie cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
Instanța subliniază că ceea ce a determinat constatarea neconcordanței între norma internă și prevederile comunitare a fost crearea unei discriminări între situația autoturismelor de ocazie cumpărate din spațiul Uniunii Europene, care fuseseră înmatriculate în statul de origine și pentru înmatricularea cărora urma să fie achitată taxa și autoturismele cumpărate din România și deja înmatriculate, pentru care nu se achita această taxă cu ocazia schimbării proprietarului. Prin aceasta se putea ajunge la stimularea cumpărării de autoturisme de ocazie aflate pe piață în România, în detrimentul celor din alte state. În acest sens au fost pronunțate și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele T., nr. C-402/2009 și N., nr. C-263/2010.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a cărei restituire solicită reclamanta a fost achitată după data de 01.01.2013 respectiv după încetarea suspendării la care s-a făcut referire mai sus, dată la care nu mai poate fi reținută nici o diferență de tratament între autovehiculele care fuseseră anterior înmatriculate în România și cele care fuseseră înmatriculate în alt stat membru al UE, în privința obligației de plată a taxei pentru emisii poluante. Astfel, autovehiculele sunt supuse la înmatriculare aceleiași taxe, indiferent de proveniență, neputându-se reține un caracter protecționist al taxei.
Acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant este motivată pe aplicarea discriminatorie a prevederilor Legii nr. 9/2012, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 110 din TFUE, discriminare care nu mai poate fi reținută la data achitării acestei taxe.
Nu poate fi primită discriminarea față de autoturismele înmatriculate deja în țară și pentru care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisiile poluante, taxă care nu a fost restituită, pe motivul că în cazul acestora nu se mai achita taxa. Instanța reține că motivul pentru care în cazul acestora taxa nu se mai aplică este acela că, la prima înmatriculare, acestea au fost supuse la rândul lor plății taxei în vigoare la data respectivă, deci s-au aflat în situația în care se află autoturismul reclamantului la acest moment.
Din aspectele invocate nu se poate reține existența unei discriminări ci, dimpotrivă, este scoasă în evidență egalitatea de tratament la care sunt supuse autovehiculele cu ocazia primei înmatriculări în România.
Pentru motivele expuse și având în vedere temeiul invocat în susținerea cererii, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. instanța reține următoarele:
Întrucât între cererea principală și cererea de chemare în garanție există o legătură de dependență și de subordonare, soluția ce se dă cu privire la cererea principală influențează soluția ce se pronunță asupra cererii de chemare în garanție.
Așadar, având în vedere raportul de dependență și subordonare între cele două cereri mai sus menționate, în prezenta cauză, cererea principală fiind respinsă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta care nu a pierdut procesul, va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul I. F. cu domiciliul în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., ca fiind neîntemeiată .
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2014
Președinte, R. - M. S. | ||
Grefier, M. C. |
Redactat: S.R.M
Thred: 03.06.2014/H.L
6 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 348/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 404/2014.... → |
|---|
