Anulare act administrativ. Sentința nr. 1711/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1711/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 580/85/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1711/CA
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
Grefier: N. M.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant H. M. M. și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect anulare act administrativ.
Nu se prezintă părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, cauza a fost dezbătută la data de 08.09.2015 când părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 25.02.2015 sub nr._, reclamanta H. M. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. anularea în totalitate a deciziei nr. 693/19.08.2014 privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2013 emise de către DRGFP B. și, în consecință, admiterea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2013 emise de către AJFP Sibiu și anularea în totalitate a deciziei de impunere nr._/31.12.2013 emise de către AJFP Sibiu; de asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în data de 3 februarie 2013, i-a fost comunicată decizia nr._/31.12.2013, referitoare la obligațiile de plată accesorii. Potrivit mențiunilor cuprinse în decizia contestată, obiectul deciziei îl constituie suma de 12.400 lei impusă cu titlu de accesorii calculate la "venituri din despăgubiri". Anexat acestei decizii de impunere, i s-a comunicat un tabel în care se evidențiază un oarecare mod de calcul al accesoriilor stabilite în sarcina sa. Reclamanta a arătat că, în cuprinsul deciziei contestate, nu se menționează care este suma ce reprezintă debitul de bază și la care se calculează sumele ce fac obiectul deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii și nici care sunt titlurile de creanță și titlurile executorii care individualizează și conferă caracter executoriu debitelor de bază la care se calculează accesoriile ce fac obiectul deciziei contestate. În fapt, lecturând decizia ce stabilește obligațiile de plată accesorii nu se poate stabili care sunt motivele de fapt și de drept care au condus la stabilirea obligațiilor de plată accesorii în sarcina reclamantei, în condițiile în care nu se poate stabili dacă există, care sunt debitele de bază și dacă aceste debite de bază la care s-au calculat accesorii sunt scadente. S-a mai arătat că, în motivarea deciziei nr. 693/19.08.2014, prin care s-a soluționat contestația declarată împotriva deciziei de impunere_/31.12.2013, se menționează că debitele de bază la care s-au calculat accesoriile au fost individualizate prin deciziile nr._ din 24.04.2013 și nr._ din 28.05.2013. Deciziile nr._ din 24.04.2013 și nr._ din 28.05.2013 au fost anulate ca urmare a admiterii acțiunilor în contencios administrativ pe care reclamanta le-a formulat împotriva acestora. Astfel, prin sentința nr. 2387/2014, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Sibiu a anulat decizia nr._/28.05.2013, iar prin sentința nr. 3028/2014, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Sibiu a anulat decizia nr._/24.04.2013. D. fiind că titlurile de creanță mai sus menționate, care, potrivit susținerilor intimatelor, stau la baza emiterii deciziei nr._/31.12.2013, privind stabilirea obligațiilor accesorii, în baza principiului anulării actelor subsecvente actelor juridice anulate se impune anularea deciziei nr._/31.12.2013 privind stabilirea obligațiilor accesorii, ca act subsecvent titlurilor de creanță anulate. Reclamanta a mai arătat că decizia de impunere este nemotivată. Actele administrativ-fiscale, cu atât mai mult cele prin care se stabilesc obligații fiscal-bugetare în sarcina contribuabililor trebuie motivate, pe de o parte, pentru a permite persoanei care se consideră vătămată printr-un astfel de act să ia cunoștință de motivele acesteia și, pe de altă parte, pentru a furniza instanței învestite cu analizarea legalității actului administrativ, suficiente indicații care să-i permită să își exercite controlul asupra modalității de aplicare a legii de către autoritatea care a emis actul atacat. Eventuale înscrisuri anterioare sau ulterioare, emise de către alte autorități publice sau instituții publice decât emitentul actului sau chiar de către emitentul actului, nu pot satisface imperativul motivării actului administrativ.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 16 din OUG nr. 80/2013.
La data de 20.03.2015, pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, în numele și pentru pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ ca nelegală și neîntemeiată și menținerea actelor administrative contestate și a obligației fiscale în valoare totală de_ lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
În apărare, pârâta a arătat că, urmare a preluării de la Casa de Asigurări de Sănătate și de la Casa de Pensii a creanțelor reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice, în vederea colectării și administrării, începând cu 1 iulie 2012, s-a constatat că reclamanta datora CASS pentru veniturile realizate din activități independente. S-a mai arătat că, pentru debitele principale neachitate la scadență, AJFP Sibiu a calculat dobânzii în valoare de_ lei, în baza art. 120 și urm. din OG nr. 92/2003, emițând decizia nr._/31.12.2013. Pârâta a mai arătat că starea de fapt reținută în actul de impunere nu a fost contestată de reclamantă, nu s-au indicat erori de calcul sau că s-ar fi aplicat coeficienți greșiți ori că perioada de calcul este greșită.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 120 și urm. din OG nr. 92/2003, art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
La data de 08.07.2015, pârâta AJFP Sibiu a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza soluționării deciziei nr. 693/19.08.2014 emisă de DGRFP B. și Decizia referitoare la calculul accesoriilor (filele 63-95).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 emisă de pârâta AJFP Sibiu, s-au stabilit în sarcina reclamantei, în baza art. 88 lit. c) și art. 119 din OG nr. 92/2003, accesorii în sumă totală de_ lei pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale constând în venituri din despăgubiri detaliate în anexa la decizie.
