Obligaţia de a face. Sentința nr. 3057/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3057/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 2635/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 3057/2014
Ședința publică de la 08 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. Județului M., cu sediul în Tîrgu M., P-ța Victoriei, nr. 1, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul P. Orașului S. de P., cu sediul în S. de P., ., jud. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, doamna consilier juridic C. C., și reprezentantului pârâtului, domnul avocat Pușdercă A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la data de 5 decembrie 2014, prin registratura instanței, din partea pârâtului P. orașului S. de P. note de ședință prin care se invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei de interes, la care se află atașată dovada de comunicare către reclamant.
Se constată depuse la data de 8 decembrie 2014, prin registratura instanței, din partea Prefectului județului M. note de ședință, într-un singur exemplar.
Doamna consilier juridic C. C. depune la dosarul cauzei delegația nr._/SIV din 31.10.2014 de reprezentare a intereselor reclamantului.
Instanța comunică un exemplar din notele de ședință formulate de pârât reprezentantei reclamantului.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei dovada transmiterii prin fax a notelor de ședință formulate pentru acest termen de judecată către reclamant.
În temeiul art.131 C.pr.civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art.10 alin. 1 din Legea 554/2004.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei. Reprezentantul pârâtei solicită, de asemenea, încuviințarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art.258 C.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
La întrebarea instanței, atât reprezentanta reclamantului, cât și reprezentantul pârâtului estimează durata procesului la un singur termen de judecată.
În baza art.238 C.pr.civ., instanța estimează durata prezentului proces la 30 de zile.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei de interes.
Reprezentantul pârâtei apreciază că, atunci când legiuitorului a înțeles să arate o anumită conduită și să sancționeze o conduită contrară printr-un act administrativ contravențional, cum este cazul de față, sunt aplicabile dispozițiile directe, respectiv dispozițiile HG 1157/2001, care la art. 24 și 25 se referă la raportul contravențional. În opinia sa, având în vedere că prin acțiunea formulată se încearcă obligarea la o anumită conduită, se încearcă transformarea instanței de judecată în agent constatator. Astfel, se solicită instanței să constate o stare de fapt care, potrivit HG 1157/2001, se constată de agentul constatator și nu de către o instanță de judecată. Sub acest aspect acțiunea este inadmisibilă, fiind chiar și lipsită de interes potrivit art. 32 alin. 1 lit. d C.proc.civilă. Care ar putea fi interesul în promovarea unei acțiuni de obligația de a face, câtă vreme are la dispoziție posibilitatea încheierii unui proces verbal de contravenție, cu măsura complementară care face obiectul capătului de cerere din prezenta acțiune. Pentru motivele anterior menționate, reprezentantul pârâtei apreciază că acțiunea este inadmisibilă și lipsită de interes.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepțiilor invocate, apreciind că acțiunea este admisibilă și prefectul are interes în promovarea prezentei acțiuni, raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 340/2004, reclamantul este obligat potrivit acestor dispoziții să asigure la nivelul județului respectarea legii și a celorlalte acte normative și să asigure climatul de pace socială și să prevină tensiunile sociale. Având în vedere aceste dispoziții, P. județului M. a promovat prezenta acțiune și arată că a depus la dosarul cauzei practică judiciară din alte județe cu privire la spețe similare.
În replică, reprezentantul pârâtei, domnul avocat Pușdercă A., arată că practica judiciară nu i-a fost comunicată, însă, din lecturarea pentru termenul anterior, nu a observat ca vreo instanță de judecată să se pronunțe cu privire la excepția inadmisibilității și lipsei de interes a acțiunii.
La întrebarea instanței, reprezentanții reclamantului și al pârâtului arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile și asupra fondului cauzei, acordând cuvântul părților prezente.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, raportat la prevederile art. 1-8 din Legea nr. 74/1994 și art. 1-10 din HG 1157/2001, din care rezultă că arborarea oricărui alt drapel decât cele prevăzute expres de aceste acte normative este interzisă, sens în care solicită să se constate că acest fapt nu are nici un temei juridic și prin urmare să se dispună înlăturarea steagului albastru auriu al Consiliului Național S..
