Obligaţia de a face. Sentința nr. 3059/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3059/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 2022/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr.2991
Sentința nr. 3059/2014
Ședința publică din data de: 8 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul D. C., în contradictoriu cu pârâtul U. S. HARET , având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul –personal, lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța procedează la identificarea reclamantului care prezintă cartea de identitate . nr._ eliberată de SPCLEP Târgu M. la data de 15 mai 2012.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamantul arată că, M. Educației Naționale are calitate de pârâtă în proces.
Instanța unește pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu fondul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul având cuvântul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la eliberarea diplomei și a suplimentului deoarece este îndreptățit după efortul material și psihic depus timp de 5 ani.
Față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2014, reclamantul D. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, obligarea acesteia la eliberarea diplomei de absolvire a examenului de licență și a suplimentului la diplomă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a urmat cursurile universitare ale Facultății de Socio-Psihologie din cadrul Universității S. Haret, iar în sesiunea iulie 2009 a promovat examenul de licență, fiindu-i eliberată o adeverință care confirmă acest fapt.
Reclamantul a precizat că s-a adresat pârâtei, însă aceasta a refuzat eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.
Se mai arată că pârâta a obținut acreditarea pentru forma de învățământ urmată de reclamant, însă obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi, pentru fiecare specializare în parte iar nu și pentru celelalte forme de învățământ, respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că a fost eliberată reclamantului adeverință de studiu și au fost făcute demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate, pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire aceste formulare, în scopul livrării lor, însă nu a primit nici un răspuns de la această instituție.
Pârâta mai arată că în prezent este pusă în imposibilitatea de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomei în favoarea reclamantului, datorită refuzului ministerului.
Pârâta a mai formulat și o cerere de chemare în garanție a M. Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului (actualmente M. Educației Naționale), solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte necesare pentru eliberarea lor în favoarea reclamantului, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, se arată că pârâta s-a adresat acestei instituții cu mai multe cereri pentru obținerea aprobării și tipărirea de formulare tipizate necesare eliberării diplomei de licență, însă nu s-a dat curs acestor solicitări.
Se susține că potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 84/1995, republicată, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi cu frecvența redusă și la distanță. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. U. S. Haret are învățământ de zi fără frecvență și învățământ la distanță acreditat prin H.G. nr. 940/2004. Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ a fost confirmată de M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister, până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Pârâta apreciază că instituția nu se află în culpă pentru neeliberarea diplomei de licență în favoarea reclamantului atâta timp cât chematul în garanție refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților.
Prin întâmpinarea formulată, chematul în garanție solicită respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că în urma analizării documentațiilor transmise de către U. S. Haret, prin adresele_ din 21 iunie 2010,_,_/F din 25 octombrie 2010,_ din 29 noiembrie 2010,_,_,_ din 13 octombrie 2010, a transmis către Romdidac SA, avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ale Universității S. Haret.
Totodată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând în motivarea acesteia că între M. Educației Naționale și U. S. Haret nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei cereri de chemare în garanție.
În ceea ce privește excepția invocată, instanța reține că, chematul în garanție poate asigura efectiv punerea în executare a prezentei hotărâri în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației Naționale în calitate de autoritate administrativă competentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a urmat cursurile Facultății de Socio-Psihologie din cadrul Universității S. Haret și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Ca o dovadă a promovării examenului de licență, reclamantului i-a fost eliberată adeverință de promovare a examenului de licență (fila 4 din dosar).
Forma de studiu urmată a fost învățământul la distanță. Dovada respectării programului de studiu și absolvirea cursurilor rezultă din adeverința menționată. Cu toate că se recunoaște absolvirea cursurilor și promovarea examenului de licență, pârâta U. S. Haret nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamantului diploma de licență în original și foaia matricolă.
Această obligație îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 295/2007 și art. 2 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenului de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, privind aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv rectorului instituției.