Conform deciziei atacate și a anexei care face parte integrantă din aceasta, obligațiile fiscale constând în venituri din despăgubiri neachitate la scadență de către reclamantă, individualizate în documentele înregistrate în evidența internă a pârâtei AJFP Sibiu cu nr._/24.04.2013 și nr._/28.05.2013 ca urmare a preluării spre executare silită a deciziilor ce constituie titlu executoriu de la Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială Sibiu (fila 86), constau în suma de_ lei, pentru care reclamanta datorează dobânzi în cuantum de 2772 lei și penalități în cuantum de 5277 lei, precum și suma de_ lei, pentru care reclamanta datorează dobânzi în cuantum de 1530 lei și penalități în cuantum de 2821 lei.
Debitele reprezentând venituri din despăgubiri ce au contribuit la baza de impunere pentru calculul accesoriilor au fost stabilite prin decizia nr._/28.05.2013 (fila 84) și decizia nr._/24.04.2013 (fila 88) și au fost denumite venituri din despăgubiri, întrucât, deși reclamanta a încasat sumele respective cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului 0-2 ani, prin deciziile menționate s-a stabilit că acestea erau necuvenite și că trebuie recuperate de la reclamantă, devenind astfel despăgubiri.
Prin urmare, susținerea reclamantei în sensul că decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 emisă de pârâta AJFP Sibiu este nemotivată, nu poate fi reținută, din actul atacat rezultând suma care reprezintă debitul de bază, cât și care sunt titlurile de creanță și titlurile executorii care individualizează debitele de bază la care s-au calculat accesoriile, actul administrativ fiscal atacat cuprinzând astfel toate mențiunile prevăzute de art. 43 din OG nr. 92/2003.
Totodată, se reține că reclamanta nu a susținut că ar exista erori de calcul sau că s-ar fi aplicat coeficienți greșiți ori că perioada de calcul ar fi greșită.
Cele două decizii cu nr._/28.05.2013 și nr._/24.04.2013 au format obiectul acțiunilor în contencios administrativ înregistrate pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr._ și dosar nr._ .
Prin decizia nr. 2352/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._, a fost respins recursul declarat împotriva sentinței nr. 3028/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu prin care a fost anulată decizia nr._/24.04.2013.
Prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 2387/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu prin care a fost anulată decizia nr._/28.05.2013, a fost casată sentința atacată și, după rejudecare, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta H. M. M., decizia atacată fiind astfel menținută.
Prin urmare, se reține că emiterea titlului de creanță pentru obligații de plată accesorii care a avut la bază și debitul stabilit prin decizia nr._/24.04.2013 anulată este în parte nelegală, unul dintre cele două debite principale pentru care s-au stabilit accesoriile neexistând, ținând cont și de prevederile art. 24 din OG nr. 92/2003, conform cărora creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.
Astfel, și decizia nr. 693/19.08.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2013 este nelegală în parte, respectiv în ceea ce privește accesoriile calculate pentru debitul stabilit prin decizia nr._/24.04.2013, adică a sumei de 2772 lei, reprezentând dobânzi aferente debitului în cuantum de_ lei, precum și a sumei de 5277 lei, reprezentând penalități aferente debitului în cuantum de_ lei.
Față de considerentele expuse, instanța, în baza art. 218 C. proc.fisc., va admite în parte acțiunea în contencios – administrativ formulată de reclamanta H. M. M. și va anula în parte decizia nr. 693/19.08.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2013 și va anula în parte decizia de impunere nr._/31.12.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în sensul că înlătură obligația de plată a reclamantei a sumei de 2772 lei, reprezentând dobânzi aferente debitului în cuantum de_ lei, precum și a sumei de 5277 lei, reprezentând penalități aferente debitului în cuantum de_ lei.
În baza art. 453 alin. 2 C.proc.civ., având în vedere soluția ce se va pronunța în cauză de admitere în parte a cererii, pârâtele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată parțiale către reclamantă în sumă de 1025 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în contencios – administrativ formulată de reclamanta H. M. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați Șomandră & G. din Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, cod fiscal_, cu sediul în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu, și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, jud. B., și cu sediul procesual ales la ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU.
Anulează în parte decizia nr. 693/19.08.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr._/31.12.2013 și anulează în parte decizia de impunere nr._/31.12.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în sensul că înlătură obligația de plată a reclamantei a sumei de 2772 lei, reprezentând dobânzi aferente debitului în cuantum de_ lei, precum și a sumei de 5277 lei, reprezentând penalități aferente debitului în cuantum de_ lei.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1025 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2015.
Președinte, D. D. | ||
Grefier, N. M. |
red./tehnored. D.D.2.10.2015
5 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