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, apreciind că nu există temei legal pentru promovarea acțiunii, art. 8 din Legea nr. 74/1994 interzice arborarea altor steaguri a altor țări. Steagul Consiliului Național S. nu este steagul altei țări, motiv pentru care prezenta cauză nu se încadrează în ipoteza prevăzută de aceste dispoziții. Domnul avocat Pușdercă A. solicită instanței să se dea curs principiului că ceea ce nu este expres interzis de lege nu este permis, invocând în acest sens dispozițiile Legii nr.102/1992 cu privire la steme. Se încearcă crearea unei confuzii între stemă și steag. Stema este un simbol al statului, Ținutul secuiesc nu-și arogă merite statale sau de autoritate publică. Steagul este arborat de multă vreme, nu a stârnit nicio controversă la nivelul localității, nu s-a primit vreo sesizare din partea unui locuitor al comunității locale. Prin cererea de chemare în judecată s-a arătat faptul că a fost primită o sesizare de la o persoană care nu are legătură cu comunitatea locală. Reprezentantul pârâtei apreciază că finalitatea acestui demers juridic este contrară atribuțiilor pe care le are P., întrucât Primăria reprezintă comunitatea locală și nu este o instituție publică statală. Apreciază că exclusiv pe bunurile și simbolurile locale, comunitatea locală are dreptul de a decide ce fel de simboluri afișează atâta vreme cât acest simbol nu este ofensator sau jignitor pentru o parte a comunității. Singura reclamație făcută este a unui „reclamator de serviciu” care nu este membru al comunității locale. Reprezentantul pârâtei solicită să se facă distincție între bunurile care aparțin comunității locale și cele care aparțin comunității statale. Se mai arată faptul că primarul nu are un raport de subordonare față de prefect. Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri, o fotografie a unui steag arborat pe clădirea parchetului Judecătoriei Sighișoara, steag care reprezintă acea comunitate locală. Apreciază că astfel cum P. poate să afișeze un steag reprezentativ al comunicării locale, astfel și P. orașului S. de P. poate să arboreze un steag atât vreme cât nu este ofensator, jignitor pentru niciun locuitor al comunității locale. Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta reclamantului doamna consilier juridic C. C. arată că primăria este autoritate publică și că există mai multe sesizări cu privire la arborarea acestor steaguri.
Reprezentantul pârâtei arată că nu le-a fost comunicate alte sesizări decât ce cu privire la sesizarea formulate de dl. T. D..
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra cauzei, atât cu privire la excepții cât și cu privire la fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.07.2014, reclamantul P. județului M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. orașului S. de P., obligarea acestuia la îndepărtarea steagului albastru – auriu al Consiliului Național S., cunoscut și sub denumirea de „steag al Ținutului S.”, drapel arborat pe sediul Primăriei orașului S. de P..
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în urma unor reclamații administrative formulate de către o terță persoană, s-a constatat, la data de 14.07.2014, că pe sediul Primăriei orașului S. de P. tăblițele privind inscripționarea în limba română și în limba maghiară a denumirii instituțiilor publice erau corect amplasate, era arborat drapelul României, însă era arborat și drapelul așa – zisului Ținut S., astfel cum rezultă din planșa foto anexată cererii de chemare în judecată.
Reclamantul a mai precizat sediul materiei în domeniul arborării drapelelor pe teritoriul țării noastre, cu mențiunea că în afară de acestea nu există alte reglementări care să permită arborarea pe sediul autorităților publice a altor drapele sau steaguri. Simbolurile care pot fi amplasate legal pe sediile autorităților administrației publice locale sunt cele legal aprobate, respectiv drapelul României, stema României și stema autorității administrativ – teritoriale, legiuitorul reglementând utilizarea unei steme neaprobate ca fiind contravenție. Or, dacă stema neaprobată legal nu poate fi utilizată, nu există rațiune pentru care utilizarea unui drapel neaprobat legal să fie permisă.
Reclamantul a învederat faptul că arborarea unui drapel precum cel în discuție pe sediul autorităților publice locale aduce atingere ordinii de drept și ordinii constituționale, întrucât arborarea acestuia simbolizează apartenența respectivei autorități la o entitate inexistentă din punct de vedere constituțional, iar arborarea unui drapel/steag neaprobat și nerecunoscut oficial pe sediul unei autorități publice, alături de drapelul național și drapelul Consiliului Europei, reprezintă un act ofensator la adresa celor două însemne.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.1 alin.1 și 8, art.7 alin.5, art.8 alin.1 și alin.1² din Legea 554/2004, art.1 alin.3 și art.19 alin.1 lit.a din Legea 340/2004, art.194 și următoarele C.proc.civ., Legea 75/1994 și HG 1157/2001.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus practică judiciară relevantă, somațiile adresate pârâtului, planșe foto.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă a formulat note de ședință, prin care a invocat, printre altele, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, raportat la faptul că, potrivit art.24 alin.3 din HG 1157/2001, conduita pretins nerespectată este o chestiune exclusiv contravențională, fapt care conferă cererii și o lipsă de interes. S-a mai solicitat și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, în temeiul art.248 alin.1 C.proc.civ., excepția inadmisibilității, precum și excepția lipsei de interes, instanța le va respinge, pentru următoarele argumente:
Potrivit art.24 din HG 1157/2001, constituie contravenție anumite fapte enumerate la alin.1 literele a – l, printre care instanța constată că nu se regăsește conduita reclamată în prezenta cauză, respectiv arborarea drapelului unei regiuni care nu reprezintă o unitate – administrativ teritorială recunoscută legal/constituțional, astfel că, în temeiul art.1 alin.3 și 19 alin.1 lit.a din Legea 340/2004, prezenta cerere de chemare în judecată prin care se urmărește restabilirea ordinii de drept este admisibilă și prezintă interes.