Astfel, chiar și în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea Ministerului, refuzul tacit al pârâtei U. S. Haret de a elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Culpa pârâtei este cu atât mai evidentă cu cât chematul în garanție a precizat că au fost aprobate cererile adresate ministerului cu nr._ din 21 iunie 2010,_,_/F din 25 octombrie 2010,_ din 29 noiembrie 2010,_,_,_ din 13 octombrie 2010, pentru eliberarea de formulare tipizate, pârâta fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate iar printre aceștia nu s-a numărat și reclamantul. Se poate așadar concluziona că diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru promoția 2009 au fost eliberate în mod selectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 85/1995, conform căreia diplomele și cererile de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului apare ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă în condițiile prevăzute de art. 8 raportat la art. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate refuzul pârâtei și pe cale de consecință obligarea acesteia la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă.
Prin art. 2 alin.1 litera a din Legea nr. 554/2004 s-a definit ca fiind -"persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri". Astfel, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ, reclamanta trebuie să fie beneficiara unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Chematul în garanție a precizat că au fost aprobate cererile adresate ministerului cu nr._ din 21 iunie 2010,_,_/F din 25 octombrie 2010,_ din 29 noiembrie 2010,_,_,_ din 13 octombrie 2010, pentru eliberarea de formulare tipizate.
Această împrejurare nu poate fi considerată ca exonerând chematul în garanție de obligațiile ce îi reveneau, în condițiile în care numărul de formulare tipizate nu a fost suficient pentru eliberarea diplomelor tuturor absolvenților cursurilor universitare organizate în mod legal de pârâta U. S. Haret.
Instanța reține că, chematul în garanție justifică refuzul de aprobare a cererilor de avizare a actelor de studii și eliberarea de formulare tipizate, prin aceea că actele de studii pot fi eliberare doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare în momentul înscrierii în anul I de facultate, iar reclamantul a urmat o formă de învățământ neautorizată.
Verificând aceste susțineri, Tribunalul constată că pârâta U. S. Haret a obținut acreditarea pentru forma de învățământ urmată de către reclamant.
Această acreditare rezultă din anexa 2 la H.G. 940/2004, unde se atestă faptul că Facultățile de Management, Psihologie Pedagogie, Educație fizică și Sport, D. și Administrație Publică și Psihologie sunt acreditate.
Pentru aceste facultăți nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare, problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamant era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea de studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de „program de studii” a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin H.G. nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din moment ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/ autorizării fiecărei forme de învățământ.
Potrivit art. 4 din H.G. nr. 535/1999 „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditare se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”. Potrivit art. 5 din același act normativ, „învățământul deschis la distanță similar cu învățământul fără frecvență se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
Astfel, s-a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea de redactare a textului de lege în care se prevede că acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la art. 5, întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul la distanță”. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege, nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel de formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă, deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Din aceste prevederi legale rezultă că obligația acreditării/autorizării provizorii este impusă doar pentru forma de învățământ la zi, pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a prezentei hotărâri în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației Naționale în calitate de autoritate administrativă competentă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant.
În legătură cu cererea pârâtei de a aplica împotriva chematei în garanție sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, constând în amendă pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 30 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului unității pârâte sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Rezultă astfel că pentru aplicarea acestor sancțiuni este necesar ca hotărârea să fie definitivă și irevocabilă iar neexecutarea ei în termen de 30 de zile să fie din culpa conducătorului autorității sau instituției.
În speță, hotărârea nu este irevocabilă, pârâta nu a solicitat sancționarea conducătorului instituției și nici nu se poate pune în discuție neexecutarea culpabilă atâta timp cât hotărârea nu este irevocabilă și nici nu a trecut termenul de 30 de zile pentru executarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. C., cu domiciliul ales în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3, și în consecință:
Obligă pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. EDUCAȚIEI, NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, și în consecință:
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2014.
Președinte, Grefier,
D. A. C. R. L. C.
Redactat: D.C
Thred: 10.02.2015/H.L
5 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1095/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1254/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