Pe fondul cauzei, instanța urmează a analiza legalitatea arborării unui drapel, altul decât cel național și cel al Uniunii Europene, pe sediul unei autorități publice locale, prin prisma dispozițiilor legislației relevante și prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin Constituție sau prin lege.
Astfel, instanța apreciază ca incidente în speță următoarele prevederi legale:
- art.7 din Legea 75/1994 - drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Arborarea drapelului României la manifestările care se desfășoară sub egida organizațiilor internaționale se face potrivit reglementărilor și uzanțelor internaționale.
În locurile în care se arborează drapelul României poate fi arborat și drapelul Consiliului Europei.
- Art.2 alin.3 și 4 din HG 1157/2001 - la sediile primăriilor, ale consiliilor județene și ale prefecturilor, la ., vor fi arborate două drapele care vor încadra stema României. Dacă unitatea administrativ-teritorială are stema proprie aprobată în condițiile legii, drapelele vor încadra cele doua steme. În toate cazurile, stema României va fi așezată în stânga stemei unității administrativ-teritoriale, privind stemele din față.
- Art.6 din HG 1157/2001- pe teritoriul României drapelele altor state pot fi arborate numai împreună cu drapelul național al României și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite de autoritățile administrației publice locale.
Interpretând atât coroborat, cât și per a contrario dispozițiile legale menționate, instanța constată că, potrivit legii, la sediile primăriilor nu pot fi arborate decât drapelele României și Consiliului Europei/Uniunii Europene, precum și, cu caracter excepțional, drapelele altor state, în anumite condiții, iar arborarea altor drapele nu este permisă, neavând temei juridic.
Nu poate fi reținut argumentul pârâtului în sensul că utilizarea unui steag civic este o formă de identificare a unei comunități locale în aplicarea principiului autonomiei locale, nefiind înregistrată nicio sesizare cu privire la acest fapt, întrucât, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, legiuitorul nu a prevăzut nicio atribuție în sarcina autorităților publice legată de arborarea „steagurilor civice” pe clădiri oficiale.
În acest sens, sunt de reținut chiar afirmațiile pârâtului, care a precizat că, spre deosebire de stema localității, în materia steagurilor legiuitorul a ales să nu intervină, ceea ce nu înseamnă, însă, că s-a permis o libertate totală de acțiune a autorităților publice, ci, dimpotrivă, că acestea nu pot arbora, pe sediile lor, niciun alt drapel decât cele prevăzute de lege.
Această interdicție implicită prin omisiunea reglementării nu trebuie interpretată ca o restrângere a dreptului la identitate, astfel cum a invocat pârâtul. Ceea ce este esențial în speța de față este faptul că un alt steag decât cel național/al Uniunii Europene este arborat pe sediul unei autorități publice locale, autoritate oficială, și nu, de exemplu, pe sediul unei persoane juridice private. Sensul reglementării arborării drapelelor pe sediile primăriilor, consiliilor județene și prefecturilor este acela de a indica apartenența la aparatul administrației publice a statului respectiv, precum și la Uniunea Europeană, motiv pentru care nu este permisă folosirea unor însemne neoficiale pe aceste clădiri.
Reiterând principiul de drept public conform căruia orice autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege, instanța constată că nu există niciun act normativ care să permită arborarea unui alt drapel decât cele prevăzute expres de Legea 75/1994, precum și de HG 1157/2001, astfel că, în speță, pârâtul a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora. Prin urmare, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, pârâtul va fi obligat la adoptarea unui comportament care nu încalcă legea, respectiv la îndepărtarea steagului albastru-auriu al Consiliului Național S. arborat pe sediul Primăriei orașului S. de P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. Județului M., cu sediul în Tîrgu M., P-ța Victoriei, nr. 1, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul P. Orașului S. de P., cu sediul în S. de P., ., jud. M..
Obligă pârâtul la îndepărtarea steagului albastru-auriu al Consiliului Național S. arborat pe sediul Primăriei orașului S. de P..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
C. M. D. Ț.
Red./Tehnored.CM
4 ex./12.01.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 142/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2014.... → |
|---|
